Modificări

Salt la: navigare, căutare

Paisie Aghioritul

8.904 octeți adăugați, 4 decembrie 2023 10:29
Legături externe: +categ.
{{În cursArticol de calitate}}[[Imagine:Cuviosul_Paisie_Aghioritul.jpg|thumb|right|250 px|Cuviosul stareț Paisie Aghioritul]][[Cuvios]]ul '''Paisie Aghioritul''' este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. A adormit întru Domnul la [[12 iulie]] 1994, fiind îngropat în incinta [[Mănăstirea Sf. Ioan Evanghelistul (Suroti-Tesalonic, Grecia)|Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti]], lângă Tesalonic. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[12 iulie]].
[[Image:Cuviosul_Paisie_Aghioritul.jpg|thumb|right|170 px|Fericitul ==Viața Cuviosului Paisie Aghioritul]]=====Nașterea în Farasa Capadociei==='''Cuviosul Starețul Paisie Aghioritul''' este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit , după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos25 iulie]]. A adormit în Domnul la 12 iulie 19941924, fiind îngropat în incinta de ziua adormirii Sfintei și Dreptei [[Mănăstirii "Sfântul Ioan Evanghelistul" din SurotiIoachim și Ana|Ana]] lângă Tesalonic, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
===Copilăria în Konița===
În Farasa, pe [[7 august]] 1924, cu puțină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia (odată cu schimbul de populație de după primul război mondial), a fost botezat de către Sfântul [[Arsenie Capadocianul]], care i-a pus la [[botez]] numele său. Pe [[14 septembrie]] 1924 părinții lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăți și neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme și în Kerkira, s-au stabilit în Konița, unde micul Arsenie a terminat școala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.
==Scurtă însemnare biografică==Fericitul [[stareţ]] Paisie, după numele lui din lume Arsenie EznepidisÎn 1945 s-a înrolat în armată, unde s-a născut în Farasa Capadociei la 25 iulie 1924distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie și prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acțiunilor militare din timpului războiului civil. A venit fost lăsat la vatră în Grecia odată cu [[Schimbarea 1]] şi a crescut in Koniţaanul 1950.
Din fragedă vârstă ===Plecarea în Sfântul Munte===După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], dar nu a trăit putut rămâne aici. Revine și se stabilește definitiv în Athos (la Sfânta [[nevoinţăMănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Mănăstire Esfigmenu]]; bucuria lui erau ) în 1953. Acolo, în 1954, a fost făcut [[Vieţile SfinţilorCălugăr#Treptele_c.C4.83lug.C4.83riei|rasofor]]și a luat numele de Averchie. În 1956, ale căror lupte se nevoia din pricina unor felurite situații, a fost silit le simtă cu râvnă mai presus plece de masură şi la această [[mănăstire]], cu scumpătate minunată. S-[[binecuvântare]]a dedat rugăciunii neîncetate, cultivând în acelaşi timp [[smereniaduhovnic|părintelui său duhovnicesc]] şi dragostea. A învăţat meseria de tâmplar ca şi astfel și -L imite pe Hristos. În armată a servit trei ani şi jumătate în timpul meargă la Sfânta [[războiului răzvrătiţilorMănăstirea Filotheu (Muntele Athos)|Mănăstire Filotheu]] , unde viețuia ca telegrafist[[Călugăr|monah]] și un unchi de-al său.
În tot ceea ce întreprindea===Primirea îngerescului chip monahal===Pe [[3 martie]] 1957, se distingea prin vioiciunea[[stareț]]ul lui l-a făcut „[[Călugăr#Treptele_c.C4.83lug.C4.83riei|stavrofor]]”, jertfirea dându-i [[Schima mică]] cu numele de sinePaisie, moralitatea şi în cinstea [[harismeleMitropolit]] ului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era și compatriot. În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Nașterii Maicii Domnului, la Stomio – Konița, unde a rămas până în 1962. Prezența luiaici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În 1962, a plecat în peninsula [[Muntele Sinai|Sinai]] și a locuit la [[Chilia Sfinților Galaction și Epistimia]]. După ce şiÎn 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a îndeplinit datoria faţă stabilit la [[Schitul Ivironului]], la [[Chilia Sfinților Arhangheli]]. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de Patrie a intrat in viaţa sfântul stareț [[călugăr|monahalăTihon]], pe rus de neam, care se nevoia la [[Chilia Cinstita Cruce]] a doritSfintei [[Mănăstirea Stavronikita (Muntele Athos)|Mănăstiri Stavronikita]]. Acesta i-o din copilăriea dat [[Schima mare]] la [[11 ianuarie]] 1966.
Fiind el incă mirean avusese cercetări dumnezeieşti, dar în viaţa sa monahală bunăvoinţa Domnului, a [[Maicii Domnului]] şi a [[SfinţilorImagine:Paisieagh7.jpg|thumb|left|200 px|Părintele Paisie cel iubitor de Hristos]] către el a atins culmi înalte.
A pustnicit ===Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti===În 1966, s-a îmbolnăvit și a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenței unor bronșectazii (dilatație a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuțele de la [[Muntele Athos|Mănăstirea Sfântul Munte]]Ioan Teologul (Suroti, la mănăstirea Stomiu Grecia)|Mănăstirea Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul din Koniţa şi la [[SinaiSuroti]], care în acea vreme încă nu erau călugărițe. A trăit ascunsDe atunci, simțind o mare recunoștință față de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a dăruit întregii lumiangajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. A îndrumatOdată cu temeliile clădirilor, a mângâiatpus și temeliile cele duhovnicești. Astfel, Starețul s-a tămăduit, a odihnit mulţimea oamenilor care alergau la el. Sufletul lui legat mult de Mănăstirea Sfântului [[sfinţitApostolul Ioan|Ioan Teologul]] s, pe care a iubit-o și pe care nu a umplut cu totul de dragostea dumnezeiască şi chipul său cuvios iradia harul dumnezeiesc. Toată ziua aduna neobosit durerea omenească şi împrăştia mângâierea dumnezeiascăpărăsit-o nici după adormirea sa.
După dureri martirice===Revenirea în Sfântul Munte===Pe la sfârșitul lui 1967, cares-a dus la [[Katunakia (Muntele Athos)]] și s-a stabilit la [[Chilia Sfântului Ipatie]] a Mănăstirii [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]]. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața [[Lavră|idioritmică]] la cea [[chinovie|chinovial]], precum spuneași la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști. Pe [[10 septembrie]] 1968 a adormit în Domnul duhovnicul Starețului, l[[cuvios]]ul Tihon. L-au folosit aşa cum nu la slujit în ultimele zile ale sale și, ascultându-au folosit nevoinţele lui pustniceşti de toată viaţai dorința, si-a odihnit urmat peste puțin timp (în Domnul [[1 martie]] 1969) la 12 iulie 1994 la Sihăstria Sfântului Ioan Evanghelistul [[Chilia Sfânta Cruce]], unde a rămas până în 1979. În mai 1979, s-a înscris ca monah aparținând de la Suroti-Tesalonic. A fost înmormântat lângă biserica Sfântului [[Sfântul Arsenie CapadocianulMănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos)|Arsenie CapadocianulSfânta Mănăstire Kutlumuș]] și a preluat [[Chilia Nașterii Maicii Domnului – Panaguda]], locul pe unde au trecut și au primit ajutor mii de [[suflet]]e.
[[Image:Paisieagh7.jpg|thumb|right|170 px|Părintele Paisie şi ucenicul necuvântător]]==Minuni ale Fericitului stareţ Paisie=Îmbolnăvirea și ultimii ani ai vieții Cuviosului===:La exact 1 an si 1 zi Cam de prin 1988, a început să aibă probleme cu intestinul. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât și în frecvență, astfel încât în 1993 starea lui se înrăutățise mult. Situația a continuat până în octombrie 1993. Pe [[4 noiembrie]]/ [[22 octombrie]] 1993, a ieșit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la plecarea [[Privegherea de toată noaptea|privegherea]] [[sărbătoare|sărbătorii]] Sfântului Arsenie ([[10 noiembrie]]), la Domnul Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Suroti. Acolo a Arhimandritului Sofronierămas pentru puțin timp și a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătății sale s-a înrăutățit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros și s-a luat hotărârea de a fi operat pe 12 iulie data de [[4 februarie]] 1994 . A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost chemat adus să se refacă la lacasurile ceresti si un alt sfant dntre cei Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătății sale s-a înrăutățit și mai mari daruiti noua in aceste “timpuri de cernere”dinaintea sfarsitului veacului: Cuviosul Paisie Aghioritulmult din cauza metastazelor localizate la ficat și plămâni. De ziua nasterii sale pentru Imparatia Pe la sfârșitul lui Dumnezeuiunie 1994, intru pomenirea si cinstirea sadoctorii l-au anunțat că, va impartasim astazi minunile savarsite dupa sfanta sa adormireomenește vorbind, extrase îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din “Viata” scrisa de Ieromonahul Isaacviață.
:Minunile sale vor fi===Adormirea sa întru Domnul===Pe [[12 iulie]] 1994, fara indoialala ora 11 noaptea, într-o intarire nepretuita si un balsam pentru toate sufletele necajitezi de marți, tulburate, debusolate si deprimate de incercarile grele ale acestor zile si de dureroasa dezbinare ce Starețul și-a inceput sa bantuie printre noidat cuviosul lui [[suflet]] în mâinile Domnului. Toti cei care ne simtim A adormit și a fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de un cugetla Suroti (Tesalonic), chiar daca nu ne cunoastem personal, sa ne unim azi inimile intr-potrivit dorinței sale. Mormântul său a devenit o rugaciune catre Cuviosul Paisie, si el un luptator nouă scăldătoare a Siloamului pentru apararea credintei si mulțimile care vin zilnic aici într-un marturisitor impotriva ecumenismului, a masoneriei si a ratacirilor moderniste, ca sa ne daruiasca ajutorul saușuvoi nesecat.
:==[[Minune|Minuni]] ale Fericitului stareț Paisie==La exact 1 an și 1 zi de la plecarea la Domnul a [[httpSofronie (Saharov)|Arhimandritului Sofronie]], pe 12 iulie 1994 a fost chemat la lăcașurile cerești și un alt sfânt dintre cei mai mari dăruiți nouă în aceste „timpuri de cernere” dinaintea sfârșitului veacului://wwwCuviosul Paisie Aghioritul.razbointrucuvant.ro/2008/07/12/De ziua nașterii sale pentru [[Împărăția lui Dumnezeu]], întru pomenirea și cinstirea sa, vă împărtășim minunile-cuviosului-paisie-aghioritul-14-ani-săvârșite după sfânta sa adormire, extrase din „Viața” scrisă de-la-mutarea-la-cer/ Aici poţi citi căteva din minunile Cuviosului[[Ieromonah]]ul Isaac.
[[Image:01.jpg|thumb|right|170 px|Părintele Paisie şi ucenicul necuvântător]]==Acatistul Cuviosului Paisie==*[http://bastrixwww.wordpressrazbointrucuvant.comro/20072008/0307/1712/acatistulminunile-cuviosului-parinteluipaisie-aghioritul-14-nostruani-paisiede-la-mutarea-la-aghioritulcer/ Acatistul Aici poți citi câteva din minunile Cuviosului Paisie] (canonizarea Fericitului stareţ se află în curs de desfăşurare)
==[[Fericirile]] Părintelui Paisie==Imagine: '''1. Fericiţi''' sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii şi trăiesc departe de lume şi aproape de Dumnezeu împărtăşinduRighteous-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.: '''2. Fericiţi''' sunt cei care au izbutit să trăiască ascunşi şi, dobândind virtuţi mari, npaisios-au dobândit nici măcar o faimă mică. : '''3. Fericiţi''' sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzinduthe-şi în felul acesta bogăţia lor duhovnicească.: '''4. Fericiţi''' sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc şi o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.: '''5. Fericiţi''' sunt cei care se bucură când sunt clevetiţi pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudaţi pe drept pentru viaţa lor virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei şi nu nevoinţa seacă a faptelor trupeşti şi numărul mare al nevoinţelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simţăminte false.: '''6. Fericiţi''' sunt cei care preferă să fie nedreptăţiţi decât să nedreptăţească şi primesc netulburaţi şi în tăcere nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul” şi de Acesta aşteaptă să fie îndreptăţiţi, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deşertăciune.: '''7. Fericiţi''' sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenţia lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceştia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii şi mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos şi-au dat mâinile şi picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele şi mâinile lui Hristos.: '''8. Fericiţi''' sunt cei care s-au născut urâţi şi sunt dispreţuiţi aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu şi nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.: '''9. Fericite''' sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viaţă, fie şi fără voie şi au trăit o viaţă duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pestriţe şi duc o viaţă pestriţă.: '''10. Fericiţi''' şi '''de trei ori fericiţi''' sunt orfanii care au fost lipsiţi de afecţiunea părinţilor lor, deoarece unii ca aceştia au izbutit să-şi facă pe Dumnezeu Tată încă din această viaţă, având în acelasi timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecţiunea părinţilor lor, de care s-au lipsit şi care creşte cu dobândă.: '''11. Fericiţi''' sunt părinţii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viaţa lor sfântă, pe care copiii o imită şi, bucuroşi, urmează lui Hristos cu nobleţe duhovnicească.: '''12. Fericiţi''' sunt copiii care s-au născut sfinţi “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiţi sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dezrădăcinat dobândind împărăţia lui Dumnezeu “întru sudoarea feţii” lor.: '''13. Fericiţi''' sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc şi astfel, fără osteneală, au sporit în viaţa cea duhovnicească. Dar '''de trei ori mai fericiţi''' sunt copiii cei nedreptăţiţi care nu au fost ajutaţi deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi întorcându-se cu 180 de grade, şi-au întraripat sufletul ieşind din sfera de atracţie a pământului şi mişcându-se în orbita duhovnicească.: '''14. Mirenii''' îi numesc norocoşi pe astronauţii care se mişcă în spaţiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă '''mai fericiţi''' sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu şi adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuinţă, cu mijlocul cel mai rapid şi fără mult combustibil, ci doar cu un posmag.: '''15. Fericiţi''' sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează şi îi ajută să meargă noaptea, însă '''mai fericiţi''' sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii şi nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putinţă să lucească.: '''16. Mirenii''' îi numesc norocoşi pe cei care trăiesc în palate de cristal şi au toate înlesnirile, însă '''mai fericiţi''' sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa lor şi s-au eliberat de lanţul acestei evoluţii lumeşti a multor înlesniri (de fapt a multor greutăţi) şi astfel s-au slobozit de neliniştea înfricoşătoare a epocii noastre.: '''17. Mirenii''' îi numesc norocoşi pe cei care pot să dobândească bunătăţile lumii. Dar '''mai fericiţi''' sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos şi se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi şi noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă şi nu încape în inima mea cea mică”.: '''18. Mirenii''' îi numesc norocoşi pe cei care au funcţiile cele mai înalte şi casele cele mai mari, deoarece aceştia au toate înlesnirile şi duc o viaţă tihnită. Dar '''mai fericiţi''' sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc şi puţină hrană şi îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deşartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca nişte fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.: '''19. Norocoşi''' sunt cei care devin generali şi miniştrii, dar şi cei care devin şi pentru câteva ore, atunci când se îmbată şi se bucură pentru aceasta. Dar '''mai fericiţi''' sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat şi au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri pământeşti. Unii ca aceştia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau şi se îmbată mereu de vinul paradisiac.: '''20. Fericiţi''' cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecaţi ca nebuni şi astfel vor intra în rai fără paşaport. Dar '''mai fericiţi şi de trei ori fericiţi''' sunt cei foarte învăţaţi, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos şi îşi bat joc de toată deşertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos preţuieşte mai mult decât toată ştiinţa şi înţelepciunea înţelepţilor întregii lumiathonite.jpg|thumb|right|170 px|Fericitul Paisie Aghioritul]]
==[[Image:Paisieagh4.jpg|thumb|right|170 px|Cuviosul Tropar]]ul Fericitului Paisie Aghioritul cu ucnicii]]==Crâmpeie de viaţă (câteva sfaturi duhovniceşti ale părinteluiglas I)==:"Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu este foarte aproape în aceste vremuri de noicernere, dar si la mare inaltime. Pentru ca cineva sa-L “indoaie” pe Dumnezeuspre mângâierea și îndrumarea noastră, sa:Pe cel ce s-L faca sa Se coboare si sa ramana cu ela nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, trebuie sa se smereasca si sa se pocaiasca. Atunci Preamilostivul Dumnezeuarzând de dragoste pentru întreaga lume, vazand smerenia lui:Pe Paisie mult minunatul, il inalta pana la ceruri sicare inima și-l iubeste foarte mult. “Bucurie se face in cer a pus pentru noi și pentru un pacatos care se pocaieste”(Lc. 15mântuirea noastră,:Și să-i cântăm cu mulțumire zicând: '''Bucură-te, 7)Cuvioase Părinte Paisie, spune Evanghelia"luminătorule al vremurilor de pe urmă!'''[[Imagine:01.jpg|thumb|right|170 px|Părintele Paisie și ucenicul necuvântător]]
==[[Acatist]]ul Cuviosului Paisie==
*[http://bastrix.wordpress.com/2007/03/17/acatistul-cuviosului-parintelui-nostru-paisie-aghioritul/ Acatistul Cuviosului Paisie] (canonizarea Fericitului stareț se află în curs de desfășurare)
==[[Fericiri]]le Părintelui Paisie==[[Imagine:"Mult ma bucur cand vad suflete Icon_of_Elder_Paisios.jpg|thumb|left|220 px|Sfântul Paisie Aghioritul]]'''1. Fericiți''' sunt cei care iau aminte si se nevoiesc in lumea care s-a umplut au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de diavoli. Dumnezeu, ca un bun si drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecaruia împărtășindu- se de pilda barbatilor barbatia si femeilor dragostea - ca sa ne nevoim si sa urcam treptele duhovnicesti cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce in ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie sa uitam niciodata ca avem alaturi bucurii paradisiace încă de noi, afara de oameni ce ne pot ajuta duhovniceste, si pe Iisus Hristos, Care ne ajuta, pe Maica Domnului, pe heruvimi, pe serafimi si pe toti sfintii. Asadar, curaj! Hristos este foarte puternic, este atotputernic si ne va da puterea Sa cea dumnezeiasca sa sfaramam coarnele celui viclean. Ne urmareste mereu nevazut si ne intareste atunci cand noi avem intentie buna si ne facem, dupa putere, mica noastra nevointa"pământ.
'''2. Fericiți''' sunt cei care au izbutit să trăiască ascunși și, dobândind [[virtuți]] mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
:"- Gheronda, la ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?:- La noblete, la nobletea duhovniceasca'''3.:- Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioada de pocainta?:- Noblete, noblete, ca sa fiti prinsi in mreaja lui Fericiți''' sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos. Altfel nu-i chip sa sporiti. Daca ati sti ce aduce nobletea, ati vana-o zi si noapte; nici n-ati mai dormi. Daca cercetezi cu depăzindu-amanuntul nobletea duhovniceasca, vei vedea ascunsa in ea maretia lui Dumnezeuși în felul acesta bogăția lor [[duhovnic|duhovnicească]]."
'''4. Fericiți''' sunt cei care nu propovăduiesc [[Evanghelie|Evanghelia]] prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.
:"- Cate greutati intampinati la Coliba, Gheronda! Vin acolo bolnavi psihic, consumatori de droguri…:- Aici '''5. Fericiți''' sunt cei care se vede daca avem dragoste adevarata. In persoana fratelui nostru Il vedem bucură când sunt clevetiți pe Hristos. Caci tot ce facem ca sa-l odihnim nedrept, iar nu atunci când sunt lăudați pe fratele nostru este ca si cum o facem drept pentru Insusi Hristosviața lor virtuoasă. “Intrucat ati fracut unuia dintre acesti frati ai MeiAcesta este semnul sfințeniei și nu nevoința seacă a faptelor trupești și numărul mare al nevoințelor, prea micicare, Mie Mi-ati facut”"atunci când nu se fac cu smerenie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.
'''6. Fericiți''' sunt cei care preferă să fie nedreptățiți decât să nedreptățească și primesc netulburați și în tăcere nedreptățile, arătând cu fapta că ei cred „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” și de Acesta așteaptă să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deșertăciune.
:"- Parinte, ati spus ca pe cat te departezi de mangaierea omeneasca, pe atat o primesti pe cea dumnezeiasca'''7. De aceea intelegi mai bine rugaciunea atunci cand esti flămând?:Fericiți''' sunt cei care fie s- Daau născut betegi, pentru ca un flămând intelege pe cel flămând. Unul sătul nufie s-l intelege. Am auzit ca undeva se arunca mancarea, iar putin mai departe niste refugiati rusi nu au ce manca. Traiesc saptamani in serefăcut din neatenția lor, in niste baraci de tabla. Sa zicem ca dar nu stii ca acolo, aproapemurmură, exista oameni care au nevoie. Bine, dar nu intrebi ca sa afli? Sa arunci mancarea? Noi nici lucrul cel nefolositor ci slavoslovesc pe care il avem nu il damDumnezeu. Este pacat ca unul sa nu poata cumpara ceva de care are nevoie si altul sa aiba lucruri pe care nu le foloseste si sa nu le dea celui care are nevoie de ele. Asta pentru mine este iadul Aceștia vor avea locul cel mai mare. La Judecatabun în rai împreună cu mărturisitorii și mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos ne va spune: “Am flamanzit si nu Miși-ati au dat sa mananc“mâinile și picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele și mâinile lui Hristos."
'''8. Fericiți''' sunt cei care s-au născut urâți și sunt disprețuiți aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă [[doxologie|slavoslovesc]] pe Dumnezeu și nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.
:"- Părinte, spune-ţi-ne ceva?:- Ce să vă spun?:- Ce vă spune inima..'''9.:- Ceea ce îmi spune inima este să iau cuţitulFericite''' sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viață, s-fie și fără voie și au trăit o taiviață duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, s-iar nu cele care poartă haine pestrițe și duc o împart lumii, şi apoi să morviață pestriță."
'''10. Fericiți''' și '''de trei ori fericiți''' sunt orfanii care au fost lipsiți de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu Tată încă din această viață, având în același timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit și care crește cu dobândă. '''11. Fericiți''' sunt părinții care nu folosesc cuvântul „nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească. '''12. Fericiți''' sunt copiii care s-au născut [[sfinți]] „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu „întru sudoarea feții” lor. '''13. Fericiți''' sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc și astfel, fără osteneală, au sporit în viața cea duhovnicească. Dar '''de trei ori mai fericiți''' sunt copiii cei nedreptățiți care nu au fost ajutați deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciți spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor și întorcându-se cu 180 de grade, și-au întraripat sufletul ieșind din sfera de atracție a pământului și mișcându-se în orbita duhovnicească. '''14. Mirenii''' îi numesc norocoși pe astronauții care se mișcă în spațiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă '''mai fericiți''' sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu și adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuință, cu mijlocul cel mai rapid și fără mult combustibil, ci doar cu un posmag. [[Imagine:Paisios telos 2b.jpg|thumb|right|155 px|Părintele Paisie]] '''15. Fericiți''' sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează și îi ajută să meargă noaptea, însă '''mai fericiți''' sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii și nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putință să lucească. '''16. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care trăiesc în palate de cristal și au toate înlesnirile, însă '''mai fericiți''' sunt cei care au izbutit să-și simplifice viața lor și s-au eliberat de lanțul acestei evoluții lumești a multor înlesniri (de fapt a multor greutăți) și astfel s-au slobozit de neliniștea înfricoșătoare a epocii noastre. '''17. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care pot să dobândească bunătățile lumii. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos și se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi și noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică”. '''18. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care au funcțiile cele mai înalte și casele cele mai mari, deoarece aceștia au toate înlesnirile și duc o viață tihnită. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc și puțină hrană și îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca niște fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte. '''19. Norocoși''' sunt cei care devin generali și miniștrii, dar și cei care devin și pentru câteva ore, atunci când se îmbată și se bucură pentru aceasta. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat și au izbutit prin [[Duhul Sfânt]] să devină [[îngeri]] pământești. Unii ca aceștia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau și se îmbată mereu de vinul paradisiac.[[Imagine:Cuviosul-paisie-aghioritul.jpg|frame|left|Cuviosul Paisie Aghioritul]]'''20. Fericiți''' cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecați ca nebuni și astfel vor intra în rai fără pașaport. Dar '''mai fericiți și de trei ori fericiți''' sunt cei foarte învățați, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos și își bat joc de toată deșertăciunea lumii. Această [[nebun pentru Hristos|nebunie pentru Hristos]] prețuiește mai mult decât toată știința și înțelepciunea înțelepților întregii lumi. [[Imagine:Paisieagh4.jpg|thumb|right|170 px|Cuviosul Paisie Aghioritul cu ucenicii săi din Sfântul Munte Athos]] ==Crâmpeie de viață (câteva sfaturi duhovnicești ale părintelui)==„Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar și la mare înălțime. Pentru ca cineva să-L „îndoaie” pe Dumnezeu, să-L facă să Se coboare și să rămână cu el, trebuie să se smerească și să se pocăiască. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, văzând smerenia lui, îl înalță până la ceruri și-l iubește foarte mult. „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește”(Luca 15, 7), spune Evanghelia”. „Mult mă bucur când văd suflete care iau aminte și se nevoiesc în lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un bun și drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecăruia - de pildă bărbaților bărbăția și femeilor dragostea - ca să ne nevoim și să urcăm treptele duhovnicești cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce în ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie să uităm niciodată ca avem alături de noi, afară de oameni ce ne pot ajuta duhovnicește, și pe Iisus Hristos, Care ne ajută, pe Maica Domnului, pe heruvimi, pe serafimi și pe toți sfinții. '''Așadar, curaj!''' Hristos este foarte puternic, este atotputernic și ne va da puterea Sa cea dumnezeiască să sfărâmăm coarnele celui viclean. Ne urmărește mereu nevăzut și ne întărește atunci când noi avem intenție bună și ne facem, după putere, mica noastră nevoința.” „— Gheronda (''părinte''), la ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?:— La noblețe, la noblețea duhovnicească.:— Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioadă de pocăință?:— Noblețe, noblețe, ca să fiți prinși în mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip să sporiți. Dacă ați ști ce aduce noblețea, ați vâna-o zi și noapte; nici n-ați mai dormi. Dacă cercetezi cu de-amănuntul noblețea duhovnicească, vei vedea ascunsă în ea măreția lui Dumnezeu.” [[Imagine:1-320.jpg|left|thumb|250 px|Mormântul Cuviosului Paisie de la Mănăstirea Suroti-Tesalonic]]„— Câte greutăți întâmpinați la Colibă, Gheronda! Vin acolo bolnavi psihic, consumatori de droguri...:— Aici se vede dacă avem dragoste adevărată. În persoana fratelui nostru Îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca și cum o facem pentru Însuși Hristos. „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut.”” „— Părinte, ați spus că pe cât te depărtezi de mângâierea omenească, pe atât o primești pe cea dumnezeiască. De aceea înțelegi mai bine rugăciunea atunci când ești flămând?:— Da, pentru că un flămând înțelege pe cel flămând. Unul sătul nu-l înțelege. Am auzit că undeva se aruncă mâncarea, iar puțin mai departe niște refugiați ruși nu au ce mânca. Trăiesc săptămâni în sere, în niște bărăci de tablă. Să zicem că nu știi că acolo, aproape, există oameni care au nevoie. Bine, dar nu întrebi ca să afli? Să arunci mâncarea? Noi nici lucrul cel nefolositor pe care îl avem nu îl dam. Este păcat ca unul să nu poată cumpăra ceva de care are nevoie și altul să aibă lucruri pe care nu le folosește și să nu le dea celui care are nevoie de ele. Asta pentru mine este iadul cel mai mare. La Judecată, Hristos ne va spune: „Am flămânzit și nu Mi-ați dat să mănânc.”” „— Părinte, spuneți-ne ceva.:— Ce să vă spun?:— Ce vă spune inima...:— Ceea ce îmi spune inima este să iau cuțitul, s-o tai, s-o împart lumii, și apoi să mor.” *'''Mai multe cuvântări duhovniceşti duhovnicești ale Cuviosului:''' [http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfinti-parinti-recenti/cuviosul-paisie-aghioritul/ Apasă aici!] şi și [http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortul/avort-nastere-copil-5-luni.htm aici] ==Descoperiri dumnezeiești==[[Imagine:34.jpg|thumb|170 px|Icoana Mântuitorului Hristos pictată de maicile de la Suroti după indicațiile Părintelui Paisie]][[Imagine:8.jpg|right|thumb|170 px|Icoana Maicii Domnului de la Sfântul Mormânt nefăcută de mâini omenești]]Părintele Paisie a primit adesea în timpul vieții sale, când se ruga în [[smerenia|smerenie]] profundă, descoperiri ale voii lui Dumnezeu. Mai mult, Însuși Hristos i s-a arătat, precum și Maica Domnului și alți sfinți. Fapt pentru care a pictat mai multe icoane cu sfinții care i se arătau. Despre [[Maica Domnului]], Părintele Paisie a spus că chipul ei seamănă cu cel din [[Icoană|icoana]] de la [[Sfântul Mormânt]], a Maicii cu Pruncul, iar în legătură cu Mântuitorul Hristos, a dat indicații maicilor de la Suroti cum să-I picteze Chipul, așa cum i S-a arătat părintelui. Aceste două icoane reprezintă chipurile [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și Mântuitorului [[Iisus Hristos]], după cum i s-au arătat în vedenie Cuviosului Paisie Aghioritul. ==Înregistrări audio ale Părintelui Paisie== *'''Aceste înregistrări sunt făcute în anul 1982:''' [http://adria74.wordpress.com/2007/12/13/vocea-cuviosului-paisie-aghioritul/ Apasă aici!] ==Cărți ale Părintelui Paisie==*''„Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan”''*''„[[Nevoință]] duhovnicească”''*''„[[Trezvie]] duhovnicească”''*''„Viața de familie”''*''„Epistole”''*''„Părinți aghioriți. Flori din [[Grădina Maicii Domnului]]”''*''„Sfântul [[Arsenie Capadocianul]]”''*''„[[Patimă|Patimi]] și [[virtuți]]”'' :'''Cărțile sunt tipărite la Editura Evanghelismos: [http://www.evanghelismos.ro/ www.evanghelismos.ro]''' ==Cărți despre Părintele Paisie==*''„Viața Cuviosului Paisie Aghioritul”'' de ierom. Isaac Aghioritul*''„Părintele Paisie mi-a spus...”'' de Athanasios Rakovalis[[Imagine:Paisieaghioritul11.jpg|right|thumb|170 px|Părintele Paisie adâncit în rugăciunea către Dulcele Iisus!]]*''„Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor”'' de Nicolae Zurnazoglu*''[http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/ „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie”],'' de Dyonysios Farasiotis (puteți citi și descărca integral cartea de pe site) ==A se vedea și==*[[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]*[[Sofronie (Saharov)|Fericitul Sofronie Saharov]]*[[Mănăstirea Sf. Ioan Evanghelistul (Suroti-Tesalonic, Grecia)]] ==Legături externe==*[http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfinti-parinti-recenti/cuviosul-paisie-aghioritul/ aiciNecesitatea de a-L mărturisi pe Hristos lumii], (fragmente ale Părintelui Paisie despre situația Bisericii Ortodoxe în lume și necesitatea mărturisirii credinței). [[Categorie:Cuvioși]][[Categorie:Sfinți athoniți]][[Categorie:Sfinți greci]][[Categorie:Monahism]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Articole de calitate]] [[el:Παΐσιος ο Αθωνίτης]][[en:Paisios of Mount Athos]][[pt:Paísios do Monte Athos]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare