Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Prolog: Contraste şi stereotipuri
__TOC__
==Prolog: Contraste şi stereotipuri==
Există numeroase stereotipuri privind ROCOR şi OCA. ROCOR este monarhistă ("albă"„albă”), în timp ce OCA este asociat cu comunismul rus ("roşu"„roşu”). OCA este modernistă, dar ROCOR este tradiţionalistă. ROCOR este "Rusia Mare„Rusia Mare”," în timp ce OCA este "Rusia Mică„Rusia Mică”." Aceste stereotipuri îşi au originea în istoria Ortodoxiei Ruse din Occident, o istorie care este, la fel ca o bună parte din istoria ruşilor, complexă şi adesea tristă.
Începuturile OCA şi ROCOR ca părţi distincte faţă de Biserica din Rusia se găsesc la începutul secolului XX, odată cu lovitura de stat sovietică. Atunci când monarhia din Rusia a căzut iar Biserica din Rusia a început să fie persecutată, un grup de [[episcop]]i ruşi au fugit din nordul Rusiei, întâlnindu-se apoi cu unii din regiunile sudice şi s-au organizat ei înşişi prin întâlniri în Constantinopol şi Serbia. Astfel a luat fiinţă ceea ce se numeşte Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.
Între timp, Mitropolia, [[eparhie|eparhia]] rusă din America, care devenea din ce în ce mai puţin rusă şi mai mult carpato-rusă (prin primirea a multe mii de foşti [[Uniţi]] sub conducerea Sfântului [[Alexis Toth|Alexis din Wilkes-Barre]]), a purces pe calea furtunoasă a independenţei faţă de Moscova. Caracterul din ce în ce mai pronunţat carpato-rus/ex-unit al Mitropoliei este observabil în decizia de a se auto-numi în 1906, cu numele de ''Biserica '''Greco-Catolică''' Ortodoxă Rusă din America de Nord sub Ierarhia Bisericii Ruse'' (accentuare adăugată).
Patriarhul Sfântul [[Tihon de Moscova]], care anterior fusese episcop în America, a emis un ''[[Ukaz No. 362|ukaz]]'' în [[20 noiembrie]] 1920, prin care declara că episcopii Bisericii Rusiei trebuie să se organizeze singuri până când timpurile vor permite reluarea coerentă a comunicaţiilor cu administraţia centrală a bisericii. Mitropolia a luat această declaraţie ca motiv pentru a-şi declara în 1924 starea de "auto-guvernare temporară." Din acel moment până în 1970, Biserica Rusiei a considerat Mitropolia ca fiind în [[schismă]] iar multe din celelalte Biserici Ortodoxe au privit Mitropolia ca necanonică şi au evitat contactele cu ea. Episcopii care au format ulterior ROCOR au considerat ''[[ukaz]]ul'' Sfântului Tihon ca fundamentul pentru propria auto-administrare, organizându-se ei înşişi în 1920. De-a lungul guvernării sovietice din Rusia, ROCOR a considerat Patriarhia Moscovei ca fiind compromisă şi s-a abţinut de la comunicarea cu aceasta, dar considerându-se parte componentă din Biserica Rusă, cu precizarea că este "partea liberă."
Episcopii care au format ulterior ROCOR au considerat ''ukazul'' Sfântului Tihon ca fundamentul pentru propria auto-administrare, organizându-se ei înşişi în 1920. De-a lungul guvernării sovietice din Rusia, ROCOR a considerat Patriarhia Moscovei ca fiind compromisă şi s-a abţinut de la comunicarea cu aceasta, dar considerându-se parte componentă din Biserica Rusă, cu precizarea că este „partea liberă”.
==1917-1946: O întâmplare, două poveşti==
În examinarea relatărilor istorice publicate de ambele jurisdicţii, se observă o discrepanţă semnificativă. Relatările OCA o descriu ca fiind moştenitoarea directă a muncii misionare ruseşti iniţiale din Alaska şi astfel fiind moştenitoarea directă a jurisdicţiei ruseşti din America, în special căutând să se distanţeze singură de ROCOR. Istoricii ROCOR, prin opoziţie, afirmă cu tărie că Mitropolia a fost parte integrantă din ROCOR, recunoscându-i autoritatea şi canonicitatea şi de aceea OCA reprezintă o [[schismă]] din ROCOR şi în consecinţă capitularea în faţă Patriarhiei Moscovei dominate de sovietici.
