Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.262 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
==Învățături==
Înţelegerea naturii Sfintei Treimi, aşa cum apare ea la Pavel de Samosata îşi are originea în învăţăturile lui [[Teodot de Bizanţ]] (sec. al II-lea). Teodot afirma că Iisus era doar un om care fusese înzestrat cu Duhul Sfânt – argument în favoarea monoteismului care mai târziu a fost denumit [[monarhianism]]. Din această perspectivă au evoluat mai multe feluri de monarhianism, între care cea cunoscută sub numele de monarhianism [[adopţionism|adopţionist]]. Învăţăturile lui Pavel de Samosata duceau la o depersonalizare a Logosului (Cuvântul dumnezeiesc), care este redus la statutul de raţiune sau înţelepciune inerentă a lui Dumnezeu şi la o înţelegere a deofiinţimii (gr. ''homoousia'') Cuvântului cu Tatăl care ducea la negarea existenţei personale a Cuvântului dinaintea [[Întrupare|Întrupării]].
Reprezentant de seamă al antitrinitarismului dinamic sau subordonaţionist, Pavel de Samosata a interpretat pe Logosul lui Dumnezeu ca pe o însuşire a lui Dumnezeu Unul. După Pavel de Samosata, Dumnezeu este Unul şi are numai o faţă. De aceea Iisus nu ar putea să fie Dumnezeu Însuşi, ci numai o apariţie a însuşirii lui Dumnezeu, numită Înţelepciune, Duh sau Logos. Această înţelepciune este puterea interioară a lui Iisus în virtutea căreia El a avut o viaţă fără păcat şi de aceea exemplară. Fiinţa desăvârşită şi exemplară a lui Iisus constă în aceea că El s-a subordonat Dumnezeului Cel Unul. Pentru Pavel de Samosata Logosul nu este o ipostasă sau un [[ipostas]] propriu ci este impersonal, ca şi raţiunea în om. Caracterul impersonal al Logosului arată că Logosul nu este o altă persoană deosebită de Tatăl, ci face parte din Dumnezeu.
