Modificări

==Paternitatea ereziei==Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit Romanul|Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară l-a cunoscut personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa ''Philosophumena'Sabelianismul'(sau '', cunoscut şi sub numele de Respingerea tuturor ereziilor''modalism'', este o erezie care afirmă ). El ştia că TatălSabelius nu agrea teologia trinitară, Fiul şi și a numit [[Duhul Sfântmonarhianism]] sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeuul modalist erezia lui Noetos, decât trei persoane distincte. Afirmarea unitaristă nu a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par ca fiind substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelianişti şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Hristos şi Duhul Sfânt doar par ca fiind trei persoane diferite, dar ele sunt în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitarSabelius.

Această erezie îi este atribuitălui Sabelius==Răspândire, care a răspândit o dormă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. [[Ipolit de Roma]], un scriitor şi [[mucenic]] creştin din perioada primară, îl cunoştea personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau ''Respingerea tuturor ereziilor''). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, He knew that Sabellius disliked Trinitarian theology, în plus el numind [[monarhianism]]ul modal ca fiind erezia lui Noetoscombatere, nu cea a lui Sabelius. condamnare==Sabelianismul a fost adoptat de creştinii unii creştini din Cirenaica, cărora, Dimitrie, Patriarhul [[Patriarh]]ul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.

Conducătorul împotrivirii la sabelianism Unul din principalii adversari ai sabelianismului a fost [[Tertulian]], care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti patris ''pater'' pentru "părinte" şi passus pentru (participiu de la verbul patior, pati, passus), "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe [[Cruce]]. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa ''Adversus Praxeam'', Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului [[diavol]]ului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclete Paraclet şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)

Sabelius a fost excomunicat ca [[eretic]] de Papa Calixtus Calixt I în 220 D.H..

În ciuda respingerii sabelianismului /modalismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupuri de penticostali care uneori sunt apelate cu numele de penticostalii unităţii grupări penticostale - „[http://en.wikipedia.org/wiki/Oneness_Pentecostals Oneness Pentecostalism]” („penticostalismul unimii”) sau penticostalii "„[http://en.wikipedia.org/wiki/Jesus%27_Name_doctrine Jesus only]” (”numai/singur Iisus"Iisus”).

==IzvoareSurse==*en:[[w:Sabellianism|Wikipedia's :Sabellianism]]