Modificări

{{ÎmbunătăţirePCP}}[[Imagine:Boyarynja_Morozova.jpg|thumb|320px|Detaliu al picturii „''Boieroaica Morozova''” de Vasili Surikov care prezintă un vechi-credincios arestat de autorităţile ţariste în 1671. Ea ţine două degete ridicate: o sugestie a vechiului mod de a face [[Semnul crucii]]: cu două degete în loc de trei.]]În contextul istoriei Bisericii Ruse Ortodoxe, '''vechi-credincioşii''' (în ruseşte: '''старове́ры ''' - '''staroverii''') s-au separat în 1666-1667 de ierarhia Bisericii oficiale Ruse ca formă de protest împotriva reformelor bisericeşti introduse de [[Patriarh]]ul [[Nikon din Moscova|Nikon al Moscovei]].

Vechii Credincioşi au continuat practicile liturgice și tradiția veche ortodoxă, care erau în vigoare în Biserica Rusă înainte de implementarea acestor reforme. Din cauza folosirii acestor practici liturgice vechi, care au fost preluate de la începutul creștinării Rusiei de la greci, staroverii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de ''vechi-ritualişti'' sau ''credincioși de rit vechi'' (în rusește: '''старообрядцы''' - '''staroobriadții'''). Această denumire apare în timpul împărătesei Ekaterina cea Mare, fiind folosită în locul poreclei ''raskolniki'' (schismatici), dat staroverilor după reforma lui Nikon. În ziua de astăzi credincioșii de rit vechi se autoidentifică cu numele de '''древлеправославные христиане''' - '''străvechii creștini ortodocși''', în România și Ucraina ei se numesc și '''липоване''' - '''lipoveni'''. ==Rezumat introductiv al originilor==[[Image:Boyarynja MorozovaPatriarh Nikon.jpg|framethumb|Detaliu right|Inițiatorul reformei din sec al picturii 17-lea în Biserica Rusă Ortodoxă.]] Începând cu anul 1653, [[Patriarh]]ul [[Nikon din Moscova|Nikon al Moscovei]] (1652-1658) a introdus multiple reforme ale slujbelor şi textelor slavone, cu scopul de a le alinia la practicile greceşti contemporane, care erau diferite de cele vechi grecești primite de ruși de la '''Sf. Vladimir din Kiev'Boyarynya Morozova'' (anul 988 d.Hr). Nikon, sesizând discrepanţele dintre slujbele şi textele ruseşti şi greceşti, a dispus o modificare a slujbelor religioase ruseşti după cele greceşti din vremea aceea. Potrivit opiniei staroverilor, acesta ar fi acţionat fără o consultare potrivită cu clerul şi fără convocarea unui sinod. După implementarea acestor inovaţii, Biserica oficială i-a anatemizat pe Vechii Credincioşi, iar statul moscovit i-a persecutat pe cei care se opuneau acestor reforme.Înainte ca Nikon să devină patriarh, de Vasily Surikov care prezintă multe ori veneau în Rusia ierarhii greci din Constantinopol, Ierusalim, Antiohia și Alexandria Egiptului. Aceștia au lăudat credința poporului rus, s-au bucurat că Dumnezeu a binecuvântat Biserica rusă prin mulțimea de sfinți, ocrotitori ai Rusiei. Grecii însă nu se rugau în Rusia ca la ei acasă, ci respectau tradiția veche. Rușii cu puțin timp înainte de reformă, l-au trimis pe ieromonahul Arsenie Suhanov, ca să afle cum se roagă credincioșii din celelalte biserici ortodoxe. Acesta în călătoriile sale, a obținut un important material cu privire la schimbările din bisericile grecești contemporane: grecii se închinau cu trei degete, nu toți botezau prin scufundare și slujbele lor erau mult mai scurte decât în Rusia. [[Image:Țarul Alexei Mihailovici.jpg|thumb|right|Ajutorul patriarhului în reformele bisericești.]] Nikon, crezând că va devine Patriarh ecumenic, a acceptat propunerea ierarhilor greci, (veniți la Moscova pentru a primi milostenie de la țarul rus), de a ”îndrepta cărțile pline de greșeli și erezii” tipărite la Moscova, după modelul grecesc din vremea aceea. Nikon a început imediat reforma fără acordul Bisericii, astfel înainte de începutul Postului Mare, în anul 1653, noul patriarh a ordonat ca rușii să se închine cu trei degete. Răspunsul credincioșilor a apărut imediat, în special de la mănăstiri. Preoții și alți râvnitori s-au împotrivit schimbărilor și au demonstrat cu multe citate de la Sfinții Părinți, că Biserica încă din primile secole, s-a închinat cu două degete, în numele lui Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. ('''Fericitul Feodorit al Chirului''' - "Depre semnul Sfintei Cruci"; '''Meletie al Antiohiei'''- în Viețile Sfinților numite "Прологи" - Proloagele și "Четьи Минеи" - Mineile povestitoare; '''Petru Damaschin''' - în colecția mitropolitului Daniel de Moscova; '''Sfântul Nichifor Panagiot''' - în disputa cu latinii; '''Prea Cuviosul Maxim Grecul''' - în capitolul 40 "Depre Semnul Sfintei Cruci" din cartea sa). Acest lucru se dovedește prin mulțimea icoanelor vechibizantine și rusești și frescilor din catacombele Romei (în lucrarea lui С.И.Быстров "Двоеперстие в памятниках христианского искусства и письменности" -credincios arestat 1913), prin Sfintele moaște (Sf. Ilia Muromeț și Iosif mult pătimitorul din Peșterile de autorităţile ţeriste la Kiev și Sfânta Anna Kașinskaia) și prin manuscrisele bisericești și cărțile slavone tipărite în Bulgaria, Rusia, Ucraina, Serbia, Polonia și România (Nomokanon și Potrebnik - în 1671rânduiala de revenire în Biserică a ereticilor; în cărțile lui Nikon de la Muntele Negru (sec. XI); în Psaltirea veche și Hronograf- cuvântul Sfântului Feodorit; în Catehizisul mare (1627),Cartea Chiril al Ierusalimului (1644) și Depre credință (1648)). [[Image:Icoană din sec. Ea ţine al 12-lea din Veneția.jpg|thumb|right|]] Prin Semnul Sfintei Cruci, creștinii staroveri își exprimă credința în Sfânta Treime, și în cele două firi ale Mântuitorului Hristos. După învățătura Sfinților Părinți, Hristos a fost răstignit pe Cruce, și nu Sfânta Treime. Spunând rugăciunea lui Hristos, creștinii staroveri mărturisesc prin semnul Crucii: Nașterea din Tatăl și dumnezeirea lui Hristos (Ghospodi), Nașterea din Fecioara Maria și Pogorârea în iad după moarte (Isuse Hriste), Înălțarea și Șederea de-a dreapta Tatălui (Sâne Bojâi) și cea de-a doua Venire și Judecata de Apoi (Pomilui mia ghreșnagho).  Înainte de Nikon, Sfântul Sobor de la Moscova din anul 1551, numit '''STOGLAV''' (cu o sută de capitole) a interzis schimbarea semnului Sfintei Cruci, menționând că prin semnul cu două degete ridicatesă se roage toți credincioșii și astfel să binecuvânteze și preoții. Staroverii întotdeauna au respectat regulile acestui sobor, care i-a blestemat pe cei ce nu se închină după tradiția ortodoxă. [[Image:Protopopul Avvakum.jpg|thumb|right|Cel mai cunoscut starover, unul dintre primii apărători al credinței vechi.]] Mărturiile cu privire la tradițiile ortodoxe de până la Nikon, au fost adunate în culegeri de staroveri, fiind folosite în disputele cu misionarii nikonieni. Cele mai cunoscute lucrări de apologetică a vechii credințe ortodoxe au fost scrise în limbile slavonă și rusă: **1) sec. al XVII-lea : '''Житие Протопопа Аввакума''' (Autobiografia Protopopului Avvakum), '''Беседы, Толкования, Челобитные и Письма''' (Omilii, Tâlcuiri, Cereri și scrisori ale Protopopului Avvakum), '''Житие инока Епифания''' (Autobiografia călugărului Epifanie), '''Ответ православных''' (Răspunsul ortodocșilor al diaconului Feodor), '''Челобитные Соловецкого Монастыря''' (Cererile Mănăstirii Solovețk) și alte cereri și scrisori; **2) sec. al XVIII-lea : '''Дьяконовы (Керженские) Ответы''' (Răspunsurile diaconovților din schiturile de la Kerjăneț -1719), '''Поморские Ответы''' (Răspunsurile celor din Pomorie - 1723).**3) sec. al XIX-lea : '''Истинность старообрядствующей иерархии''' (Veridicitatea Ierarhiei de rit vechi) și '''Оправдание Старообрядствующей Святой Христовой Церкви''' (Îndreptățirea Sfintei Biserici lui Hristos de rit vechi), scrise de episcopul-apologet Arsenie Uralskii;**4)sec. al XX-lea : o sugestie '''Краткая история Древлеправославной (старообрядческой) Церкви''' (Scurtă istorie a vechiului Bisericii Străvechi (de rit vechi) Ortodoxe), '''В защиту Старообрядческой Иерархии''' (În apărarea Ierarhiei de rit vechi),'''Блуждающее богословие''' (Dogmatica rătăcitoare) și multe alte cărți scrise de istoricul F.E.Melnikov; '''Рассмотрение примеров приводимых в защиту реформ бывшего патриарха Никона''' (şi implicit Analizarea exemplelor aduse în susținerea reformelor fostului patriarh Nikon) de preotul D.Varakin; '''Разбор ответов на 105 вопросов''' și '''Церковь Христова временно без епископа''' (Biserica lui Hristos temporar fără episcop) de mitropolitul Inokentie Usov.  [[Image:Staroveri.jpg|thumb|right|Icoană mucenicilor staroveri.]] Primile încercări de a apăra credința și tradiția veche rusă, le-au întreprins preoții Avakum Petrov, Ioann Neronov, Lazăr și împreună cu diaconul Feodor, călugării multor mănăstiri din Rusia. Aceștia făceau parte din așa numitul "круг благочестия" - "corectcercul evlaviei") mod . Principala preocupare a acestei grupări era, ca tipicul bisericesc și sfintele canoane să se respecte exact, și de aceea s-au opus reformării lui Nikon, care nu a face avut bază în cărțile sfinte. Pentru sârguința cu care se luptau cu inovațiile din vremea aceea, acești apărători ai credinței ortodoxe, au fost trimiși în exil, arși pe rug și omorâți. [[Semnul CruciiImage:Mănăstirea Solovețk.jpg|thumb|right|Una dintre cele mai puternice mănăstiri din Rusia, asediată de armata țarului Alexei pentru neacceptarea noilor cărți și reguli bisericești.]] În special au suferit mănăstirile starovere, mai ales mănăstirea Sfinților Zosima și Savatii, care a fost asediată 7 ani (1668-1675) de armata țarului Alexei Mihailovici. Călugării acestei lavre l-au rugat pe țar să se întoarcă la vechea credință, în care s-au desăvârșit Sfinții cuvioși și au murit vechii țari. Mulțimea de călugări era gata să moară pentru credința ortodoxă : „Лучше нам временною смертию умереть, нежели вечно погибнуть. И если нас предадут огню и мукам или на части разсекут, мы и тогда не изменим апостольскому преданию вовеки” (Mai bine ca noi să primim moartea vremelnică, decât să pierim veșnic. Și dacă ne vor da foc și ne vor chinui sau ne vor tăia în bucăți, și atunci noi nu vom trăda predania Apostolească în veci). Ca răspuns, țarul a poruncit să fie uciși acești călugari împreună cu două degete alți credincioși ce se aflau în loc mănăstire.[[Image:Solovețk.jpg|thumb|right|Masacrul de treila manastirea Solovețk.]]

În contextul istoriei Bisericii Ruse OrtodoxeIstoricul F.E.Melnikov astfel relatează aceste evenimente: „Было замучено до 400 иноков и бельцов: одних повесили, других порубили на плахах, '''vechiтретьих утопили в прорубях. Вся обитель была залита кровью святых страдальцев. Они умирали спокойно и твердо: не просили ни милости, ни пощады. Каким-credincioşii''' то чудом уцелели от этого кровавого пира только 14 старцев. Тела убитых и разрубленных мучеников лежали неубранными и неразложившимися целых полгода, пока не пришел царский приказ - придать их земле”. (Au fost chinuiți până la 400 de călugări și laici: unii au fost spânzurați, alții tăiați în ruseşte: ''старове́ры'' sau ''старообря́дцы'') s-bucăți pe butici, ceilalți au separat fost înecați în 1666-1667 copci. Toată mănăstirea era plină de ierarhia [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] sângele mucenicilor. Aceștia mureau cu liniște și tărie: nu cereau milă, nici cruțare. Au scăpat ca formă prin minune doar 14 stareți. Trupurile mucenicilor uciși și făcuți în bucăți zăceau nestrânse și nestricăcioase toată jumătatea de protest împotriva reformelor bisericeşti introduse de [[Patriarh]]ul [[Nikon an, până când nu a venit porunca domnească - să fie înmormântate).Toate aceste torturi și ucideri în masă au dus la nevoia de Moscova]]a părăsi Rusia.

VechiSoboarele din anii 1666-credincioşii 1667 de la Moscova, la care o participat unii patriarhi și episcopi greci, au continuat practicile liturgice care erau în vigoare în afirmat că încă din sec. al XV-lea, Biserica Rusă înainte a introdus multiple schimbări în cărțile vechi, multe dintre ele fiind de implementarea acestor reformeorigine eretică. Astfel toată ortodoxia rusă a fost pusă sub semnul întrebării. Din S-a format părerea că din cauza folosirii acestor practici liturgice copiștilor nepricepuți, cărțile și ritualurile din Rusia nu coencid cu cele vechigrecești. Patriarhii greci nu au putut însă să demonstreze acest lucru și au apelat la cărțile noi grecești tipărite de iezuiți în tipografiile din Roma și Veneția. Fiind confruntate cu opunerea staroverilor, aceste soboare au decis să-i pedepsească pe nesupuși. Clericii staroveri au fost caterisiți, mirenii excomunicați. Înafară de pedepsele bisericești, soboarele au introdus și pedepsele trupești. Astfel noua "învățătură ortodoxă" a fost implementată cu forța. Poporul rus s-a despărțit, cei ce s-au temut, de frica torturei, au acceptat noua credință, ceilalți - staroverii nu au renunțat la credința veche, dar au fost persecutați și mulți au părăsit Rusia. [[Image:Profesorul N.Kapterev.jpg|thumb|right|Istoric rus, ei a scris mai sunt cunoscuţi şi sub numele multe lucrări despre reforma patriarhului Nikon, în care a dovedit că ritul vechi provine din Biserica greacă și a fost preluat de '''ruși la creștinarea Rusiei. În schimb ritul cel nou, nu a existat niciodată în Rusia până la Nikon.]] Istoricii ruși ce au comparat cărțile vechigrecești cu cele tipărite înainte de Nikon în Rusia (Н.Ф.Каптерев, Е.Е.Голубинский, С.А.Зеньковский, Б.П.Кутузов și alții), au dovedit că textul slavon era destul de exact și nu necesita o nouă traducere. În schimb, grecii nu aveau propriile sale tipografii și tipăreau cărțile în Veneția. În Vest s-ritualişti''a deschis o școală duhovnicescă pentru tinerii greci, care nu aveau posibilitatea să învețe cu profesori ortodocși, din această cauza mulți au trecut în special de cei care recunosc credinţa vechicredința romano-catolică. În timpul asupririi otomane, Imperiul bizantin s-a destrămat și viața bisericeacă a suferit mult. În aceste condiții, grecii s-credincioşilor ca fiind identică au unit cu corpul principal catolicii, creând Biserica greco-catolică. Astfel, prin influența catolică, multe biserici ortodoxe și-au schimbat treptat obiceiurile, iar în slujba ortodoxă au pătruns nenumărate schimbări. Singura Biserică Ortodoxă ce și-a păstrat Tradiția ortodoxă a fost Biserica Rusă. La această concluzie au ajuns istoricii ruși abia la sfârșitul sec. al Bisericii OrtodoxeXIX-lea, când au apărut primele articole cu privire la reforma lui Nikon. De aceea, în anii 1929 și 1971, Biserica oficială Rusă a fost nevoită să accepte și să binecuvânteze slujbele după vechile rânduieli, cărțile și obiceiurile vechi ce mult timp au fost considerate eretice, au devenit dintr-o dată "mântuitoare" și ortodoxe.

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, oficiali ai bisericilor ruse şi grecetigreceşti, inclusiv Patriarhul Nikon, au observat discrepanţele dintre practicile liturgice ruseşti şi cele greceşti din zilele aceleaacea vreme. Ei au ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă Rusă, ca rezultat al din pricina erorilor copiştilor comise de copişti incompetenţi, a ar fi dezvoltat slujbe şi texte de rugăciune proprii care deviau semnificativ faţă de originalele greceşti. După unia de la Florența dintre greci și catolici, Biserica Rusă l-a excomunicat pe mitropolitul grec al Moscovei Isidor, care era adeptul uniei cu Roma. De atunci Biserica Rusă a hotărât ca mitropoliții de Moscova să nu mai fie hirotonisiți în Constantinopol de patriarhul grec. Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă devenise disonantă faţă a devenit autonomă, fapt nerecunoscut de greci mult timp. De aceea grecii au început împreună cu patriarhul Nikon să ponegrească întreaga perioadă de celelalte autonomie a Moscovei. Astfel, practica Bisericii Ortodoxe Ruse în secolul al 17-lea nu concorda cu cea a celorlalte Biserici Ortodoxe. Cercetări ulterioare au reabilitat cărţile vechile cărţi de cult moscovite deoarece aparţineau unor ediţii diferite faţă de cele folosite de grecii de pe vremea lui Nikon, iar cărţile moscovite nerevizuite erau indicând că acestea corespundeau de fapt unor ediţii greceşti mai vechi şi mai respecatbile decât cele greceşti, care trecuseră prin câteva revizuiri folosite de-a lungul secolelor şi, ironic, erau noi şi conţineau inovaţii patriah pentru introducerea reformelor liturgice (Kapterev N.F., 1913, 1914; Zenkovskij Zenkovskii S.A., 1995, 2006).

Nikon, sprijinit de Ţarul [[Alexis tânărul Ţar Alexei I de Rusia|Alexis I]] al Rusiei (r. 1645-1676), a iniţiat lansat mai întâi câteva reforme liturgice preliminare. Astfel, în 1653 a poruncit să se schimbe semnul Sfintei Cruci și a anulat metăniile mari din Postul Mare. În 1652anul 1654, el a convocat un [[sinod]] şi a sfătuit clerul să compare ''[[tipic]]ul'', ''[[Ceaslovul? Euchologion]]Evhologhionul'' şi alte [[cărţi liturgice]] ruseşti cu omoloagele lor greceşti. La acest sinod, Nikon a menționat, că în curând, corectarea cărților vechi se va face în conformitate cu manuscrisele vechi grecești și slavone. De aceea, ieromonahul Arsenie Suhanov, a primit sarcina să adune aceste manuscrise din mănăstirile grecești. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemple exemplare cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a unei aproape completei lipse aproape complete de tehnici istoriagrafice textuale cunoştinţe de analiză istoriografică textuală. Nikon, fiind presat de timp, a renunțat la vremea aceeacorectarea după manuscrisele vechi și fără convocarea unui nou sinod, a poruncit să se corecteze după cărțile contemporane grecești și kieviene. Exemplarele după care s-au făcut traducerea se găsesc și astăzi în muzeele din Rusia. Astfel sutele de manuscrise vechi (apr. 500) adunate de Arsenie Suhanov din mănăstirele ruse și grecești, nu au fost folosite deloc în reforma lui Nikon. Mai mult, acestea dovedeau, că ortodoxia rusă păstra cu sfințenie tradițiile vechi grecești.

''[[Locum tenens]]'' al Patriarhului, [[Pitirim de Krutitsy]], a convocat un al doilea sinod în 1666 Schimbările din cărțile noi erau ca o sminteală pentru credincioși. De la Moscova, an la care au participat Patriarhul [[Mihail al III-lea de Antiohia]]an, Patriarhul [[Paisie de Alexandria]] şi mulţi [[episcop]]i. Unii savanţi susţin că patriarhii invitaţi au primit cu fiecare 20ediție nouă,000 cărțile au devenit de ruble în aur şi blănuri pentru participarea lor (Zenkovskij Snecunoscut.A., 1995, 2006). Acest sinod a demarat oficial reformele şi a anatemizat Preoții nu numai pe toţi cei care apucau să se opuneauobișnuiască cu o schimbare, ci şi vechile cărţi şi slujbe ruseştică în ediția următoare se făceau altele. Ca un efect colateral al condamnării trecutului Bisericii Ortodoxe Ruse şi Pricipala cauză a tradiţilor ei traducerilor greșite, a fost discreditată teoria mesianică a Moscovei ca cea faptul că traducătorii nu cunoșteau foarte bine limba slavonă din Rusia, majoritatea fiind greci sau ucraineni, de aceea în cărțile noi au apărut multe cuvinte noi, necunoscute și greșite din punctul de-vedere al gramaticii slavone.[[A Treia Romă]]Image:Apărătorii credinței vechi. În loc jpg|thumb|right|Apologeții, numiți și învățații staroveri, au continuat să păzească credinţa ortodoxă-și apere credința până-n zilele noastre. Aceștia erau buni cunoscători ai Sfintelor Scripturi și Sfinților Părinți, Se părea că Rusia acumulase o greşeli liturgice importanteau scris multe cărți în limba rusă depre credința veche.]]

Cu toate acesteaExemplu (F.E.Melnikov Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse de rit vehi):Textul vechi: "Ne rugăm Ție, atât Patriarhul cât şi Ţarul doreau doreau să realizeze aceste reformeDoamne"Textul nou(nikonian):, deşi strădaniile lor se parea că ar fi avut mai mult motivaţii politice decât religioase; câţiva autori care au prezentat acest subiect au subliniat faptul că Ţarul Alexis"Ne rugăm ție, încurajat de succesele sale militare din războiul contra Poloniei şi Lituaniei pentru eliberarea provinciilor ruseşti apusene şi a Ucrainei, a început să nutrească ambiţia de duhul necurat". Această modificare a deveni eliberatorul regiunilor ortodoxe care la acea vreme erau fost anulată abia în componenţa [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]]. De asemeneaanul 1971, ei menţionează rolul patriarhilor din Orienatul Apropiatcând și-au dat seama adepții lui Nikon, care spijineau activ ideea Ţarului rus de a deveni eliberatorul tuturor creştinilor ortodocşi (Kapterev N.F. 1913, 1914; Zenkovsky S.A., 1995, 2006)greșeala făcută.

[[Image:Modificări.jpg|thumb|right|Diferența dintre ritul nou și cel vechi.]] Schimbările numeroase din texte textele şi serviciile slujbele religioase ocupau aproximativ 400 de pagini. Vechi-credincioşii le prezintă pe următoarele ca fiind cele mai importante:

| рождена, '''а''' не сотворена ''(născut '''dar''' nu făcut)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа''' истиннаго''' и Животворѧщаго ''(Şi în Sfântul Duh, '''Adevăratul''' Domn, Dătător și de viaţăfăcător)'' || рождена, не сотворена ''(begotten not madenăscut, nu făcut)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа Животворѧщаго ''(Şi în Sfântul DuhSfânt, Domnul, Dătător de viaţăfăcătorul )''

! [[Semnul Crucii]]| Două degete, drepte în numele lui Hristos || Trei degete, drepteîn numele Sfintei Treimi

!Numărul [[părticicămiride|părticelelor]] la Sfânta Liturghie

!AlleluiaAlliluia

| Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωмъ. Аминь. ''(Slava Otsu Otțuu i Synu Sînu i Svyatomu DukhuSveatomu Duhu, i nynie nâne i prisno i vo vieki viekomveki vekom. Amin.) || Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωвъ. Аминь. ''(... i vo vieki viekovveki vekov. Amin)''

Comentarii despre alte modificări sunt prezentate mai jos. Cititorii zilelor noastre pot vedea aceste modificări ca trivialeneglijabile, dar credinciosul însă ele erau importante pentru credincioşii acelor vremuri vedea , care vedeau cultul şi dogmele ca fiind puternic interconectate: cultul bisericesc, încă de la începuturi, reprezenta şi simboliza adevărul dogmatic (vezi secţiunea despre ''Justificările vechi-credincioşilor'' mai jos). În plus, autorităţile reformele au impus reformle într-un mod autocraticfost impuse de sus în jos şi cu intervenţia brutală a statului; de aceea, fără nici un fel de consultare parte a poporului care devenea subiectul acestora şi astfel reacţia reacţiei împotriva aşa-numitelor reforme reformelor nikoniene ar fi a fost atât un protest la adresa modului probabil declanşată mai degrabă de modul de impunere a acestora cât şi unul la de modificările efective. În plus, adesea schimbările unele schimbări din text erau arbitrare. De exemplu, acolo unde cărţile conţineau 'Христосъ' ("Hristos"), asistenţii lui Nikon au trecut 'Сынъ' ("Fiul") iar acolo unde era scris 'Сынъ' ei au înlocuit cu 'Христосъ'. Un alt exemplu este acela că unde în cărţi scria 'Церковь' ("Biserică"), Nikon a înlocuit cu 'Храмъ' ("Templu") şi invers. Inconsistenţa acestor schimbări a fost percepută de părut unora dintre credincioşi care s-au înfuriat şi au fost jigniţi de inutilitatea schimbării de dragul schimbăriiarbitrare.

Oponenţii Opoziţia la reformele ecleziastice ale lui Nikon proveneau a fost destul de consistentă, criticii lor provenind din toate păturile sociale şi erau într-un număr destul de mare. Chiar şi după demiterea depunerea din treaptă a Patriarhului Nikon (1658), a cărui autoritate a fost percepută de ţar ca o ameninţare, care reprezenta o provocare prea mare pentru autoritatea Ţarului, o serie de sinoade bisericeşti au anulat oficial ratificat în mod repetat reformele lui Nikonliturgice. Vechi-credincioşii  Vechii Credincioşi au respins însă violent toate inovaţiile tot ceea ce percepeau drept "inovaţii", iar cei mai radicali dintre ei au susţinut că Biserica oficială căzuse în mâinile [[Antihrist]]uluiAntihristului. Sub conducerea Protopopului [[Avacum(Petrov)|Avakum Petrov]] Petrov (1620 sau 1621 - 1682), care devenise liderul taberei conservatoare din mişcarea vechi-credincioşilorVechilor Credincioşi, vechi-credincioşii aceştia au denunţat public şi au respins toate reformele ecleziastice. Biserica statală Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 1666 a anatemizat atât cărţile şi cultul vechi cât şi pe cei care doreau să rămână loiali acestora . Ca urmare, Sinodul a făcut apel la sinodul din 1666. Din acel momentautoritatea ţarului, vechi-credincioşii iar Vechii Credincioşi au devenit fost lipsiţi de toate drepturile civile. Biserica statală i-a arestat pe cei Cei mai activi dintre vechi-credincioşi şi i-a executat pe unii dintre ei aceştia au fost executaţi (inclusin inclusiv Protopopul AvacumAvakum), câţiva ani mai târziu , în anul 1682.

După [[1685]] a început o perioadă de persecuţii, inclusiv de tortură şi execuţii. Mulţi vechi-credincioşi au ppărăsit părăsit Rusia definitiv. Cu toate acestea, vechi-credincioşii au devenit populaţia predominantă în multe regiuni, inclusiv în Pomorye Pomorie (regiunea ArkhangelskArhanghelsk), GuslitsyGusliţa, regiunea Kursk, Urali, Siberia, etc. O comunitate de 40,000 de lipoveni vechi-credincioşi încă mai locuiesc în vecinătăţile raionului Chilia (Vilkov) din Ucraina şi în judeţul Tulcea din Romania în Delta Dunării. Prin anii 1910, aproximativ 25% din populaţia Rusiei se declara ca aparţinând uneia din ramurile vechi-credincioşilor.

Opresiunea guvernamentală se situa între moderat, ca sub [[Petru cel Mare]] (r. 1682-1725) (vechi-credincioşii plăteau taxe duble şi o taxă specială pentru purtarea bărbii), şi puternică, ca sub Ţarul [[Nicolae I de Rusia|Nicolae I]] (r. 1825-1855). Biserica sinodală statală şi autorităţile statului îi vedeau adesea pe vechi-credincioşi ca elemente periculoase şi ca ameninţări la adresa statului rus.

În 1905 Ţarul [[Nicolae al II-lea de Rusia|Nicolae al II-lea]] a semnat un Document al libertăţii religioase, care a pus capăt persecuţiilor minorităţilor religioase din Rusia. Vechi/-credincioşii au câştigat dreptul de a-şi construi biserici, de a bate clopotele, de a ţine procesiuni şi de a se auto-organiza. A devenit interzisă (ca sub [[Ecaterina cea Mare]] (a domnit între 1762 şi 1796)) referirea la vechi-credincioşi cu termenul ''raskolniki'' (schismatici), nume pe care ei îl consideră o insultă. Adesea, oamenii se referă la perioada dintre 1905 şi 1917 sub numele de "epoca de aur s a vechii credinţe". Unul din motive este că prin Documentul din 1905, vechii-credincioşii au fost emancipaţi, după ce până atunci avuseseră o situaţie aproape ilegală în societatea rusă. Cu toate acestea, au continuat anumite restricţii faţă de vechi-credincioşi: de exemplu, nu aveau dreptul de a intra în administraţia civilă.

În 1971, Patriarhia Moscovei a revocat anatemele asupra vechi-credincioşilor încă din secolul al XVII-lea, dar majoritatea comunităţilor de vechi-credincioşi nu s-au reîntors încă la Comuniunea cu ceilalţi creştini ortodocşicelelalte Biserici, acest fapt fiind datorat mai ales învățăturii ecumeniste a Biserici oficiale din Rusia.Credincioșii de rit vechi nu recunosc ortodoxia cărților și tradițiilor noi impuse de Nikon și nu pot renunța la tradițiile sfinte în schimbul unora apărute din mediul eretic. De aceea, în ziua de astăzi, la religia staroveră trec credincioși de rit nou prin botezul cu trei scufundări sau prin mirungere. [[Image:Icoană.jpg|thumb|right|Icoanele pictate de staroveri prin duhovnicia și stilul de a picta se apropie de cele vechi bizantine și nu seamănă cu cele din Biserica oficială Rusă, care adeseori se îndepărtează mult de la originalele grecești.]]

Estimările plasează numărul total al vechi-credincioşilor din zilele noastre între 1 şi 10 milioaneSlujba veche rusească este foarte diferită de cea nouă și durează mult mai mult. În Biserica nouă de multe ori, slujbele sunt prescurtate sau amânate, mulți nu slujesc după tipic, ci după dorința și osârdia lor. Majoritatea preoților nikonieni nu poartă barbă și se rad. De asemenea, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem bisericile nikoniene, femeile intră fără batic, cu pantaloni și mânecă scurtă. Cântarările bisericești sunt inventate de izolate în locurile unde au fugit compozitori laici și seamănă mai mult cu secole cele din Biserica romano-catolică. Icoanele sunt pictate în urmă pentru a evita persecuţiilegenul laic de portret, iar cele vechi sunt refăcute după modelul nou. O [http://www.churchofthenativity.net/index.html parohie Credicioșii de vechirit nou, nu fac mătănii mari până-credincioşi] n pământ și nu postesc toate posturile din Statele Unite a intrat în comuniune cu [[Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei]]an ca să se împărtășească. Botezul se oficiază de cele mai multe ori prin stropire, ca la catolici. În Biserică se folosesc microfoane și difuzoare.

În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: [[Rogozhskaya Zastava]] ([[Popovtsy]] din centrul oficial al [[Ierarhia BelokrinitskayaImage:Knigi.jpg|thumb|Ierarhiei Belokrinitskaya]]), o catedrala a [[Ierarhia Novozybkovskayaright|Ierarhiei Novozybkovskaya]] în [[Zamoskvorech'ye]] şi [[Preobrazhenskaya Zastava]] unde [[PomortsyCărțile slavone și obiectele folosite la slujba bisericescă de staroveri.]] şi [[Fedoseevtsy]] coexistă.

[[ImageToate aceste schimbări au apărut treptat și nu sunt acceptate în Biserica Ortodoxă de rit vechi. Aici slujbele se fac după Tipicul Mare (apr. 2500 de pagini), fără prescurtări. Slujba de seară conține:EvstafievCanoanele de pravilă -old-believers-oregon-usa4 canoane cu acatistul Maicii Domnului (dacă a doua zi va fi liturghie), Vecernia mică (sâmbătă seara și de sărbători cu priveghiere), Pavecernița mică, Vecernia mare împreună cu Utrenia și primul ceas. Această slujbă durează de la 4 la 6 ore. Dimineața se oficiză Miezunoptica, Ceasurile 3,6 și 9 după care începe Sfânta Liturghie. Această slujbă durează de la 3 la 5 ore, depinde de rangul Sărbătorii. Înainte de Război, credincioșii de rit vechi se rugau noaptea. Seara se oficeau Canoanele, Vecernia mică și Pavecernița. Noaptea Miezunoptica, Vecernia Mare și Utrenia. Dimineața se rugau Ceasurile și Liturghia.jpg|thumb|250px|VechiAcest obicei s-credincios rus a păstrat în Woodburnmănăstirile starovere și până astăzi. În celelalte biserici, staroverii din sate se închină noaptea, Oregon. Foto în orașe slujba de noapte se oficează de obicei numai de Mikhail EvstafievPaști (în Rusia se închină noaptea și la Nașterea Domnului).]]

În lumea vechi-credincioşilor, doar [[Pomortsy]] şi [[Fedoseevtsy]] se tratează una pe cealaltă aproape bine; nici una din celelalte denominaţiuni nu o recunoaşte pe cealaltăImage:Kriuki.jpg|thumb|right|Notarea cu kriuki (cârlige) folosită de staroveri, a apărut în Rusia kieviană în sec. Vechial 11-credincioşii obişnuiţi au tendinţe de [[ecumenismlea.]] în interiorul ramurilor, dar aceste tendinţe nu au suport printre liderii oficiali ai comunităţilor.

 Estimările plasează numărul total al vechi-credincioşilor din zilele noastre între 1 şi 10 milioane, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem de izolate în locurile unde au fugit cu secole în urmă pentru a evita persecuţiile.  În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. [[Image:Mitropolia de rit vechi.jpg|thumb|right|Catedrala din Moscova a fost o perioadă cea mai mare biserică din Rusia.]] În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: Mitropolia de rit vechi de la Moscova cu sediul la Rogojskoe Kladbișe (Ierarhia de la Fântâna Albă), o catedrală a Ierarhiei de la Novozâbkovsk în Zamoskvorecie şi Preobrajenskoe Kladbișe unde coexistă Bisericile bezpopovților (celor fără de preot) ale Pomorților și Fedoseevților. [[Image:Ierarhia.jpg|thumb|right|Ierarhia de la Belaia Krinița (Fântâna Albă) având doi mitropoliți, unul de Moscova și altul de Fântâna Albă (denumire preluată de la primul mitropolit - Ambrosie).]] Vechi-credincioşii zilelor noastre trăiesc în lumea întreagă unde s-au împrăştiat în principal datorită persecuţiilor de sub ţari şi datorită revoluţiei ruse din 1917. Cele mai mari comunități sunt în România (satele Sarichioi, Carcaliu, Slava Rusă, Ghindărești, Manolea, orașele Târgu Frumos,Iași, Botoșani, Brăila, Constanța, Tulcea și București), în Rusia (Moscova, unde este cea mai mare catedrală staroveră din lume, Nijnii-Novgorod, Rostov, Novosibirsk, Tomsk) și în Moldova (Chișinău, satul Kunicea). Comunităţi importante de vechi-credincioşi există în Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota şi în diferite părţi din Alaska inclusiv până aproape de Homer (Voznesenka, Razdolna şi Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk) şi Delta Junction. De asemenea, există o comunitate înfloritoare în Sydney, Australia.Alte comunități au apărut în ultimul timp în Italia și Spania, unde lucrează rușii lipoveni din România.[[Image:Catedrala.jpg|thumb|right|Catedrala mitropolitana de la Moscova (Rogojskoe Rladbișe)]]

Cu toate că vechii-credincioşii au apărut ca rezultat al opoziţiei la reforma lui Nikon, ei nu constituie un bloc unitar. De fapt, vechi-credincioşii sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care declară diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primii primi în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri.  Terminologia folosită pentru diviziunile din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactă. În general, oamenii se pot referi la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi ''popovţii'' şi ''bezpopovţii'' — cu termenul de ''soglasie'' sau ''soglas'' ("confesiune"). Un alt termen, ''tolk'' ("învăţătură") se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importante. În particular pot fi considerate ca secte multiple care au apărut în cadrul mişcării ''bezpopovţii''. === Popovţii ===[[Image:Fântâna Albă.jpg|thumb|right|Prima mitropolie staroveră apărută după reforma lui Nikon.]] Din cauza prigoanei împotriva vechilor-credicioși, preoții din rândul staroverilor (ultimul episcop starover - Pavel de Kolomna, a fost ucis prin porunca lui Nikon) au hotărât să primească prin mirungere pe clericii din Biserica oficială, astfel aceștia nu-și pierdeau rangul bisericesc și puteau să slujească Sfânta Liturgie, să boteze și să continue astfel ierarhia preoțească, până la găsirea unui episcop. Alți staroveri, crezând că a venit Antihristul, nu au primit preoți de la Biserica nikoniană, pierzând astfel posibilitatea de a oficia tainele bisericești (au păstrat numai Taina Botezului, dar și această la ei se oficiază fără preot). Până în anul 1846 s-au făcut nenumărate încercări de a converti la credința veche, un episcop de rit nou. Călugării Pavel și Alimpie de la mănăstirea Fântâna Albă (Bucovina), primind ajutorul staroverilor din Rusia, au întreprins călătorii în toate Patriarhiile grecești, pentru a găsi un episcop. Aceștia l-au convins pe mitropolitul Ambrozie, care se afla la Constantinopol, să treacă la credința veche. În scurt timp, mitropolitul a fost trimis în exil, unde a murit în comuniune cu Biserica staroveră.  [[Image:Mitropolitul Ambrosie.jpg|thumb|right|A trecut de la Biseirca Greacă la staroveri în anul 1846.]] 

Terminologia folosită pentru diviziunile Alții nu l-au recunoscut pe mitropolitul Ambrozie, din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactăcauza unor zvonuri cu privire la trecutul mitropolitului (toate acuzațiile au fost analizate și combătute în lucrările istoricului starover F.E.Melnikov). În generalUnii preoți staroveri, oamenii se pot referi care au continuat să primească clerici de la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi nikonieni (cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''popovtsybeglopopovţii'' ) şi ''bespopovtsy'' — cu termenul -au procurat propria ierarhie în anii 1920. În prezent Ierarhia de ''soglasie'' sau ''soglas'' la Fântâna Albă se numește Ruskaia Pravoslavnaia Staroobriadceskaia Țărkovi ("înţelegere" sau mai general "confesiune"Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi). Un alt termen, ''tolk'' iar cea de Novozâbkovsk - Drevlepravoslavnaia Țărkovi ("învăţătură"Biserica Străveche Ortodoxă) .Astfel vechi-credincioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importanteconsideră una pe cealaltă ca ilegitimă. În particular pot fi considerate ca secte multiple care Popovții au apărut în cadrul mişcării ''bespopovtsy''preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[Euharistia]].

=== Popovtsy ===Deoarece niciunul din episcopi nu a aderat la vechi-credincioşi (cu excepţia episcopului Pavel de KolomnaPopovţii reprezintă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei care a fost executat), preoţii din succesiunea apostolică s-au dispărut curândstrăduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. La această dilemă Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Rusă de rit nou şi care au apărut două răspunsuri: aderat la mişcarea vechi-credincioşii cu “preoţie” (поповцы (''[[Popovtsy]]'')) credincioşilor şi vechi –credincioşii fără preoţie (беспоповцы ([[Bespopovtsy]] — literar "cei fără preoţi"))au denunţat reformele lui Nikon.

Popovtsy reprezintă opoziţia conservativă cea mai moderată, aceia care au continuat s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de stil nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon. În 1846 ei l-au convins pe Amvrosii Popovici (1791-1863), un episcop [[ortodox grec]] destituit pe care presiunile turcilor îl îndepărtaseră din scaunul de Sarajevo, să devină un vechi-credincios şi să hirotonească trei preoţi ruşi vechi-credincioşi ca episcopi. În 1859, numărul episcopilor vechi-credincioşi din Rusia a ajuns la zece şi ei şi-au înfiinţat propriul [[episcopat]], aşa-numita [[Ierarhia Belokrinitskaya]]. Nu toţi vechi-credincioşii cu preoţi recunosc această ierarhie. Dizidenţii, cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''beglopopovtsy'') şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. [[Popovtsy]] au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[Euharistia]]. ** [[Ierarhia Belokrinitskaya]] Belokriniţkaia – Cea mai mare denominaţiune [[Popovtsy]]a popovţilor. Ne putem referi la partea rusă a acestei denominaţiuni ca [[Belokrinitskoe Belokrinițkoe Soglasie]] ("Înţelegerea Belokrinitsky "Confesiunea de la Fântăna Albă) sau ca [[Biserica Vechiului Cult Ortodox Rus]]Ortodoxă Rusă de Rit Vechi.*** Okruzhniki Okrujniki (dispărută)*** Neokruzhniki Neokrujniki (dispărută)** Ierarhia Novozybkovskaya Novozâbkovskaia sau [[Biserica Străveche Ortodoxă Veche Rusă]]** [[Beglopopovtsy]] Beglopopovţii (dispărutădispăruţi, acum Biserica Străveche Ortodoxă Veche Rusă)** LuzhkaneLujkane, cunoscută şi sub numele de ''Luzhkovskoe Lujkovskoe soglasie'' (dispărută). În unele locuri nu au preoţi şi astfel aparţin de [[Bespopovtsy]]bezpopovţi.

=== Bespopovtsy Bezpopovţii ===Bespopovtsy Bezpopovţii (cei "fără preoţi") au respins "Lumea" unde domneşte [[Antihrist]]; ei propovăduiesc sfârşitul iminent al lumii, [[asceticism]]ul ascetismul şi aderenţa la vechile forme de cult şi la credinţa veche. Bespopovtsy Bezpopovţii pretind că adevărata Biserică a lui Hristos a încetat să existe în pe Pământ şi astfel ei au renunţat la preoţi şi la toate Sfintele Tainecu Taine, cu excepţia [[botez]]ului. Mişcarea Bespopovtsy bezpopovţilor are mai multe sub-grupuri. [[Bespopovtsy]] Bezpopovţii nu au preoţi şi nici [[Euharistie]].** [[Pomortsy]] Pomorţii sau Danilovtsy Daniloviţii (nu trebuie confundaţi cu Pomor) îşi au originea în Rusia Europeană Nordică (Karelia rusă, regiunea ArkhangelskArhanghelsk). Iniţial ei au respins căsătoria şi rugăciunea pentru ţar. ** NovopomortsyNovopomorţii, sau "Pomortsy Pomorții noi" – acceptă căsătoria** StaropomortsyStaropomorţii sau Fedoseevții, "Pomortsy Pomorții vechi" – resping căsătoria** [[Fedoseevtsy]] – “Societatea “Comunitatea vechi-credincioşilor creştini a confesiunii vechiului Pomortsy de confesiunea vechilor Pomorţi necăsătoriţi” (1690- prezent); resping căsătoria şi practică un ascetism de tip cloisterzăvorât.** [[Fillipovtsy]]Filipovţii.** [[Chasovennye]] Ceasovenâe (de la cuvântul ''chasovnyaceasovnia'' – o capelă) – ramura siberiană. Iniţial, Chasovennye cei din gruparea ceasovenie au avut preoţi, dar mai târziu au decis să treacă la o tradiţie fără preoţi. Mai sunt cunoscuţi sub numele de [[Semeyskie]] Semeiskie (în zonele din estul Lacului BaykalBaikal).

====BespopovstyBezpopovţii: grupuri grupări minore====

* ''AristovtsyAristovţii'' (începutul secolului al XIX-lea spre începutul secolului XX; dispărut) – de la numele comerciantului Aristov;* ''TitlovtsyTitlovţii'' (dispărut în secolul XX) – desprins din [[Fedoseevtsy]]Fedoseeviţi, predicau folosirea inscripţiei lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de pe cruce (''titlo''), ceea ce alte grupuri respingeau;* Confesiunea ''troparului'' (troparschikitroparșiki) – un grup care îl pomenea pe ţar în imnuri ([[tropar]]e);* Confesiunea lui Daniel a celor Daniloviţilor “parţial căsătoriţi” (''danilovtsy polubrachnyedanilovţi polubracinâe'');* Confesiunea Adamant (''adamantovyadamantovii'') – refuzau să folosească bani şi paşaport (deoarece aveau pecetea lui [[Antihrist]]); * Confesiunea lui Aaron (''aaronovtsyaaronovţii'') – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, orbitând în jurul Fillipovtsyfilipoviţilor.* “Confesiunea bunicii” sau cei auto-botezaţi – practicau auto-botezul sau botezul realizat de moaşe (''babushkibabușki''), deoarece preoţia — în opinia lor — a încetat să existe;* “Şoptitorii la gaură” (''dyrnikidârniki'') – renunţaseră la cinstirea [[icoană|icoanelor]] şi se rugau spre est printr-o gaură în perete (!);* Melchisedecii (în Moscova şi în [[Bashkortostan]]Başkortostan) – practicanţi ai unui cult mirean "cvasi-euharistic";* “Fugarii” (''begunybegunî'') sau “Vagabonţii” (''stranniki'');* “Netovtsy” “Nietovţii” sau Confesiunea Mântuitorului – respingeau posibilitatea celebrării Sfintelor Taine şi rugăciunea în biserici; numele vine de la rusescul ''netniet'' "nu", deoarece ei spuneau "nu" tainelor, "nu" bisericilor, "nu" preoţilor etc.

==YedinovertsyEdinoverţii=='''YedinovertsyEdinoverţii''' (единоверчество) – Au hotărât –Unia dintre staroveri și nikonieni. În perioada anului 1800 s-a creat o nouă grupare în Biserica oficilă, numită Biserica Edinoverților (cei de aceeași credință). Unii negustori și comercianți staroveri, pentru a trăi mai bine și fără prigoană, s-au adresat Sinodului cu dorința de a trece la credința nouă. Edinoverții au primit preoți, dar nu și episcopi. Ei aveau voie să redevină parte se roage și să tipărească după modelul vechi, însă nu aveau libertatea deplină, și nu erau considerați adevărați ortodocși de stat. Multe biserici și mănăstiri starovere au fost transformate cu forța armatei în edinoverie. Stareții și călugării staroveri își apărau cu viața Sfintele locașe.Situația din gruparea edinoverților era destul de grea, mai ales că Soboarele din 1666-1667, i-au blestemat pe toți ortodocșii, ce se roagă după cărțile vechi. Se părea că în același timp Biserica Ortodoxă Rusă oficială păstrându-şi cultul condamnă și binecuvintează folosirea ritului vechi, ceea ce este absurd. Prima dată apăruţi De aceea, Sinodul a recunoscut în 1800anii 1929, 1971 și 2004, că toate cărțile și tradițiile vechi sunt ortodoxe și toate ponegririle din trecut, fie din partea Sinodului, fie de la alte persoane bisericești, Yedinovertsy au intrat sub [[omofor]]ul Bisericii Ortodoxe Rusesunt anulate și declarate ca inexistente. Ei au păstrat cultul pre-nikonianÎn zilu de astăzi, sunt foarte puțini edinoverți adevărați, cei mai mulți slujesc neoficial după cărțile vechi, făcând parte din Biserica oficială. Îi putem numi Se poate spune despre edinoverți, că aceștia sunt "de rit vechi-ritualişti", dar ei nu sunt "vechi-credincioşi" în adevăratul sens al cuvântului.

==Diferenţe dintre vechi-credincioşi Vechii Credincioşi şi Ortodoxia rusă post-nikoniană==[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|thumb|right|Icoană din secolul al VI-lea care îl prezintă pe Hristos binecuvântând. Două degete sunt întinse iar trei culcate. VechiVechii-credincioşii credincioşi consideră că acesta este modul şi singurul mod adecvat de a face Semnul Crucii.]]

* Vechi-credincioşii folosesc două degete pentru a-şi face [[Semnul Cruciicrucii]] (două degete ţinute dreptse unesc arătătorul și cel mijlociu în numele lui Hristos, iar celelalte trei lipite de podul palmeiîn numele Sfintei Treimi) în timp ce ortodocşii de stil-nou în Biserica oficală Rusă se folosesc trei degete pentru Semnul Crucii (trei degete ţinute dreptse unesc degetul cel mare, arătătorul și cel mijlociu în numele Sfintei Treimi, iar celelalte două lipite de podul palmeiîn numele lui Hristos). În general, ritualiştii creştinii de rit vechi spun [[Rugăciunea lui Iisus]] făcându-şi Semnul Crucii în timp ce ritualiştii noi folosesc simbolul Sfintei Treimi pentru Semnul Crucii. Acest lucru este o deosebire semnificativă între cele două ramuri ale Ortodoxiei Ruse staroveri și nikonieni şi este una din cele mai uşor de observat.* VechiVechii-credincioşii credincioşi resping toate schimbările şi amendamentele din textele liturgice şi cult introduse de reforma Patriarhului [[Nikon de Moscova|Nikon]]. Astfel, ei continuă să folosească traducerea în [[slavona veche]] anterioară reformelor a textelor sacre, inclusiv a [[Psaltirea|Psaltirii]], forţându-se să păstreze intacte practicile "pre-nikoniene" ale Bisericii Ruse.* VechiVechii-credincioşii credincioşi recunosc doar [[botez]]ul realizat prin scufundare de trei ori şi resping validitatea oricărui botez realizat printr-o metodă diferită (de exemplu prin turnare sau stropire, aşa cum acceptă Biserica Rusă, ocazional, din secolul al XVIII-lea).* VechiVechii-credincioşii credincioşi se opun, în principiu, [[ecumenism]]ului, în ciuda multor exemple de bune relaţii şi colaborări cu alte biserici Ortodoxe Răsăritene.

VechiÎntre vechii-credincioşii şi Ortodoxia de stil nou au rusă post-nikoniană există foarte multe alte diferenţe mici, dar esenţiale în cultul bisericilor respective. Atmosfera şi modul de desfăşurare al cultului diferă:** VechiVechii-credincioşii credincioşi slujesc [[Sfânta Liturghie]] cu şapte [[părticică|părticele]], în loc de cinci ca în Ortodoxia de stil nou. ** VechiVechii-credincioşii credincioşi cântă refrenul [[aliluia]] de două ori după psalmodiere, nu de trei ori(Astfel se indică și în cărțile slavone tipărite în România și Ucraina în sec. XV-XVII).** VechiVechii-credincioşii credincioşi nu folosesc cântarea [[polifonie|polifonică]], doar cântarea monofonă omofonă (la unison). De asemenea, au propriul mod de notare a muzicii: nu prin notaţia liniară ci folosind semne speciale — ''kryuki'' sau ''znamena'' ("cârlige": sau "steaguri"; vezi [[Cântarea ZnamennyZnamennoe]]). Vechi credincioşii Vechii credincioşi practică mai multe tipuri de Cântare ZnamennyZnamennoe: [[znamenny raspev]], [[stolpovoy raspev]], [[pomorsky raspev]] (sau cântarea), [[demestvenny raspev]], etc. ** VechiVechii-credincioşii credincioşi folosesc doar [[icoană|icoane]] ale iconografiei ruse sau bizantine vechi; ei nu cred în cinstirea imaginilor realiste ale lui Hristos, ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi ale sfinţilor ca icoane (care au o largă acceptare în Ortodoxia de stil nou[[Biserica Ortodoxă Rusă]]). VechiVechii-ritualiştii credincioşi nu acceptă reproduceri fotografice sau tipărite ale icoanelor în cultul lorcult. ** VechiVechii-credincioşii credincioşi nu îngenunchiază îngenunchează la rugăciune, dar, în comparaţie cu ortodocşii de stil noupractica ortodoxă rusă actuală, fac mai multe plecăciuni închincăciuni şi mătăniimetanii. În timpul mătăniilormetaniilor, vechivechii-credincioşii credincioşi folosesc un mic covoraş special, numit ''[[podruchnikpodruşnik]]'', punându-şi mâinile pe el. Degetele Consideră că degetele folosite pentru Semnul Crucii trebuie să rămână curate în timpul rugăciunii.** În medie, slujbele vechivechilo-credincioşilor credincioşi durează de două până la de trei ori mai mult decât în Ortodoxia de stil noupractica rusă actuală. În general, vechivechii-credincioşii credincioşi insistă pe urmarea alineatelor până la virgulă şi se abţin de la scurtarea citirilor din Psaltire şi ale imnografiei. De asemenea, au tendinţa de a combina mai multe slujbe la un loc, de multe ori de prisos. Astfel, o "slujbă de priveghere" tipică a vechi-ritualiştilor (''vsenoschnoe bdenie'') va include o [[vecernie]] prescurtată ("mică"), o vecernie solemnă ("mare"), [[pavecerniţă]], slujba de la miezul nopţiimiezonoptică, [[utrenie]] şi [[OreleCeasurile|Prima OrăCeasul I]].

** În timp ce spun rugăciuni repetate, vechi-credincioşii folosesc un tip special de mătănii numit metanii numite ''[[lestovka]]''.** VechiVechii-credincioşii credincioşi care au hirotonit preoţii au preoţi hirotoniţi cer o pregătire pentru [[Sfânta Împărtăşanie]] mult mai strictă — cu reguli de postire stricte în săptămâna de dinaintea Împărtăşirii. Acest lucru explică în parte de ce Împărtăşirea în rândul laicilor are loc se face de obicei în [[Postul Mare]] şi în celelalte posturi lungi.** Este un obicei obişnuit ca după fiecare [[spovedanie]] să fie făcute câteva [[epitimia?epitimie|epitimii]](canoane). De obicei, acest lucru înseamnă câteva plecăciuni care sunt închinăciuni, numărate cu ajutorul lestovka.* Ovechi credincioşii Vechii credincioşi nu venerează sfinţi de după 1666. De exemplu, ei nu îl cinstesc pe Sfântul [[Serafim de Sarov]], unul din cei mai bine cunoscuţi sfinţi din secolul XIX. Pe de altă parte, multe comunităţi ecleziastice de vechi-credincioşi au [[canonizare|canonizat]] câţiva sfinţi care nu sunt recunoscuţi de Biserica Ortodoxă Rusă, cum ar fi [[ascetul Avacum]] şi alţii.* VechiVechii-credincioşii credincioşi folosesc icoane din turnate (din argint, bronz) şi sculptate (din lemn) la fel de mult ca şi pe cele pictate. Ortodoxia de stil nou interzice [[Biserica Ortodoxă Rusă]] nu acceptă folosirea icoanelor în relief. În cercurile de vechi-credincioşii vechilor credincioşi, această practică a continuat şi a devenit foarte populară, deoarece adesea vechivechii-credincioşii credincioşi trebuiau să-şi ascundă credinţa religioasă. Icoane turnate de mici dimensiuni (şi în plus, adeseori, pliabile; vezi [[skladen]]) s-au dovedit foarte folositoare în această direcţieacest context.

De asemenea, vechi-credincioşii au obiceiuri zilnice unice. Ei consideră că raderea bărbii este un [[păcat]], cu toate că unele denominaţiuni moderne de vechi-credincioşi arată mult mai multă toleranţă faţă de feţele bărbierite. Unele denominaţiuni Bespopovsty (bezpopovţii) interzic consumul de cafea şi ceai. Fumatul sau folosirea de orice fel de alt tutun este considerat un păcat de moarte. Cei mai stricţi şi [[eshatologie|eshatologici]] Bespopovsty practică anumite abţineri referitor dintre bezpopovţi se abţin şi la contactul alte forme de contact cu restul lumii. Acestea pot cuprinde , precum împărţirea hranei cu oameni de altă credinţă, folosirea bunurilor şi vaselor propriiacestora, etc.

Este de remarcat faptul că acei savanţi care au deschis calea reevaluării reformelor din Biserica Rusă— Kapterev şi E.E. Golubinsky — erau ei înşişi membrii membri ai bisericii "oficiale", dar au studiat cauzele şi ambianţa reformelor şi a schismei care a rezultat. Cercetările lor au reevaluat teoria oficială privind cărţile şi cultul vechi rusesc ca nesustenabilă. Zenkovsky l-a descris pe Kapterev ca

[[Categorieen:JurisdicţiiOld Believers]][[Categoriefr:Jurisdicţii ale vechiOrthodoxes vieux-credincioşilor|*croyants]]