Modificări

[[ImageImagine:Moses the God-seer.jpg|right|frame|Sfântul prooroc Moise]]{{VechiulTestament}}Sfântul şi și slăvitul [[prooroc]] '''Moise''', văzătorul de [[Dumnezeu]], este dătătorul legii celei vechi, şiși, după [[tradiţietradiție]], autorul [[Pentateuh]]ului (primele cinci cărţi cărți ale [[Sfânta Scriptură|BiblieiSfintei Scripturi]]). De la sfântul Sf. [[Grigorie al Nissei]] încoace, viaţa viața lui este considerată ca o icoană a vieţii duhovniceştivieții duhovnicești, a înaintării omului spre Dumnezeu. [[Praznic|Pomenirea ]] lui se face la [[4 septembrie]] şi Duminica strămoşilorși în „Duminica strămoșilor”.

Contestată de unii şi și revendicată poate prea mult de alţiialții, personalitatea lui Moise a rămas în istoria biblică drept un nume de referinţă referință pentru aportul adus la izbăvirea lui [[Israel]], icoana mântuirii lumii. Moise a rămas o personalitate de vocaţie vocație universală "vrednică de respectul tuturor timpurilor", dacă avem în vedere, desigur, influenţa covârşitoare influența covârșitoare ce o mai are încă asupra întregii lumi, legea divină cu destinaţie destinație permanentă data prin el.

Personalitate marcantă a istoriei omenirii, "mare lider „mare conducător al poporului evreu şi și primitorul Legii"Legii”, Moise este instrumental instrumentul prin care Dumnezeu i-a scos pe evrei din Egipt.

Moise e un personaj istoric, a cărui personalitate puternică, aspră, se înrudeşte înrudește cu cea a unui conducător de popor, laolaltă mistic, legiuitor şi şef și șef războinic. Moise, al cărui nume, ''Mosis'', este mai degrabă egiptean, a fost crescut, educat, instruit la curtea faraonului Egiptului.

[[Image:Moise. Sculptură..jpg|thumb|250px|right|Moise cu Tablele Legii, sculptură din sec. XII de la Catedrala din Noyon, FranţaFranța. Metropolitan Museum of Art, New York City]]Chiar dacă etimologia numelui, după unii învăţaţi învățați (cum am văzut puţin puțin mai sus), ar fi de origine egipteană, semnificând cel născut, prin analogie cu unele nume egiptene teofore, ca Thoutmes Tutmes sau Ramses etc., el rămâne totuşi totuși în exclusivitate al israeliţilorisraeliților, atât ca origine cât şi și ca destin. Conform [[Cartea IeşiriiIeșirii|cărţii Ieşireacărții Ieșirea]], atribuită lui Moise însuşiînsuși, numele acestui personaj ar avea o etimologie populară ebraică, însemnând „tras în sus” sau „scos din (apă)” – conform textului biblic de la Ieşire Ieșire 2, 10.

[[Iosif Flavius]] deriva acest nume de la cuvântul coptic ''mo'' = apă şi și ''sese'' = mântuit. Este sigur că această formă ebraizată a numelui egiptean şi și forma primitivă egipteană a lui, după părerea majorităţii învăţaţilormajorității învățaților, este Mesu, care adesea se întâlneşte întâlnește pe monumentele egiptene şi și de scriitori greci se redă ca Mosis. Traducătorii alexandrini, evident, s-au ţinut ținut de derivaţiunea derivațiunea lui Flaviu şi și redau acest nume Moisis. Poate că regina, în darea acestui nume copilului a avut în vedere să cinstească amintirea tatălui ei în numele căruia Totmes sau după transcrierea grecească Totmosis se aude numele Moise.

==ViaţaViața==Moise provenea din seminţia seminția lui Levi: "Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor; … Amram a luat-o de fremeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe [[Aaron]] şi și pe Moise, precum şi și pe Miriam, sora lor" (Ieşire Ieșire 6, 16 şi și 20). Tribul lui Levi se remarca drept cel mai talentat şi și admirabil ataşat atașat la cultura egipteană, dar păstrând ca într-un sicriu viu, tradiţiile părinţilortradițiile părinților, credinţa strămoşilor şi aşezămintele credința strămoșilor și așezămintele lor.

Cunoaştem naşterea Cunoaștem nașterea lui Moise şi și cum l-a izbăvit mâna lui Dumnezeu, ajungând ca fiu al fetei lui Faraon. Trebuie precizat că originea evreiască a lui Moise era cunoscută atât lui însuşi însuși cât şi și egiptenilor. De la palatul regal i se îngăduie să plece să-şi și viziteze rudele, iar acestea pot veni să-l vadă la palat. Contactul cu familia sa a fost important în cea mai mare măsură şi și anume din punct de vedere al convingerilor sale religioase şi și al simpatizării cu conaţionalii conaționalii săi.

[[Iosif Flavius]] istoriseşte istorisește că Moise era de o frumuseţe frumusețe rară şi și cu o minte ageră, încât fata lui Faraon se şi și gândea că va fi urmaş urmaș la tron. Într-una din zile îşi își prezentă odorul său lui Faraon în braţe brațe cu o mică cuvântare, atrăgând atenţia atenția asupra frumuseţii frumuseții mai mult decât omeneştiomenești, având un spirit înalt şi și nobil. Faraon îşi își scoase coroana regală şi și o puse pe capul lui Moise. Speriat, copilul se smulse din mâinile lui, puse coroana jos, se urcă cu picioarele pe ea şi și încerca să stea pe ea. Se întâmplă să fie de faţă şi față și un scriitor sacru, care, cu câtva timp înainte de naşterea nașterea lui Moise prezisese că trebuie să se nască un copil de evreu, care va sfărâma puterea Egiptului şi și văzând ce a făcut acest copil, strigă cu glas mare şi și spuse: Iată, o rege, acel copil, pe care zeii ne-au poruncit să-l omorâm pentru propria noastră siguranţăsiguranță. PriveştePrivește, cum adevereşte adeverește el proorocia; el răstoarnă supremaţia supremația ta şi și calcă în picioare coroana ta. Ucide-l dar! Şi să înceteze egiptenii de a mai fi chinuiţi chinuiți de frică, iar evreii să înceteze de a se mai trufi cu nădejdile lor. Principesa, auzind cuvântarea asta, se repezi la copil şi și apucându-l, fugi cu el afară. Regele nu voi să urmeze sfatul scriitorului şiși, astfel, Moise scăpă şi și de această a doua primejdie.

Ca şi și copil, tânăr şi și apoi matur, Moise era de statură înaltă, foarte inteligent, puternic şi și capabil pentru cea mai grea lucrare.

Pe lângă zecile de caractere şi și grupe de semne ale scrierii egiptene, Moise învaţă învață cu uşurinţă ușurință cele douăzeci de litere ale alfabetului liniar protocanaanit.

Odată ajuns la maturitate, bucurându-se de multe privilegii la curte, Moise este privit cu suspiciune, ură, îndoială şi și [[invidia|invidie]]. De aceea se gândeşte gândește la două alternative:

*să intre în viaţa viața administrativă a Egiptului cu recunoaşterea recunoașterea întâmplătoare sau treptată a [[închinarea la dumnezei străini|idolatriei]], ca religie de stat, ceea ce nu putea satisface tendinţele tendințele lui:*să îmbrăţişeze îmbrățișeze cariera militară.

Într-adevăr, tradiţia mărturiseşte tradiția mărturisește că Moise a ales cariera militară. Iosif Flaviu istoriseşte istorisește că într-o bătălie între Egipt şi și Etiopia, Moise a comandat armata egipteană cu mare succes. Peste sute de ani, Sf. [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Arhidiacon Ştefan]] îl va caracteriza ca pe bărbatul puternic în cuvânt şi și în faptă (F.A. 7, 22). De fapt, aşa așa se explică şi forţa şi și forța și arta militară cu care Moise organizează foarte rapid scoaterea evreilor din Egipt.

Abia după acest război, Moise se află în mare cumpănă: să stea de partea lui Dumnezeu şi și a conştiinţei conștiinței sau contra lor. Pe de o parte se aflau toate ispitele pe care le prezenta lumea şi și trupul; comorile Egiptului (Evrei 11, 26), palatul regal, aurul, argintul, plăcerile şi și desfătările curţiicurții, ospeţeospețe, vânători, desfătările păcătoase, iar pe de altă parte erau conştiinţaconștiința, cinstea, ataşamentul atașamentul natural şi și patriotismul, acea înclinaţie înclinație spre viaţa viața superioară şi și nobilă; calea sacrificiului cu toate necazurile şi greutăţile și greutățile ei.

Decizia lui Moise a fost pusă de Dumnezeu în inima sa, lucru intuit şi și explicat cu acurateţe acuratețe [[Apostolul Pavel|marele Pavel]]: Prin credinţă credință Moise, când a crescut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, alegând ca mai bine să îndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare, mai mare bogăţie bogăție decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita înainte, drept la răsplată (Evrei 11, 24 – 26).

Nu putem înţelege înțelege cum s-a răzvrătit Moise împotriva societăţii societății faraonice vulnerabilă, coruptă, plină de conflicte şi și cinism, decât analizând starea socială total defavorabilă în care se aflau evreii. Ei au fost pedepsiţi pedepsiți de patru ori:

#au fost făcuţi făcuți sclavi (IeşIeș. 1, 11 - 12);#robia asupra lor a fost înăsprită (IeşIeș. 1, 13 – 14);#moaşele moașele au primit poruncă să ucidă pruncii născuţi născuți de parte bărbătească ai evreilor (IeşIeș. 1, 15 – 16);#Faraon a poruncit întregului Egipt să arunce în Nil pe toţi toți pruncii evrei de parte bărbătească (IeşIeș. 1, 22).

Starea socială împovărătoare în care se găseau evreii stârneşte stârnește compasiunea lui Moise pentru fraţii frații săi, deşi deși pe tot parcursul vieţii vieții sale, Moise a împletit armonios mila cu dreptatea. Că Moise a avut un deosebit simţ simț al dreptăţii dreptății ne dăm seama din următoarele patru întâmplări:

#Când a ieşit ieșit pentru prima dată în public …la fii lui Israel, a văzut muncile lor grele. Tot acum a văzut pe un egiptean bătând pe un israelit… şi și l-a ucis pe egiptean ascunzându-l în nisip (IeşIeș. 2, 11 – 12);#A doua zi a văzut doi israeliţi israeliți certându-se, a încercat o reconciliere între ei, dar fără succes (IeşIeș. 2, 13);#Al treilea act de dreptate săvârşit săvârșit de Moise a fost împlinit în Madian, când a luat apărarea celor şapte șapte fiice ale preotului Ietro. Acestea vroiau să adape oile tatălui lor, dar erau împiedicate de păstori;#Cel mai important act de dreptate rămâne cel dovedit de Moise prin tot ce a făcut pentru poporul său, pentru care a intervenit de nenumărate ori la Faraon ca să-l elibereze şi și pe care l-a condus cu riscul propriei vieţi vieți timp de patruzeci de ani spre pământul Canaanului.

Uciderea egipteanului a ajuns la urechile lui Faraon şiși, de teama răzbunării, Moise fuge în ţinutul ținutul Madian, unde Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi și Iacov (IeşIeș. 3, 6) se descoperă prin rugul aprins care nu se mistuia.

Se căsătoreşte căsătorește cu [[Sefora]] (Ţippora), fiica preotului [[Ietro]]. Acest episod este important deoarece descoperim o altă virtute a lui Moise: [[smerenia]]. Aaron şi și Miriam, fraţii frații lui Moise, sunt indignaţi şiindignați și-l critică pe Moise pentru căsătoria cu o femeie etiopiancă, neagră de culoare; Miriam se umple de lepră, se albeştealbește, în contrast cu etiopianca neagră. Deşi Deși mustrat, Moise nu ripostează, ci îşi își păstrează calmul, se pleacă precum la rugul aprins.

Stă în pribegie, departe de fraţii oropsiţifrații oropsiți, timp de patruzeci de ani, nu pentru că se căsătorise şi și avea familie, ci pentru faptul că era un bun psiholog şi și un mare analist politic şi și social: unitatea evreilor nu era bine închegată; trebuia ca exploatarea să devină insuportabilă, pentru ca fiii lui [[Israel]] să-l dorească de conducător şi și să dorească eliberarea; să vină la conducerea Egiptului alt faraon care să nu cunoască bine pe Moise şi și să-l urmărească pentru a-l ucide; în fine Moise să se declare conducător.

Într-adevăr, urmaşul urmașul lui Faraon, identificat cu Seti I (1309 – 1290 î. Hr.), s-a dovedit un exagerat doritor de construcţii construcții grandioase, pentru care folosea în exclusivitate mâna de lucru gratuită a supuşilorsupușilor.

Din [[Muntele Sinai]], Moise este trimis de Dumnezeu să izbăvească poporul evreu din robia egipteană. La început Moise şovăieșovăie, dar Dumnezeu îl încredinţează încredințează că va fi cu el. Nedumerit, Moise, întreabă cine este cel ce îl trimite, iar Dumnezeu îi dezvăluie numele Său: YAHVE, spunându-i: Eu sunt Cel ce sunt. Moise vrea să se sustragă de la această misiune, dar Dumnezeu, prin folosirea prezentului, arătând tocmai prezenţa prezența Sa în mijlocul poporului ales, îi dă puterea de a săvârşi săvârși minuni: preschimbă toiagul în şarpeșarpe; îşi își acoperă mâna de lepră; preface apa în sânge. Moise tot încearcă să dea înapoi spunând că este gângav şi și neîndemânatic la vorbă. Atunci Yahve se mânie: Nu-l ai oare pe Aaron, fratele tău?Ştiu că el vorbeşte vorbește cu uşurinţăușurință... el va vorbi poporului în locul tău, ca şi și cum ar fi gura ta, iar tu vei grăi din partea Domnului.

A doua zi, în zori, Moise pleacă de la Ietro, luându-şi și femeia şi și pe cei doi copii. La un popas de noapte, este cuprins de un rău cumplit, care-i pune viaţa viața în primejdie. Sefora îşi își dă seama că e pedepsită de sus, deoarece al doilea fiu al lor n-a fost tăiat împrejur, ceea ce ea face de îndată şi și astfel pot să-şi și continue cu toţii toții călătoria.

Imediat ce a ajuns în Egipt, Moise se întâlneşte întâlnește cu Aaron şi și cu bătrânii poporului. Au cerut lui Faraon să lase poporul pentru a aduce jertfă Domnului în pustie. DispreţuitorDisprețuitor, Faraonul refuză sub pretext că evreii caută ocazii de a trândăvi.

Cele zece plăgi abătute asupra Egiptului i-au demonstrat lui Faraon puterea pe care o are Dumnezeul lui Israel atunci când judecă. În ajunul ultimei urgii, omorârea întâilor născuţinăscuți, familiile lui Israel trebuiau să junghie un miel fără meteahnă şi și să ungă cu sângele lui uşorii uşii şi ușorii ușii și pragul de sus, aşa așa ca Dumnezeu să nu-i nimicească pe întâii – născuţi născuți din casele lor: jertfa de Paşti Paști pentru Domnul (IeşIeș. 12, 27). Ultima pedeapsă a fost atât de cumplită încât Faraon a chemat noaptea pe Moise şi și pe Aaron şi și le-a zis: SculaţiSculați-vă şi ieşiţi și ieșiți din mijlocul poporului meu; şi și voi şi și fiii lui Israel şi duceţiși duceți-vă de-I faceţi faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru precum aţi ați zis. LuaţiLuați-vă şi și turmele şi și cirezile şi duceţiși duceți-vă! BinecuvântaţiBinecuvântați-mă şi și pe mine! (IeşIeș. 12, 31-32).

Şi poporul israelit plecă la drum, adunându-se după un plan dinainte pregătit, sub steagurile bătrânilor lor şi și concentrându-se împrejurul steagului central, unde se afla sufletul întregii mişcări naţionalemișcări naționale: conducătorul şi și eliberatorul poporului – Moise.

Faraon s-a răzgândit foarte repede; armata egipteană i-a urmărit pe israeliţi israeliți până la Marea RoşieRoșie. Israeliţii Israeliții au trecut de cealaltă parte a mării, în timp ce armata lui Faraon a fost înecată. Trei luni mai târziu, poporul a ajuns la Muntele Sinai.

Timp de patruzeci de ani, poporul ales trece prin multe întâmplări prin pustiul Sinai, fiecare întâmplare avându-şi semnificaţia și semnificația ei. În tot acest răstimp, Moise a fost preocupat de ducerea la îndeplinire a planului divin. De multe ori Moise s-a întristat, dar tot de atâtea ori s-a rugat lui Yahve pentru iertarea poporului; tot de atâtea ori Moise se arată a fi recunoscător, îndemnându-i pe evrei: Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preamărit (IeşIeș. 15, 1).

Nu încape îndoială că Moise a fost o personalitate providenţialăprovidențială. După ce şi și –a fixat tabăra la poalele Muntelui Sinai, Moise a urcat pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi și pentru a primi condiţiile condițiile legământului – [[Decalog]]ul, Cele Zece Porunci, care vor sta la temelia rolului pe care l-a avut Israel, poporul ales al lui Dumnezeu. Astfel, Moise este cel care le-a comunicat israeliţilor israeliților Legea.

Timpul de patruzeci de zile şi și patruzeci de nopţi nopți petrecut pe Muntele Sinai, Moise a postit, după care a primit cele două table ale legii scrise pe piatră de degetul lui Dumnezeu. La poalele muntelui, sub conducerea lui Aaron, poporul ales cade în idolatrie, făurindu-şi și un viţel vițel de aur. După restaurarea legământului, încălcat aşa așa de repede, au fost construite lăcaşuri lăcașuri de închinare înaintea Domnului:

Am văzut că Moise se roagă pentru iertarea păcatelor poporului, dar de această dată, compasiunea lui faţă față de fraţii frații săi e dusă la extrem: Dacă vrei să le ierţi ierți păcatul, iartă-l; iar de nu, ştergeșterge-mă pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o (IeşIeș. 32, 32).

Cu toată compasiunea, Moise nu-şi și ascunde mânia dreaptă faţă față de Aaron şi și căderea poporului: a aruncat cele două table sfărâmându-le la poalele muntelui, apoi a sfărâmat viţelul vițelul de aur, l-a ars în foc, l-a pisat mărunt şi și l-a presărat în apă, pe care a dat-o fiilor lui Israel să o bea.

Cât priveşte privește lucrarea de legiuitor, Moise poate fi urmat de toţi toți cei care au dat legi popoarelor. Au existat legi sociale şi și înainte de Moise, de exemplu Codul lui Hammurabi, împărat al Babilonului în jurul anului 1750 î. Hr., legi asemănătoare celor din Decalog, însă sunt fundamental diferite în special ca reguli de comportare.

Prin urmare, legile date prin Moise nu sunt rezultatul compilaţiei compilației altor coduri de legi mai vechi, ci ele exprimă voinţa voința divină descoperită pe Muntele Sinai. Moise a făcut tot posibilul ca să-i conştientizeze conștientizeze că, de respectarea sau nerespectarea acestora, depinde viitorul lor şi și chiar viaţaviața. Astfel, Moise a dovedit o fidelitate sublimă în îndeplinirea misiunii şi și o solidaritate cu poporul său cum nu s-a mai întâlnit la nici un alt conducător al omenirii.

Prin înţelepciunea înțelepciunea sa legiuitoare, el i-a ridicat la treapta de viaţă viață socială bine organizată politic şi și religios, încât poporul ales, sub aspect duhovnicesc a devenit lumină pentru popoarele antice.

Ca personalitate religioasă, Moise a fost slujitorul lui Dumnezeu (IeşIeș. 14, 31; Num. 12, 7; Evr. 3, 5), aşa așa după cum Avraam fusese prietenul lui Dumnezeu.

O altă particularitate a caracterului său a fost uimitoarea sa răbdare în cârmuirea poporului, popor care de multe ori era îndărătnic şi și nerecunoscător.

Chiar dacă a oscilat de câteva ori, totuşi totuși Moise rămâne unul dintre cei mai credincioşi profeţi credincioși profeți ai Vechiului Testament. De aceea Sfântul Apostol Pavel îl dă ca exemplu demn de urmat când scrie Epistola către Evrei: Prin credinţăcredință, Moise ajungând mare, s-a lepădat de a se numi fiul fetei lui Faraon (Evr. 11, 24); Prin credinţă credință a părăsit el Egiptul, netemându-se de mânia regelui; ca şi și cum L-ar fi văzut pe Cel – Nevăzut, a rămas neclintit (Evr. 11, 27).

În viaţa viața lui de 120 de ani, Moise n-a căutat propria sa înălţareînălțare, n-a căutat slava deşartădeșartă, pământească (am văzut mai sus că de mic copil calcă în picioare coroana regală a lui Faraon). Renunţă Renunță la toate onorurile şi și dregătoriile pentru a se dărui slujirii neamului său atât de oropsit.Dă întâietate altuia, el rămânând pe planul al doilea, ajungând la un moment dat chiar să ceară lui Dumnezeu să fie şters șters din cartea vieţii vieții numai să cruţe cruțe poporul.

Măreţia Măreția morală a lui Moise reiese şi și din modestia sa şiși, poate de aceea, urmaşii urmașii l-au numit omul lui Dumnezeu (Deut. 33,1); Prooroc ca Moise nu s-a mai ridicat în Israel, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă față către faţă față (Deut. 34, 10); Alesul lui Dumnezeu (Ps. 103,23); om de omenie care a aflat bunăvoinţă bunăvoință în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu şi și de oameni, Moise a cărui amintire e binecuvântată (Is. Sirah 45, 1)

Cu mintea sa a întrecut pe toţi toți oamenii, iar ca şi și comandant de oştire oștire el a avut puţini puțini egali cu sine.

Prin Moise, evreii, bătuţibătuți, alungaţialungați, ponegriţiponegriți, insultaţiinsultați, torturaţitorturați, au biruit dăinuind.

Moise a fost mare în toate privinţeleprivințele. În acelaşi același timp rege, legiuitor, arhiereu şi și prooroc şiși, în tot ce a făcut şi și a vorbit el a fost model pentru toţi toți oamenii.

Proorocul Moise a fost o personalitate complexă: scriitor de excepţieexcepție, narator istoric, legiuitor, poet, lider politic şi și religios. Faima lui s-a extins până în vremea Noului Testament. Mântuitorl aminteşte amintește de scrierile lui Moise: Despre morţimorți, că vor învia, n-aţi ați citit oare în cartea lui Moise? (Mc. 12, 26); şi și când s-au împlinit zilele curăţirii curățirii lor după legea lui Moise... (Lc. 2, 22); de aceea va dat Moise tăierea împrejur... (In. 7, 22). În [[Noul Testament]], cei care au stat cu Hristos pe Muntele Taborului la [[Schimbarea la Față]] a Domnului [[Iisus Hristos]], au fost Moise şi și [[Ilie Tesviteanul]], reprezentanţii reprezentanții Legii şi și ai proorocilor din Vechiul Testament.

Cel mai mare [[profet]] al tuturor timpurilor şiși-a împlinit menirea... astfel dispare acela care a făcut dintr-o colonie de sclavi un popor curajos, liber şi și mândru, unit cu Dumnezeul său şi și ascultând de propria lege.

Ca o concluzie la cele de mai sus desprindem ideea că prin tot ceea ce a făcut şi și întreprins Moise pentru poporul său a vrut să-l atenţioneze şi atenționeze și de fapt pe noi toţi toți să trecem prin viaţă viață ca printr-o călătorie în care-L avem de ghid pe Dumnezeu. Dacă ni se pare că lipseştelipsește, avem poruncile [[Decalog]]ului, prin care ajungem la finalul călătoriei, ce nu poate fi altul decât împărăţia veşnică împărăția veșnică făgăduită fiecăruia, ca altă dată fiilor lui Israel.

:Prăznuind pomenirea proorocului Tău Moise, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte mântuiește sufletele noastre.

:Ceata proorocilor împreună cu Moise şi și cu [[Aaron]] cu veselie se veseleşte veselește astăzi, căci s-a plinit sfârşitul sfârșitul proorociei lor asupra noastră. Astăzi străluceşte strălucește Crucea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Cu ale lor rugăciuni, miluieştemiluiește-ne pe noi.

1). ''[[Biblia]] sau [[Sfânta Scriptură]]'', Ediţie Ediție jubiliară a Sf. Sinod, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Ed. I.B.M.B.O.R., BucureştiBucurești, 2001

2). Bondalici, Pr. Ic. Stavr. Dumitru, ''Enciclopedia marilor personalităţi personalități din Vechiul şi și Noul Testament'', Ed. Diecezană, CaransebeşCaransebeș, 2005

4). ''Dicţionar Dicționar Biblic'', Ed. Cartea CreştinăCreștină, Oradea, 1995

6). Iorga, Nicolae, ''Cărţi Cărți reprezentative în viaţa viața omenirii'', Ediţie Ediție îngrijită, note, comentarii ţi prefaţă ți prefață de Mihai Gherman, Ed. Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1991, vol. I

7). Lopuhin, Prof. A. P., ''Istoria biblică – Vechiul Testament'', traducere de Nicodim, Patriarhul României, Ed. Ogorul Domnului, BucureştiBucurești, 1944

8). Simiot, Bernard, ''Suez – 50 de secole de istorie'', traducere din limba franceză şi și note de Iulia Giroveanu, Ed. Politică, BucureştiBucurești, 1979

9). ''Teologie şi Viaţăși Viață'', Revistă de gândire şi și spiritualitate, editată de Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, nr. 1 – 6, ian. – iun., 1996

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți din Vechiul Testament]]