Modificări

{{ÎmbunătăţireSpiritualitate}}'''Părinții pustiei''' sunt [[monah]]i fondatori ai [[Mănăstire|comunităților monahale]] din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului (secolele IV-V), care au fugit din orașe, au părăsit lumea, în căutarea unui mod de viață [[asceza|ascetic]] și solitar, în sălbăticia pustiei.

{{Spiritualitate}}==Definiția oficială==Denumirea de '''Părinţii părinții pustiei''' sunt cuprinde un grup influent de [[Călugăr|eremiți]] și cenobiți (trăitori în [[monahismChinovie|monahiviața de obşte]] fondatori ai comunităţilor monahale din pustia Egiptului), din perioada începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deșertul egiptean. Originile monahismului răsăritean și apusean se găsesc în aceste comunități solitare și religioase de început asceți. [[Pavel Tebeul]] este primul [[Călugăr|pustnic]] menționat care a stabilit o [[tradiție]] monahală ascetică și de [[contemplație]], iar [[Pahomie cel Mare|Pahomie al Tebaidei]] este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului (secolele IVtimpuriu. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al III-V)lea, [[Antonie cel Mare]] conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând în Biserică arhetipul monahilor, care părăsesc lumea pentru [[Dumnezeu]], faimă datorată în mare parte și popularei scrieri a sfântului [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], ''Vita St. Antoni'' (Viața sfântului Antonie). Acești primi monahi au fugit din oraşe atras numeroși [[ucenic]]i în căutarea unui mod jurul așezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobișnuit și concentrat de viaţă căutare a mântuirii și [[ascetÎndumnezeire|îndumnezeirii]]ic şi solitar, . Părinților pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală și sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri au fost păstrate și adunate în sălbăticia diferite culegeri de apoftegme ale Părinților pustiei, sau [[Patericul|Patericele]], între care cea mai populară este [[Patericul egiptean]].<ref>[http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].</ref>

==Definiţia oficială==Denumirea de "părinţii Printre părinții pustiei" cuprinde un grup influent de [[eremit|eremiţi]] şi cenobiţi (trăitori în [[viaţa de obşte]]), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul din ''Patericul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean '' se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase de asceţi. [[Pavel al Tebei]] este primul [[pustnic]] menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de [[contemplaţie]], iar [[Pahomie cel Mare|Pahomie al Tebaidei]] este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, [[Antonie cel Mare]] conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale în Bisericăși câteva maici duhovnicești, faimă datorată în mare parte şi popularei scrieri a sfântului [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], numite ''Vita St. Antoniamma''. Aceşti primi monahi au atras numeroşi (echivalentul feminin pentru [[ucenicavva]]i în jurul aşezărilor lor austere ), între care cele mai ales prin modul lor simplu, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi [[Îndumnezeire|îndumnezeirii]]celebre sunt amma Sara și amma Sinclitichia. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate şi adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau [[Pateric]]ele. ([http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].)

==A se vedea şiși== *[[Sfinţii PărinţiMonahism]]*[[Mănăstire]]

[[Categorie:Părinţi Părinți ai pustiei| ]]

[[Categorie:SfinţiSfinți]]