Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Sabelianismul, cunoscut și sub numele de modalism sau modalism monarhianist, este o erezie care afirmă că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, și nu trei Persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: solidă (gheață), lichidă și vapori care par să fie substanțe diferite, deși în realitate ele sunt formate din același compus chimic, H2O. În același fel, pentru sabelieni și modaliști Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt doar ar părea să fie trei Persoane diferite, fiind în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.

Paternitatea ereziei

Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. Ipolit de Roma, un scriitor și mucenic creștin din perioada primară l-a cunoscut personal pe Sabelius și îl menționează în lucrarea sa Philosophumena (sau Respingerea tuturor ereziilor). El știa că Sabelius nu agrea teologia trinitară, și a numit monarhianismul modalist erezia lui Noetos, nu a lui Sabelius.

Răspândire, combatere, condamnare

Sabelianismul a fost adoptat de unii creștini din Cirenaica, cărora Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.

Unul din principalii adversari ai sabelianismului a fost Tertulian, care a etichetat mișcarea cu numele de patripassianism, de la cuvintele latinești pater pentru „părinte” și passus (participiu de la verbul patior, pati, passus), „a suferi”, deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe Cruce. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa Adversus Praxeam, Capitolul II: „Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeția și a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclet și l-a răstignit pe Tatăl.” (Cu toate acestea, trebuie reținut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)

Sabelius a fost excomunicat ca eretic de Papa Calixt I în 220 D.H.

În ciuda respingerii sabelianismului (modalismului) de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupări penticostale – „Oneness Pentecostalism” („penticostalismul unimii”) sau „Jesus only” („numai/ singur Iisus”).

Surse