Modificări

'''Preotul''' este, în [[Biserica Ortodoxă]], persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi săvârși în parohia sa, în virtutea [[hirotonie]]i şi și a delegaţiei delegației permanente primite de la episcop, toate slujbele şi și lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa viața religioasă a [[parohie|parohiilor]], cu excepţia excepția celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al [[episcop]]ului.

Un bărbat intră în rândul preoţilor preoților prin [[Sfintele Taine|Sfânta Taină]] a [[hirotonire|hirotoniei]], care este realizată doar de un episcop. Însă este necesar şi și acordul credincioşilorcredincioșilor, astfel că la momentul potrivit, membrii parohiei spun în cor cu voce tare [[Axios]] sau ''Vrednic este!''. Înainte de a fi hirotonit în taina preoţieipreoției, candidatul trebuie să fie hirotonit întâi în treapta [[diacon]]iei.

Preoţii ortodocşi Preoții ortodocși se împart în două grupuri distincte: clerul [[căsătorie|căsătorit]] (clerul secular, sau "de mir") şi și clerul [[monah]]al. În Biserica Ortodoxă un bărbat poate fi hirotonit după căsătorie, dar atât el cât şi soţia și soția sa trebuie să fie la prima căsătorie. Dacă rămâne văduv, el nu se poate recăsători şi și continua să fie preot.

În general, dacă un celibatar este hirotonit, el trebuie să devină monah pentru a-şi și putea păstra preoţia preoția {{citare}}.

==PreoţiaPreoția==În învăţătura învățătura de credinţă credință a Bisericii este precizat că toţi toți [[cler]]icii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin "punerea mâinilor" în cel mai bun mod cu putinţăputință. Dar Biserica învaţă învață că realitatea şi și eficacitatea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] ale Bisericii realizate de preoţi preoți nu depind de virtuţile virtuțile lor personale, ci de prezenţa şi prezența și lucrarea lui [[Iisus Hristos]], Care acţionează acționează în Biserica Sa prin [[Sfântul Duh]]. Astfel, preoţia preoția este un dar al Bisericii - Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunităţi comunități eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă şi și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învăţătorînvățător, păstor bun, iertător şi și vindecător. Hristos este cel care şterge șterge păcatele şi și vindecă bolile fizice, mentale şi și spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.

În exerciţiul funcţiunii exercițiul funcțiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit de la [[episcop]] prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei preoției [[Iisus Hristos|Mântuitorului]], iar pe de alta el este un interpret, delegat al [[Biserica|Bisericii]], adică al obştii credincioşilor obștii credincioșilor pe care îi păstoreştepăstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi și în numele credincioşilor şi credincioșilor și pentru ei. Ca reprezentant al credincioşilorcredincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea [[păcat]]elor, [[viaţa veşnicăviața veșnică]] şiși, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile și bunătățile materiale pe care le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi și credincios, între [[cer]] şi și pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu faţa fața la Răsărit (şi și cu spatele la credincioşicredincioși) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioşilor credincioșilor în faţa fața Tronului lui Dumnezeu, şiși, pe de altă parte, cu faţa fața la credincioşicredincioși, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea [[Evanghelie]]i, [[predica]]).

În mod normal, preoţii preoții au funcţia funcția de preoţi preoți de parohie, funcţie funcție care în Biserica Primară era deţinută deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunităţii comunității locale de creştinicreștini. Ei prezidează la [[Sfânta Liturghie]] şi învaţăși învață, predică, sfătuiesc şi și exercită funcţia funcția de iertare şi și vindecare.

Deoarece preoţii preoții sunt numiţi numiți de episcop şi aparţin și aparțin acelei comunităţi comunități unde au fost numiţinumiți, ei nu au autoritatea sau datoria de a sluji în afara propriei comunităţicomunități. Pe [[Sfânta Masă]] din altarul fiecărei parohii, există o ţesătură țesătură numită ''[[antimis]]'', semnată de episcop, care semnifică permisiunea dată acelei comunităţi comunități de a se întâlni şi acţiona și acționa ca Biserica. Fără antimis, preotul şi și poporul de credincioşi credincioși ai comunităţii comunității nu pot sluji în mod legitim.

Organizarea iniţială inițială a Bisericilor creştine creștine din Palestina era similară cu cea din [[sinagogă|sinagoga]] [[Iudaism|evreilor]], care erau guvernaţi guvernați de un sinod de bătrâni (''presbyteroi''). În [[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11#30 11,30] şi și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#22 15,22], vedem acest sistem colegial de guvernare în Ierusalim iar în Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=14#23 14,23], [[Apostolul Pavel]] hirotoneşte hirotonește bătrâni, înţelepţi înțelepți în bisericile pe care le fondează. IniţialInițial, aceşti acești '''preoţipreoți''' erau aparent aceiaşi aceiași cu '''supraveghetorii''' (''episkopoi'', [[episcop]]i), aşa așa cum indică versetele Fapte [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=20#17 20,17] şi și [[Epistola către Tita Sfântului Apostol Pavel|Tit]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=80&cap=1 1;5,7], iar termenii erau interschimbabili {{citare}}.

Curând după perioada [[Noul Testament|Noului Testament]], după moartea [[Apostoli]]lor, a apărut o diferenţiere diferențiere în utilizarea celor doi termeni sinonimi, ducând astfel la apariţia apariția a două ranguri diferite: '''[[episcop]]ul''' şi și '''preotul'''. Episcopul era înţelesînțeles, în principal, ca preşedintele președintele unei grupări de preoţipreoți, şi și astfel episcopul a început să se distingă atât în cinstea acordată cât şi și în prerogative faţă față de preot, care erau văzuţi văzuți ca avându-şi și autoritatea derivată din cea a episcopului prin delegare. Distincţia Distincția dintre preot şi și episcop începe să fie făcută destul de curând după perioada apostolică, aşa așa cum observăm din scrierile din secolul al II-lea ale Sfântului [[Ignatie de Antiohia]], care foloseşte folosește termenii consistent şi și clar pentru a se referi la două funcţiuni funcțiuni distincte (împreună cu ''[[diacon]]'').

IniţialInițial, fiecare comunitate locală îşi își avea episcopul ei, în Biserică. Ulterior, pe măsură ce numărul credincioşilor şi comunităţilor creşteaucredincioșilor și comunităților creșteau, comunităţile comunitățile locale au început să nu mai fie coordonate direct de un episcop. Episcopul dintr-un oraş oraș mare va începe să numească preoţi preoți care să îngrijească de turma din fiecare comunitate, acţionând acționând ca un delegat al său.

Adesea, credincioşii credincioșii se adresează preoţilor preoților (dar şi și monahilor) cu apelativul ''Părinte''. Aceasta nu este o formulă de adresare oficială, ci mai degrabă un apelativ informal care constituie totodată o amintire directă a rolului preotului de părinte duhovnicesc al comunităţii comunității sale. Adeseori, apelativul este urmat de prenumele preotului.

Formula oficială de adresare (în corespondenţăcorespondență, dar şiși, pe alocuri, în practica liturgică) pentru preoţii preoții de mir este cea de ''Cucernice'' sau ''Prea Cucernice Părinte'' (cea din urmă fiind folosită pentru preoţii cinstiţi preoții cinstiți în mod deosebit, care ocupă o funcţie funcție anume, precum [[protopop]]ii sau sunt purtătorii unor [[distincţii bisericeştidistincții bisericești]]).

În [[Biserica Ortodoxă Română]], pentru purtătorii unor ranguri bisericeşti bisericești este uneori inclus şi și rangul în formula de adresare (de ex.: ''Prea-Cucernice Părinte Protopop''), caz în care numele acestuia poate fi omis.

[[Monah]]ii care sunt hirotoniţi hirotoniți în treapta preoţiei preoției sunt cunoscuţi cunoscuți sub numele de ''preot-călugăr'' sau ''[[ieromonah]]''. Pentru [[ieromonah]]i, titulatura oficială este de ''Cuvioase'' sau ''Prea-Cuvioase Părinte'' (cea din urmă mai ales pentru [[arhimandrit|arhimandriţiarhimandriți]]).

În Bisericile de origine slavă, precum [[Biserica Ortodoxă Rusă]] sau [[Biserica Ortodoxă din America]], se mai consideră potrivit şi tradiţional și tradițional să se facă referire la un preot cu formula "Preotul ''Nume''" sau "Protopopul ''Nume''".

Formulele de adresare pentru/cu referire la preoţii preoții de mir:

Pentru preoţiipreoții-călugări:

==A se vedea şiși==

*(ro) Pr. Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], Arhim. Prof. Ghenadie NiţoiuNițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, ''Liturgica teoretică'', E.I.B.M.B.O.R., 2002