2.089 de modificări
Modificări
m
Fixare unele legături
Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la [[21 decembrie]], într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său se numea Ioan și era [[protopop|protoiereu]] al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru. Conform Pr. [[Ene Braniște]], Paisie ar putea fi înrudit cu familia Cantemir.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la [[Petru_Movilă#Academia_din_Kiev|Academia Teologică din Kiev]], întemeiată de [[mitropolit]]ul moldovean [[Petru Movilă]]. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în [[Lavra Pecerska|Mănăstirea Pecerska]] (Ucraina), vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat și apoi la [[Mănăstirea Dălhăuți]].
În vara anului 1746 se duce la [[Muntele Athos]], unde se nevoiește ca [[Călugăr|sihastru]] patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul [[Vasile de la Poiana Mărului]], [[duhovnic]]ul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit [[ieromonah]] și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși.
Cum turcii pretindeau obștii lui Paisie dări pe care aceasta nu le putea plăti, în vara aceluiași an, cuviosul Paisie se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la [[Mănăstirea Dragomirna]] ([[ctitorie|ctitoria]] mitropolitului [[Anastasie Crimca]]), unde se nevoiește doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecție majoră de traduceri românești filocalice (626 pagini), adunate de [[Călugăr|monahul]] Rafail.
În anul 1775, Moldova de Nord (Bucovina) căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la [[Mănăstirea Secu (Neamț, România)|Mănăstirea Secu]], cu încuviințarea Mitropolitului [[Gavriil CalimachiCallimachi]] și a domnitorului [[Grigorie Ghica]], în data de [[14 octombrie]], împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obște de 150 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, continuând aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită, ca și la Dragomirna. Cuviosul Paisie Velicicovski a fost stareț la Secu de la 14 octombrie 1775 până la [[15 august]] 1779.
Așezarea pitorească și liniștea de aici au produs asupra cuviosului și a ucenicilor săi o impresie atât de puternică, încât în august 1779, când primește scrisoare din partea domnitorului Moldovei, [[Alexandru Moruzi]], și a boierilor țării, prin care i se cerea să fie [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], el refuză. În cele din urmă însă acceptă și, cu o parte din călugării de la Secu, se mută la Neamț, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.
Timp de cincisprezece ani, Paisie orânduiește cele două mănăstiri unificate Neamț-Secu, făcând din acest loc monahal o adevărată academie patristică, unică la acea vreme.
==== În Ucraina și Rusia ====
Rânduielile urmate de starețul Paisie în schitul Sfântul Ilie ([[Mănăstirea Pantocrator (Muntele Athos)|Mănăstirea Pantocrator]]) și mai ales în cele trei mănăstiri moldovene pe care le-a cârmuit, au avut o influență binefăcătoare asupra altor mănăstiri și schituri, nu numai din țările române, ci și din Rusia.
Ucenici de-ai săi - ruși, bieloruși și ucrainieni - pregătiți de el pentru îndrumarea vieții duhovnicești, s-au răspândit în peste o sută de mănăstiri rusești și ucrainene, ducând pretutindeni același duh nou de viață călugărească. În părțile de nord ale Rusiei, tradițiile paisiene s-au răspândit în mănăstirile [[Mănăstirea Valaam (Rusia)|Valaam]], Solovăț, Alexandru Sfirski și lavra Alexandru Nevski din Petersburg; în centrul Rusiei, la sihăstria Optina, în mănăstirile Briansk, Pesnosa, Simonov și Troița-Serghieva; în sudul Rusiei, în mănăstirile [[Mănăstirea Optina (Rusia)|Optina]], Pesnosa, Simonov și [[Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie|Troița-Serghieva]] și Novospask, ultimele două în Moscova, iar în sud, la mănăstirile Ploșteansk, [[Lavra Pecerska]] din Kiev, Noul Athos din Caucaz și multe altele (la acestea se adaugă numeroase mănăstiri de maici).
