4.112 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
'''[[Paulin ]] al II-lea al Antiohiei''', conducător al grupului „[[Eustatie al Antiohiei|eustatienilor]]”, a fost considerat [[episcop]] al [[Antiohia|Antiohiei]] de susținătorii săi din 362 și până la moartea sa în 382 sau 383. Paulin nu a fost recunoscut în Orient (și de aceea nu apare în [[Listă a patriarhilor Antiohiei|lista patriarhilor Antiohiei]]), dar a fost recunoscut de [[Biserica Romei]] și de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]].
== Viața și activitatea ==
În anul 331, episcopul [[Eustatie al Antiohiei]], apărător al credinței ortodoxe de la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]], a fost depus de un [[sinod]] [[Arianism|arian]] sub acuzația de [[sabelianism]] și adulter<ref>Philostorgoius, in Photius, "Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgoius". book 2, chapter 7.</ref>, iar susținătorii săi din [[Antiohia]] au format un grup de apărători intransigenți ai învățăturii Sinodului de Niceea împotriva arianismului, numiți „eustatieni”. Eustatie este trimis în exil în 331, unde și moare la o dată necunoscută (în 336 sau 337, după unii<ref>http://www.newadvent.org/cathen/05627b.htm</ref>, sau mai târziu de 338, după alții<ref>Pierre Maraval, ''Le christianisme de Constantin à la conquête arabe'', coll. Nouvelle Clio, PUF, 1997, p. 334-347.</ref>), iar în fruntea grupului „eustatienilor” apare [[preot]]ul Paulin.
După aproape 30 de ani de tulburări, în anul 360 Sf. [[Meletie al Antiohiei|Meletie]] este ales episcop de Antiohia ca un candidat de compromis, cu sprijinul arienilor moderați pe linia lui [[Acachie de Cezareea]], prieten al lui Meletie<ref>http://ro.orthodoxwiki.org/Meletie_al_Antiohiei</ref>. Meletie era un om admirat pentru pietatea și moralitatea sa, dar care neacceptând să se compromită printr-o mărturisire [[arianArianism|ariană]]ă, a fost depus și trimis în exil la doar o lună după înscăunare, și înlocuit cu arianul Euzoïos (începutul anului 361). Dar împăratul arian [[Constanțiu al II-lea]] a murit la [[3 noiembrie]] 361, iar succesorul său, împăratul păgân [[Iulian Apostatul]], promițând să nu se amestece în problemele interne ale Bisericii creștine, a permis întoarcerea tuturor episcopilor exilați.
Totuși, „eustatienii”, partizani intransigenți ai Sinodului de la Niceea, nu așteptau întoarcerea lui Meletie (primăvara lui 362), pe care-l respingeau ca pe unul ales cu sprijinul arienilor și aprobarea împăratului Constanțiu al II-lea. În acest context, [[sinod]]ul [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]], prezidat de [[Atanasie al Alexandriei]], a trimis un ''Tom către Antiohieni'', prin care îndemna cele două grupuri, „meletienii” și „eustatienii”, să caute împăcare (în jurul lui Meletie, episcop canonic ales, hirotonit și recunoscut), dar „eustatienii” nu vroiau să accepte comuniunea cu Meletie. Tot în 362, episcopul [[Lucifer de Cagliari]] se întorcea și el din exil din Egipt și trecând prin Antiohia și constatând că cele două partide nu puteau fi împăcate, l-a hirotonit episcop pe Paulin, declanșând o [[schismă]] care avea să dureze cincizeci de ani (până la alegerea lui Alexandru ca episcop al Antiohiei în 413)<ref>http://en.wikisource.org/wiki/Dictionary_of_Christian_Biography_and_Literature_to_the_End_of_the_Sixth_Century/Paulinus,_bp._Eustathian_party_at_Antioch</ref>.
Cu toate acestea, figurile proeminente ale ortodoxiei, precum Sf. [[Vasile cel Mare]] (dar cu excepția notabilă a lui [[Epifanie de Salamina]]), îl susțineau în continuare pe Meletie, care a participat la [[Sinodul II Ecumenic]] de la [[Constantinopol]]. Meletie chiar a prezidat la început lucrările sinodului, dar a murit subit în timpul sesiunilor sinodale (381). O soluție, dorită de [[Biserica Romei]] și de cea a [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]], ar fi fost ca Paulin să fie recunoscut ca succesor al lui Meletie. Această soluție era susținută și de [[Grigorie Teologul|Grigorie de Nazianz]] și se pare că au fost făcute demersuri în acest sens. Totuși, succesor al lui Meletie a devenit Sf. [[Flavian I al Antiohiei]], care îl însoțise pe Meletie la sinod și care a reprezentat [[Biserica Antiohiei]] până la terminarea acestui sinod. Sf. Flavian a fost consacrat ca [[Listă a patriarhilor Antiohiei|Patriarh al Antiohiei]] la întoarcerea sa în Siria și a fost recunoscut de toți episcopii răsăriteni.
Episcopii apuseni continuau însă să-l considere pe Paulin ca episcop al Antiohiei. În această calitate el l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe fericitul [[Ieronim]] în anul 378 și amândoi au participat la un [[sinod ]] ce a avut loc la Roma în 382. După consacrarea Sf. Flavian ca episcop al Antiohiei, papa de la Roma a rupt relațiile cu cei doi episcopi care efectuaseră această consacrare (Diodor din Tars și Acace Acachie de BéréeBerea).
Înainte de a muri (în anul 382), Paulin l-a desemnat pe [[preot]]ul [[Evagrie al Antiohiei|Evagrie]] (un prieten al lui [[Ieronim]]) ca succesor al său, perpetuând astfel schisma.
În aceeași perioadă, Sf. [[Ioan Gură de Aur]] se străduia să reunifice Biserica Antiohiei în jurul figurii sfântului Meletie: în ''[[Omilie|Omilia]] depre Sf. Eustatie'' el îl prezenta pe Sf. Meletie, printr-un racursi istoric, drept urmașul și continuatorul sfântului Eustatie.
==Note==
