2.314 modificări
Modificări
→Surse
{{Spiritualitate}}
'''Părinţii apostolici''' sunt aceia dintre [[Sfinţii Părinţi]] care i-au cunoscut pe [[apostol]]i, au ascultat predica lor şi au fost [[ucenic]]ii [[apostol]]ilorlor.
Câţiva dintre cei mai importanţi Părinţi apostolici sunt: [[Ignatie Teoforul]], [[Clement Romanul]] sau [[Policarp, episcop de Smirna|Policarp al Smirnei]].
==Scrierile Părinţilor apostolici==
Scrierile Părinţilor apostolici sunt deosebit de importante, deoarece arată formarea şi transmiterea [[Tradiţie]]i Bisericii.
{{Citat|Scrierile Părinţilor apostolici fac tranziţie între scrierile revelate ale [[Noul Testament|Noului Testament]] şi literatura [[patristică]]. S-au bucurat de o atât de mare preţuire, încât unele din ele au căpătat autoritate canonică, fiind incluse în codicii Bibliei. Astfel, în ''Codicele Sinaitic'', după cărţile Noului Testament se află Epistola lui Barnaba şi o parte din [[Păstorul lui Herma]], iar în ''Codicele Alexandrin'', tot după textul Noului Testament, sunt adăugate cele două epistole ale lui Clement Romanul.<br><br>Cu toate că scrierile Părinţilor apostolici sunt creaţii ale unor împrejurări speciale ale epocii în care au apărut, ele sunt totuşi de o importanţă deosebită; sunt oglinda, transmisă peste veacuri, a vieţuirii creştine din primele două secole; sunt mărturii ale dragostei pînă la jertfa supremă pentru Hristos; sunt dovezi ale învățăturii predate de Hristos şi de Apostoli; sunt mărturii ale adevărului creştin faţă de tendinţele de infiltrare ale [[iudaism]]ului şi ale [[erezie|ereziilor]]. Nu găsim în ele o [[teologie]] înaltă, dar descoperim în fiecare cuvânt din aceste scrieri un suflet arzător pentru credinţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], pentru "nume" cum se exprimă mai toţi aceşti Părinţi apostolici; descoperim o inimă plină de înflăcarare pentru adevărul pe care l-au acceptat şi în care cred; pentru ei Hristos este totul. Rar întâlnim în literatura posterioară creştină cuvinte cu atâta conţinut de dragoste şi de jertfă pentru Hristos ca cele din epistolele Sfântului Ignatie; iar cuvintele lui Ignatie sunt cuvintele generaţiei sale, a vieţuirii creştine din vremea sa, aşa de minunat zugravită de autorul [[Epistola către Diognet|Epistolei către Diognet]].<br><br>Privite din alt punct de vedere, scrierile Părinţilor apostolici ne dau, în ''Didahia'' celor doisprezece apostoli, primul [[catehism]] creştin, cu secţiile sale teologice, morale şi liturgice; în Epistola lui Barnaba este pus faţă în faţă creştinismul cu iudaismul, demonstrându-se pe temeiul Legii vechi superioritatea şi adevărul Legii noi; în Epistola I a lui Clement avem o frumoasă pledoarie creştină pentru pace şi ordine în societate; în Epistola a doua, zisă a lui Clement, avem cea dintâi [[omilie]] creştină; în epistolele lui Ignatie găsim mărturia apostolică a [[ierarh]]iei bisericeşti, a ecumenismului creştin, găsim pe [[mucenic]]ul - multiplicat în mii şi zeci de mii de exemplare - al vremii sale; în ''Epistola'' lui Policarp ni se dau îndrumări pentru membrii familiei şi pentru raporturile dintre Biserică şi Stat; în ''Păstor'' avem pe maestrul [[pocăinţă|pocăinţei]]; în sfârşit în ''Epistola către Diognet'', vieţuirea creştină a epocii postapostolice.<br><br>În privinţa locului lor de origine, autorii acestor scrieri nu aparţin numai unei regiuni a Imperiului Roman; în ele avem reprezentată gândirea şi viaţa creştină din întreaga împărăţie romană, din Siria, Asia Mică, Palestina, Alexandria şi Roma; în ele vorbeşte ecumenicitatea creştină a celor două secole primare.|Fragment din nota introductivă a Pr. Dumitru Fecioru la PSB 1}}
==Ediții==
===Ediții în limba română===
O parte esenţială a scrierilor lor a fost tradusă şi publicată în limba română de către [[preot]]ul profesor universitar [[Dumitru Fecioru]], în volumul: ''Scrierile Părinţilor apostolici'', traducere, note şi indice de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, colecţia "Părinţi şi scriitori bisericeşti (PSB) 1, reeditat de EIBMBOR în anul 1995
===Fragment din nota introductivă a Pr. Dumitru Fecioru la =Cuprins ''PSB '' 1==={{Diacritice}}:Scrierile Părinţilor apostolici fac tranziţie între scrierile revelate ale Noului Testament şi literatura patristică. S-au bucurat de o atât de mare preţuire, încât unele din ele au căpătat autoritate canonică, fiind incluse în codicii Bibliei. Astfel, în Codicele Sinaitic, după carţile Noului Testament se află Epistola lui Barnaba şi o parte din Pastorul lui Herma, iar în Codicele Alexandrin, tot după textul Noului Testament, sunt adăugate cele două epistole ale lui Clement Romanul. :Cu toate că scrierile Părinţilor apostolici sunt creaţii ale unor împrejurări speciale ale epocii în care au apărut, ele sunt totuşi de o importanţă deosebită; sunt oglinda, transmisă peste veacuri, a vieţuirii creştine din primele două secole; sunt mărturii ale dragostei pînă la jertfa supremă pentru Hristos; sunt dovezi ale învaţăturii predate de Hristos şi de Apostoli; sunt mărturii ale adevarului creştin faţă de tendinţele de infiltrare ale iudaismului şi ale ereziilor. Nu găsim în ele o teologie înaltă, dar descoperim în fiecare cuvânt din aceste scrieri un suflet arzător pentru credinţa lui Hristos, pentru "nume" cum se exprima mai toţi aceşti Părinţi apostolici; descoperim o inimă plină de înflăcarare pentru adevărul pe care l-au acceptat şi în care cred; pentru ei Hristos este totul. Rar întâlnim în literatura posterioară creştină cuvinte cu atâta conţinut de dragoste şi de jertfă pentru Hristos ca cele din epistolele Sfântului Ignatie; iar cuvintele lui Ignatie sunt cuvintele generaţiei sale, a vieţuirii creştine din vremea sa, aşa de minunat zugravită de autorul Epistolei către Diognet. :Privite din alt punct de vedere, scrierile Părinţilor apostolici ne dau, în Didahia celor doisprezece apostoli, primul catehism creştin, cu secţiile sale teologice, morale şi liturghice; în Epistola lui Barnaba este pus faţă în faţă creştinismul cu iudaismul, demonstrându-se pe temeiul Legii vechi superioritatea şi adevărul Legii noi; în Epistola I a lui Clement avem o frumoasă pledoarie creştină pentru pace şi ordine în societate; în Epistola a doua, zisă a lui Clement, avem cea dintâi omilie creştină; în epistolele lui Ignatie găsim mărturia apostolică a ierarhiei bisericeşti, a ecumenismului creştin, găsim pe mucenicul - multiplicat în mii şi zeci de mii de exemplare - ale vremii sale; în Epistola lui Policarp ni se dau îndrumări pentru membrii familiei şi pentru raporturile dintre Biserica şi Stat; în Pastor avem pe maestrul pocăinţei; în sfârşit în Epistola către Diognet, vieţuirea creştină a epocii postapostolice. :În privinţa locului lor de origine, autorii acestor scrieri nu aparţin numai unei regiuni a Imperiului Roman; în ele avem reprezentată gândirea şi viaţa creştină din întreaga împaraţie romană, din Siria, Asia Mică, Palestina, Alexandria şi Roma; în ele vorbeşte ecumenicitatea creştină a celor două secole primare.=
*Sf. Clement Romanul - Epistola către Corinteni
*Sf. Clement Romanul - A doua epistolă catre către Corinteni
*Epistola zisă a lui Barnaba
*Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Efeseni
*Sf. Ignatie Teoforul - Epistola către Sfântul Policarp al Smirnei
*Sf. Policarp al Smirnei - Epistola către Filipeni
*[[Păstorul lui Herma|Herma păstorul - Vedenii]]
*[[Epistola către Diognet]]
===Ediţii străineîn limba engleză===
'''OrthodoxOrtodoxe'''
*[http://www.saaot.edu/ Sparks, Fr. Jack N.] ''The Apostolic Fathers''. (ISBN 0840756615)
'''CatholicCatolice'''
*Jefford, Clayton N.; Harder, Kenneth J.; Amezaga Jr., Louis D. ''Reading the Apostolic Fathers: An Introduction''. (ISBN 1565631544)
'''ProtestantProtestante'''
*Lightfoot, Joseph Barber, ''The Apostolic Fathers''. (ISBN 0943575273)
==Surse==
* [[:en:Apostolic Fathers]]
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
[[Categorie:Părinți apostolici]]
[[el:Αποστολικοί Πατέρες]]
[[en:Apostolic Fathers]]
[[fr:Pères apostoliques]]
