Modificări

Vechii Credincioşi au continuat practicile liturgice și tradiția veche ortodoxă, care erau în vigoare în Biserica Rusă înainte de implementarea acestor reforme. Din cauza folosirii acestor practici liturgice vechi, care au fost preluate de la începutul creștinării Rusiei de la greci, staroverii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de ''vechi-ritualişti'' sau ''credincioși de rit vechi'' (în rusește: '''старообядцыстарообрядцы''' - '''staroobriadții'''). Această denumire apare în timpul împărătesei Ekaterina cea Mare, fiind folosită în locul poreclei ''raskolniki'' (schismatici), dat staroverilor după reforma lui Nikon. în În ziua de astăzi credincioșii de rit vechi se autoidentifică cu numele de '''древлеправославные христиане''' - '''străvechii creștini ortodocși''', în România și Ucraina ei se numesc și '''липоване''' - '''lipoveni'''.

[[Image:Icoană din sec. al 12-lea din Veneția.jpg|thumb|right|]] Prin Semnul Sfintei Cruci, creștinii staroveri își exprimă credința în Sfânta Treime, și în cele două firi ale Mântuitorului Hristos. După învățătura Sfinților Părinți , Hristos a fost răstignit pe Cruce, și nu Sfânta Treime. Spunând rugăciunea lui Hristos, creștinii staroveri mărturisesc prin semnul Crucii: Nașterea din Tatăl și dumnezeirea lui Hristos (Ghospodi), Nașterea din Fecioara Maria și Pogorârea în iad după moarte (Isuse Hriste), Înălțarea și Șederea de-a dreapta Tatălui (Sâne Bojâi) și cea de-a doua Venire și Judecata de Apoi (Pomilui mia ghreșnagho).  Înainte de Nikon, Sfântul Sobor de la Moscova din anul 1551, numit '''STOGLAV''' (cu o sută de capitole) a interzis schimbarea semnului Sfintei Cruci, menționând că prin semnul cu două degete să se roage toți credincioșii și astfel să binecuvânteze și preoții. Staroverii întotdeauna au respectat regulile acestui sobor, care i-a blestemat pe cei ce nu se închină după tradiția ortodoxă. [[Image:Protopopul Avvakum.jpg|thumb|right|Cel mai cunoscut starover, unul dintre primii apărători al credinței vechi.]]

Nikon, sprijinit de tânărul Ţar Alexei I al Rusiei (1645-1676) a lansat mai întâi câteva reforme liturgice preliminare. Astfel, în 1653 a poruncit să se schimbe semnul Sfintei Cruci și a anulat metăniile mari din Postul Mare. În anul 1654, el a convocat un [[sinod]] şi a sfătuit clerul să compare ''[[tipic]]ul'', ''Evhologhionul'' şi alte cărţi liturgice ruseşti cu omoloagele lor greceşti. La acest sinod, Nikon a menționat, că în curând, corectarea cărților vechi se va face în comformitate conformitate cu manuscrisele vechi grecești și slavone. De aceea, ieromonahul Arsenie Suhanov, a primit sarcina să adune aceste manuscrise din mănăstirile grecești. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemplare cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a aproape completei lipse de cunoştinţe de analiză istoriografică textuală. Nikon, fiind presat de timp, a renunțat la corectarea după manuscrisele vechi și fără convocarea unui nou sinod, a poruncit să se corecteze după cărțile contemporane grecești și kieviene. Exemplarele după care s-au făcut traducerea se găsesc și astăzi în muzeele din Rusia. Astfel sutele de manuscrise vechi (apr. 500) adunate de Arsenie Suhanov din mănăstirele ruse și grecești, nu au fost folosite deloc în reforma lui Nikon. Mai mult, acestea dovedeau, că ortodoxia rusă păstra cu sfințenie tradițiile vechi grecești.

Schimbările din cărțile noi erau ca o sminteală pentru credincioși. De la an la an, cu fiecare ediție nouă, cărțile au devenit de necunoscut. Preoții nu apucau să se obișnuiască cu o schimbare, că în ediția următoare se făceau altele. Pricipala cauză a traducerilor greșite, a fost faptul că traducătorii nu cunoșteau foarte bine limba slavonă din Rusia, majoritatea fiind greci sau ucrainieniucraineni, de aceea în cărțile noi au apărut multe cuvinte noi, necunoscute și greșite din punctul de vedere al gramaticii slavone.[[Image:Apărătorii credinței vechi.jpg|thumb|right|Apologeții, numiți și învățații staroveri, au continuat să-și apere credința până-n zilele noastre. Aceștia erau buni cunoscători ai Sfintelor Scripturi și Sfinților Părinți, au scris multe cărți în limba rusă depre credința veche.]]

** 1)Numele Mântuitorului ISUS a fost declarat eretic, deși atât în cărțile rusești, cât și în cele sârbe și românești din sec. anterioare s-a scris prin prescurtare IC. și pe larg ICOYC. ** 2)S-a interzis rostirea rugăciunii Domnului ca fiind ariană(Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine, păcătosul!).** 3)Semnul Crucii cu două degete a fost numit erezie ariană, macedoniană, nestoriană și armeană. Mitropolitul Dimitrie de Rostov (1651-1709) a afimat, că pe fiecare deget stă câte o silabă din cuvântul demon. Au fost blestemați cei ce nu se închină cu trei degete. ** 4)S-a dogmatizat uciderea în masă a celor neascultători (Dogmatul Dogma pedepsirii ereticilor- capitol din cartea- Piatra Credinței). ** 5)împărtășirea cu forța a staroverilor și pedeapsa cu moarte după împărtășire (Regulamentul sinodal). ** 6)S-a afirmat (în cartea Жезлправления 1753 г.) сă omul nu are suflet până la 40 de zile (la bărbați) sau până la 80 de zile (la femei) de la zămislire; ** 7)Botezul prin stropire a devenit la fel de mântuirtor mântuitor ca și cel prin scufundare. ** 8)Prin Taina Mirungerii cliricul clericul schismatic devenea mirean (până la această schimbare schismaticii nu-și pierdeau rangul avut în schismă - după canoanele lui Vasile cel Mare).** 9)În Sfânta Taină a Spovedaniei, preoții erau obligați să noteze și apoi să declare motivele, pentru care nu se împărtășesc cei ce vin la Biserică. S-a creat o poliție specială împotriva staroverilor, care era condusă de Sinod. S-a permis împărtășirea tuturor indiferent de ce păcate au și fără ca aceștia să primească un canon de pocăință (Regulamentul sinodal).** 10) S-a afirmat că se cuvine să-L numim pe Dumnezeu mai de grabă ”Întuneric” decât ”Lumină” (în cărțile Скрижаль (1656), Деяния собора 1666 г. (1893) și Жезл правления). ** 11) În cartea Потребник 1675 г. (Trebnic) au apărut niște rugăciuni cu aspect neortodox, în care sunt blestemate toate viețuitoarele dăunătoare.** 12) S-a afirmat că Sfânta Cruce a Mântuitorului nu era făcută din trei lemne (după prorocul Isaia) și avea numai 4 capete (în cărțile Пращища, Обличник și Розыск).** 13) Au născocit că Hristos nu s-a dezvoltat trupește și nu a crescut ca un copil în pântecele Fecioarei Maria, ci a apărut deja dezvoltat imediat după Bunavestire (în cărțile Скрижаль 1656 г. și Жезл правления 1753 г.).** 14) Au afimat că Dumnezeu Cuvântul s-a unit și s-a amestecat cu trupul (erezia monofizită) în pântecele Fecioarei Maria (în cărțile Скрижаль 1656 г. și Православное исповедание, подписанное 4-мя патриархами в 1643 г.). ** 15) A apărut învățătura că omul este creat păcătos și muritor (în cartea Скрижаль 1656 г.).** 16) Unii episcopi au învățat că Hristos a fost botezat prin turnarea apei de către Ioan Botezătorul (patriarhul de Ierusalim Dosifei și episcopul de Cernigov Lazăr).** 17) Catolicii și luteranii se primesc în Biserică fără oficierea botezului prin scufundare (în Istoria Bisericii Ruse a Mitropolitului Macarie Bulgakov, în cartea despre Botezul prin stropire, Деяния соборов 1666-1667 г.).** 18) În sec. al XIX-lea au născocit o carte numită Соборное Деяние на еретика Мартина (Actele Soborului împotriva ereticului Martin), în care călugărul eretic Martin ar fi fost blestemat în anul 1157, pentru ereziile sale care constau în rugăciunile și obiceiurile ortodoxe ruse vechi. Acest document și alte cărți false folosite în apărarea reformei lui Nikon, au fost descoperite imediat de staroveri (Поморские ответы) și de istoricii ruși E. Голубинский, Н.М. Карамзин și Н. Каптерев.** 19) Tunderea bărbii (condamnată în Biblie și în scrierile Sfinților Părinți : Sf. Epifanie de Cipru, Nikon de la Muntele Negru, Ciprian de la Cartagena, Isidor Pelusiotul, Fericitul Feodorit, Cuviosul Maxim grecul) a devenit nu numai posibilă, ci și necesară (Розыск Димитрия Ростовского 1877 г., Никифор Астраханский, Симон Рязанский о брадобритии 1825 г.). Slujba Sfinților mucenici (17 dec.) Antonie, Evstafie și Ioan, a fost anulate de nikonieni, pentru că mucenicii au murit pentru că nu au vrut să se lepede de Hristos și să-și taie barba.  ** 20) Staroverii erau lipsiți total de drepturi omenești,preoții staroveri erau considerați ca tâlhari și hoți, nu aveau dreptul să oficieze slujbe de înmormântare, botez, sfințirea noilor și reparațiile vechile vechilor biserici era interzisă, precum și sunetul tragerea clopotelor. De asemenea, bisericile nu aveau voie să aibe cruce. Staroverii și-au construit multe mănăstiri și schituri în regiunile nepopulate din Ural și Siberia și pe teritoriul Ucrainei, Poloniei și Belorusiei de astăzi. Însă îndată ce armata rusă ajungea la aceste localități, din sfintele locașuri au rămas numai rămășițele, multele multe din cărțile vechi și moaștele sfinților staroveri fiind arse prin porunca Sinodului Bisericii oficiale. Astfel au fost distruse mănăstirile din Vetka, Vâg, Guslița, Irghiz, Kerjăneț, Starodubie. Mai târziu, au apărut mănăstiri pe teritoriul României și Ucrainei de astăzi la Manolea (jud. Suceava), Slava Rusă și Sfictovka Sfistovca (jud. Tulcea) și la Fântâna Albă (lângă Cernăuți). 10** 21)Toate aceste schimbări au fost impuse cu blesteme și amenințări de moarte pentru cei potrivnici reformei.

Locotenentul de Patriarh Pitirim al Krutiţelor a convocat un al doilea sinod la Moscova în anul 1666 , la care au participat Patriarhul Macarie al Antiohiei, Patriarhul Paisie al Alexandriei şi mulţi [[episcop]]i. Patriahii greci, până la convocarea acestui sinod, au fost dați jos din treapta bisericească, însă în Rusia, țarul avea mare nevoie de ei, ca să-l judece pe Nikon și i-a primit ca pe niște adevărați patriarhi. Unii cercetători susţin că patriarhii invitaţi au primit fiecare daruri somptuoase pentru participarea lor la sinod (Zenkovskii S.A., 1995, 2006). Nikon, fiind chemat la sobor, i-a demascat pe acești impostori. Patriarhii greci l-au condamnat pe vechiul lor prieten și Nikon a devenit un simplu monah și până la moartea sa (anul 1681)s-a lepădat de reformă, rugându-se și tipărind cărțile după modelul vechi. Sinodul a demarat oficial reformele şi a anatemizat nu numai pe toţi cei care se opuneau, ci şi vechile cărţi şi slujbe ruseşti. Aceste schimbări au fost dogmatizate, nimeni nu avea voie să schimbe aceste hotărâri. Cei ce vor adăuga sau anula sunt considerați dușmanii Bisericii lui Dumnezeu (Soborul din anul 1666).

Slujba veche rusească este foarte diferită de cea nouă și durează mult mai mult. În ciuda acestui fapt, Biserica nouă de multe oriRusă oficială, slujbele sunt prescurtate sau amânatela Sinodul său din anul 1971, mulți nu slujesc după tipica anulat toate hotărârile soboarelor din 1666-1667, ci după dorința ”ca și osârdia lor. Majoritatea preoților nikonieni cum nu poartă barbă și se rad. De asemeneaar fi fost”, în bisericile nikoniene, femeile intră fără batic, cu pantaloni și mânecă scurtă. Cântarările bisericești sunt inventate iar cărțile sfinte tipărite înainte de compozitori laici și seamănă mai mult cu cele din Biserica romano-catolică. Icoanele sunt pictate în genul laic de portret, iar cele vechi sunt refăcute după modelul nou. Credicioșii Nikon au fost declarate ”la fel de rit nou, nu fac mătănii mari până-n pământ mântuitoare și nu postesc toate posturile din an cinstite” ca să se împărtășească. Botezul se oficiază de cele mai multe ori prin stropirenoi, ca la catolicinikoniene. În Biserică se folosesc microfoane și difuzoare.  Toate aceste schimbări au apărut treptat și nu sunt acceptate în Biserica Ortodoxă de rit vechi. Aici slujbele se fac după Tipicul Mare (apr. 2500 de pagini)Astfel, fără prescurtări. Slujba de seară conține: Canoanele de pravilă s- 4 canoane cu acatistul Maicii Domnului (dacă a doua zi va fi liturghie)demonstrat încă o dată, Vecernia mică (sâmbătă seara că reforma a fost ”inutilă și de sărbători cu priveghiere)pripită”, Pavecernița mică, Vecernia mare împreună cu Utrenia și primul ceas. Această slujbă durează că Nikon este vinovat de la 4 la 6 ore. Dimineața se oficiză Miezunopticaschismă, Ceasurile 3,6 și 9 după care începe Sfânta Liturghie. Această slujbă durează de la 3 la 5 ore, depinde de rangul Sărbătorii. Înainte iar patriarhii greci de Război, credincioșii de rit vechi se rugau noaptea. Seara se oficeau Canoanele, Vecernia mică blestemarea cărților și Pavecernițaa credincioșilor ortodocși. Noaptea MiezunopticaBiserica Rusă oficială a anulat astfel toate blestemele anticanonice ale acestui sinod, Vecernia Mare și Utrenia. Dimineața se rugau Ceasurile și Liturghia. Acest obicei însă nu s-a păstrat în mănăstirile starovere întors la cărțile și până astăziobiceiurile ortodoxe pre-nikoniane. În celelalte biserici, staroverii din sate se închină noaptea, Numai o mică parte a Bisericii Ruse oficiale (gruparea edinoverților) în orașe slujba momentul de noapte față se oficează de obicei numai de Paști (în Rusia se închină noaptea și la Nașterea Domnului)roagă ca staroverii, după cărțile vechi.

"Țarul să amintească despre unie rareori și cu atenție, ca să nu fie el inițiatorul, ci mai bine ca rușii singuri la început să propună niște lucruri neînsemnate, care trebuie modificate și astfel să treacă spre unie; este necesar să apară o lege, ca în Biserica Rusă, toate să fie în conformitate cu pravilele soboarelor părinților greci, iar respectarea legii să fie sub conducerea unei persoane de încredere, adept al uniei: vor apărea discuții, vor ajunge până la țar, acesta va convoca un sobor, și atunci se poate trece și la unie; trebuie să se dea de înțeles clerului monahal de posibilile privilegii, clerului alb - de răsplată, poporului - de libertate, tuturor - de robia grecilor; să se instituie seminarii, unde să fie chemați din străinătate oameni învățați, chiar și laici" ("Instrucția iezuiților Țarului Impostor" din "Istoria Bisericii Ruse" a mitropolitului Macarie Bulgakov (1816-1882)). Cu acest scop, au fost modificate și textul Sfintei Scripturi și Simbolul niceo-constantinopolitean.

Oponziţia Opoziţia la reformele ecleziastice ale lui Nikon a fost destul de consistentă, criticii lor provenind din toate păturile sociale. Chiar şi după depunerea din treaptă a Patriarhului Nikon (1658), a cărui autoritate a fost percepută de ţar ca o ameninţare, care reprezenta o provocare prea mare pentru autoritatea Ţarului, o serie de sinoade bisericeşti au ratificat în mod repetat reformele liturgice.

În 1905 Ţarul Nicolae al II-lea a semnat un Document al libertăţii religioase, care a pus capăt persecuţiilor minorităţilor religioase din Rusia. Vechi-credincioşii au câştigat dreptul de a-şi construi biserici, de a bate clopotele, de a ţine procesiuni şi de a se auto-organiza. A devenit interzisă (ca sub [[Ecaterina cea Mare]] (a domnit între 1762 şi 1796)) referirea la vechi-credincioşi cu termenul ''raskolniki'' (schismatici), nume pe care ei îl consideră o insultă. Adesea, oamenii se referă la perioada dintre 1905 şi 1917 sub numele de "epoca de aur a vechii credinţe". Unul din motive este că prin Documentul din 1905, vechii-credincioşii au fost emancipaţi, după ce până atunci avuseseră o situaţie aproape ilegală în societatea rusă. Cu toate acestea, au continuat anumite restricţii faţă de vechi-credincioşi: de exemplu, nu aveau dreptul de a intra în administraţia civilă.

În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: [[Rogojkaia Zastava]] ([[Popovţii]] din centrul oficial al [[Ierarhia Belokriniţkaia|Ierarhiei Belokriniţkaia]]), o catedrală a [[Ierarhiei Novozibkovskaya|Ierarhiei Novozibkovskaya]] în [[Zamoskvorecie]] şi [[Preobrajenskaya Zastava]] unde [[Pomorţii]] şi [[Fedoseeviţii]] coexistă. [[Image:Evstafiev-old-believers-oregon-usaMitropolia de rit vechi.jpg|thumb|250pxright|Vechi-credincios rus în Woodburn, Oregon. Foto de Mikhail EvstafievCatedrala din Moscova a fost o perioadă cea mai mare biserică din Rusia.]]

În lumea Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşilorcredincioşi: Mitropolia de rit vechi de la Moscova cu sediul la Rogojskoe Kladbișe (Ierarhia de la Fântâna Albă), doar [[Pomorţii]] o catedrală a Ierarhiei de la Novozâbkovsk în Zamoskvorecie şi Preobrajenskoe Kladbișe unde coexistă Bisericile bezpopovților (celor fără de preot) ale Pomorților și Fedoseevților. [[Fedoseeviţii]] se tratează una pe cealaltă aproape bine; nici una din celelalte denominaţiuni nu o recunoaşte pe cealaltăImage:Ierarhia. Vechijpg|thumb|right|Ierarhia de la Belaia Krinița (Fântâna Albă) având doi mitropoliți, unul de Moscova și altul de Fântâna Albă (denumire preluată de la primul mitropolit -credincioşii obişnuiţi au tendinţe de [[ecumenismAmbrosie).]] în interiorul ramurilor, dar aceste tendinţe nu au suport printre liderii oficiali ai comunităţilor.

Vechi-credincioşii zilelor noastre trăiesc în lumea întreagă unde s-au împrăştiat în principal datorită persecuţiilor de sub ţari şi datorită revoluţiei ruse din 1917. Cele mai mari comunități sunt în România (satele Sarichioi, Carcaliu, Slava Rusă, Ghindărești, Manolea, orașele Târgu Frumos,Iași, Botoșani, Brăila, Constanța, Tulcea și București), în Rusia (Moscova, unde este cea mai mare catedrală staroveră din lume, Nijnii-Novgorod, Rostov, Novosibirsk, Tomsk) și în Moldova (Chișinău, satul Kunicea). Comunităţi importante de vechi-credincioşi există în Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota şi în diferite părţi din Alaska inclusiv până aproape de Homer (Voznesenka, Razdolna şi Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk) şi Delta Junction. De asemenea, există o comunitate înfloritoare în Sydney, Australia.Alte comunități au apărut în ultimul timp în Italia și Spania, unde lucrează rușii lipoveni din România.[[Image:Catedrala.jpg|thumb|right|Catedrala mitropolitana de la Moscova (Rogojskoe Rladbișe)]]

Cu toate că vechii-credincioşii au apărut ca rezultat al opoziţiei la reforma lui Nikon, ei nu constituie un bloc unitar. De fapt, vechi-credincioşii sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care declară diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primii primi în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri.

Terminologia folosită pentru diviziunile din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactă. În general, oamenii se pot referi la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi ''popovţii'' şi ''bezpopovţii'' — cu termenul de ''soglasie'' sau ''soglas'' ("înţelegere" sau mai general "confesiune"). Un alt termen, ''tolk'' ("învăţătură") se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importante. În particular pot fi considerate ca secte multiple care au apărut în cadrul mişcării ''bezpopovţii''.

Deoarece niciunul [[Image:Fântâna Albă.jpg|thumb|right|Prima mitropolie staroveră apărută după reforma lui Nikon.]] Din cauza prigoanei împotriva vechilor-credicioși, preoții din episcopi nu a aderat la vechirândul staroverilor (ultimul episcop starover -credincioşi (cu excepţia episcopului Pavel de Kolomna, care a fost executatucis prin porunca lui Nikon)au hotărât să primească prin mirungere pe clericii din Biserica oficială, astfel aceștia nu-și pierdeau rangul bisericesc și puteau să slujească Sfânta Liturgie, să boteze și să continue astfel ierarhia preoțească, până la găsirea unui episcop. Alți staroveri, crezând că a venit Antihristul, nu au primit preoți de la Biserica nikoniană, preoţii pierzând astfel posibilitatea de a oficia tainele bisericești (au păstrat numai Taina Botezului, dar și această la ei se oficiază fără preot). Până în anul 1846 s-au făcut nenumărate încercări de a converti la credința veche, un episcop de rit nou. Călugării Pavel și Alimpie de la mănăstirea Fântâna Albă (Bucovina), primind ajutorul staroverilor din succesiunea apostolică Rusia, au dispărut curândîntreprins călătorii în toate Patriarhiile grecești, pentru a găsi un episcop. La această dilemă Aceștia l-au apărut două răspunsuriconvins pe mitropolitul Ambrozie, care se afla la Constantinopol, să treacă la credința veche. În scurt timp, mitropolitul a fost trimis în exil, unde a murit în comuniune cu Biserica staroveră.  [[Image: vechiMitropolitul Ambrosie.jpg|thumb|right|A trecut de la Biseirca Greacă la staroveri în anul 1846.]]  Alții nu l-credincioşii au recunoscut pe mitropolitul Ambrozie, din cauza unor zvonuri cu “preoţie” privire la trecutul mitropolitului (toate acuzațiile au fost analizate și combătute în lucrările istoricului starover F.E.Melnikov). Unii preoți staroveri, care au continuat să primească clerici de la nikonieni (поповцы cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''[[Popovţii]]beglopopovţii'')) şi -au procurat propria ierarhie în anii 1920. În prezent Ierarhia de la Fântâna Albă se numește Ruskaia Pravoslavnaia Staroobriadceskaia Țărkovi (Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi –credincioşii fără preoţie (беспоповцы ), iar cea de Novozâbkovsk - Drevlepravoslavnaia Țărkovi (Biserica Străveche Ortodoxă).Astfel vechi-credincioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. Popovții au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[BezpopovţiiEuharistia]] — literal ".  Popovţii reprezintă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei fără preoţi"))care s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Rusă de rit nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon.

Popovţii reprezintă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei care s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de stil nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon. În 1846 ei l-au convins pe Amvrosii (Ambrozie) Popovici (1791-1863), un episcop [[Biserica Ortodoxă a Greciei|ortodox grec]] depus din treaptă pe care presiunile turcilor îl îndepărtaseră din scaunul de Sarajevo, să devină un vechi-credincios şi să hirotonească trei preoţi ruşi vechi-credincioşi ca episcopi. În 1859, numărul episcopilor vechi-credincioşi din Rusia a ajuns la zece şi ei şi-au înfiinţat propriul [[episcopat]], aşa-numita [[Ierarhia Belokriniţkaia]]. Nu toţi vechi-credincioşii cu preoţi recunosc această ierarhie. Dizidenţii, cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''beglopopovţii'') şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. [[Popovtsy]] au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[Euharistia]]. ** [[Ierarhia Belokriniţkaia]] – Cea mai mare denominaţiune a popovţilor. Ne putem referi la partea rusă a acestei denominaţiuni ca [[Belokrinitskoe Belokrinițkoe Soglasie]] ("a Acordului Confesiunea de la Belokriniţki "Fântăna Albă) sau ca [[Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi]].*** Okrunniki Okrujniki (dispărută)

** Ierarhia Novozybkovskaya Novozâbkovskaia sau [[Biserica Vechi-Străveche Ortodoxă Rusă]]** [[Beglopopovţi]]i, Beglopopovţii (dispăruţi, acum Biserica Vechi-Străveche Ortodoxă Rusă)** Lujkane, cunoscută şi sub numele de ''Lujkovskoe soglasie'' (dispărută). În unele locuri nu au preoţi şi astfel aparţin de [[bezpopovţi]].

Bezpopovţii (cei "fără preoţi") au respins "Lumea" unde domneşte [[Antihrist]]; ei propovăduiesc sfârşitul iminent al lumii, [[ascetism]]ul ascetismul şi aderenţa la vechile forme de cult şi la credinţa veche. Bezpopovţii pretind că adevărata Biserică a lui Hristos a încetat să existe în pe Pământ şi astfel ei au renunţat la preoţi şi la toate Sfintele Taine, cu excepţia [[botez]]ului. Mişcarea bezpopovţilor are mai multe sub-grupuri. Bezpopovţii nu au preoţi şi nici [[Euharistie]].** [[Pomorţi]]i Pomorţii sau Daniloviţii (nu trebuie confundaţi cu Pomor) îşi au originea în Rusia Europeană Nordică (Karelia rusă, regiunea Arhanghelsk). Iniţial ei au respins căsătoria şi rugăciunea pentru ţar. ** Novopomorţii, sau "Pomortsy Pomorții noi" – acceptă căsătoria** Staropomorţiisau Fedoseevții, "Pomortsy Pomorții vechi" – resping căsătoria** [[Fedoseeviţii]] – “Societatea “Comunitatea vechi-credincioşilor creştini de confesiunea vechilor Pomorţi necăsătoriţi” (1690- prezent); resping căsătoria şi practică un ascetism de tip zăvorât.** [[Filipovţii]].** [[Ceasovenie]] Ceasovenâe (de la cuvântul ''ceasovnia'' – o capelă) – ramura siberiană. Iniţial, cei din gruparea ceasovenie au avut preoţi, dar mai târziu au decis să treacă la o tradiţie fără preoţi. Mai sunt cunoscuţi sub numele de [[Semeiskie]] (în zonele din estul Lacului Baikal).

* Confesiunea ''troparului'' (troparscikitroparșiki) – un grup care îl pomenea pe ţar în imnuri ([[tropar]]e);* Confesiunea Daniloviţiloe Daniloviţilor “parţial căsătoriţi” (''danilovţi polubraciniepolubracinâe'');* Confesiunea Adamant (''adamantovii'') – refuzau să folosească bani şi paşaport (deoarece aveau pecetea lui [[Antihrist]]);

* “Confesiunea bunicii” sau cei auto-botezaţi – practicau auto-botezul sau botezul realizat de moaşe (''babushkibabușki''), deoarece preoţia — în opinia lor — a încetat să existe;* “Şoptitorii la gaură” (''dirnikiidârniki'') – renunţaseră la cinstirea [[icoană|icoanelor]] şi se rugau spre est printr-o gaură în perete (!);

* “Fugarii” (''beguniibegunî'') sau “Vagabonţii” (''stranniki'');

'''Edinoverţii''' (единоверчество) – Au hotărât –Unia dintre staroveri și nikonieni. În perioada anului 1800 s-a creat o nouă grupare în Biserica oficilă, numită Biserica Edinoverților (cei de aceeași credință). Unii negustori și comercianți staroveri, pentru a trăi mai bine și fără prigoană, s-au adresat Sinodului cu dorința de a trece la credința nouă. Edinoverții au primit preoți, dar nu și episcopi. Ei aveau voie să se roage și să redevină parte tipărească după modelul vechi, însă nu aveau libertatea deplină, și nu erau considerați adevărați ortodocși de stat. Multe biserici și mănăstiri starovere au fost transformate cu forța armatei în edinoverie. Stareții și călugării staroveri își apărau cu viața Sfintele locașe.Situația din gruparea edinoverților era destul de grea, mai ales că Soboarele din 1666-1667, i-au blestemat pe toți ortodocșii, ce se roagă după cărțile vechi. Se părea că în același timp Biserica Ortodoxă Rusă oficială păstrându-şi cultul condamnă și binecuvintează folosirea ritului vechi, ceea ce este absurd. Prima dată apăruţi De aceea, Sinodul a recunoscut în 1800anii 1929, 1971 și 2004, că toate cărțile și tradițiile vechi sunt ortodoxe și toate ponegririle din trecut, fie din partea Sinodului, fie de la alte persoane bisericești, edinoverţii au intrat sub [[omofor]]ul Bisericii Ortodoxe Rusesunt anulate și declarate ca inexistente. Ei au păstrat cultul pre-nikonianÎn zilu de astăzi, sunt foarte puțini edinoverți adevărați, cei mai mulți slujesc neoficial după cărțile vechi, făcând parte din Biserica oficială. AstfelSe poate spune despre edinoverți, ei că aceștia sunt "de rit vechi", dar nu sunt "vechi-credincioşi" în adevăratul sens al cuvântului.

* Vechi-credincioşii folosesc două degete pentru a-şi face [[Semnul crucii]] (două degete ţinute dreptse unesc arătătorul și cel mijlociu în numele lui Hristos, iar celelalte trei lipite de podul palmeiîn numele Sfintei Treimi) în timp ce în [[Biserica Ortodoxă oficală Rusă]] se folosesc trei degete pentru Semnul Crucii (trei degete ţinute dreptse unesc degetul cel mare, arătătorul și cel mijlociu în numele Sfintei Treimi, iar celelalte două lipite de podul palmeiîn numele lui Hristos). În general, creştinii de rit vechi spun [[Rugăciunea lui Iisus]] făcându-şi Semnul Crucii în timp ce ritualiştii noi folosesc simbolul Sfintei Treimi pentru Semnul Crucii. Acest lucru este o deosebire semnificativă între cele două ramuri ale Ortodoxiei Ruse staroveri și nikonieni şi este una din cele mai uşor de observat.* Vechii-credincioşi resping toate schimbările şi amendamentele din textele liturgice şi cult introduse de reforma Patriarhului [[Nikon de Moscova|Nikon]]. Astfel, ei continuă să folosească traducerea în [[slavona veche]] anterioară reformelor a textelor sacre, inclusiv a [[Psaltirea|Psaltirii]], forţându-se să păstreze intacte practicile "pre-nikoniene" ale Bisericii Ruse.

* Vechii-credincioşi se opun, în principiu, [[ecumenism]]ului, în ciuda multor exemple de bune relaţii şi colaborări cu alte biserici Ortodoxe Răsăritene.

** Vechii-credincioşi slujesc [[Sfânta Liturghie]] cu şapte [[părticică|părticele]], în loc de cinci. ** Vechii-credincioşi cântă refrenul [[aliluia]] de două ori după psalmodiere, nu de trei ori(Astfel se indică și în cărțile slavone tipărite în România și Ucraina în sec. XV-XVII).

Este de remarcat faptul că acei savanţi care au deschis calea reevaluării reformelor din Biserica Rusă— Kapterev şi E.E. Golubinsky — erau ei înşişi membrii membri ai bisericii "oficiale", dar au studiat cauzele şi ambianţa reformelor şi a schismei care a rezultat. Cercetările lor au reevaluat teoria oficială privind cărţile şi cultul vechi rusesc ca nesustenabilă. Zenkovsky l-a descris pe Kapterev ca

[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]][[Categorie:Jurisdicţii Jurisdicții de Calendar Vechi|*]]