Modificări

'''Păcatul''' (lat. ''peccatum''; gr. ''hamartia'' - lit. ''ratarea ţelului'') este călcarea voii lui [[Dumnezeu]] cu deplină voinţă în chip voit şi ştiinţăconştient. <ref>''Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă''. Tipărită cu aprobarea Sfântului [[Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă ale Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti, 2000 ; cap. 77. "Ce este păcatul?"</ref> Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul [[apostol]] şi [[evanghelist]] Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>

Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul apostol şi evanghelist Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>Dar poruncile lui nu sunt o lege moartă, ci sunt cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.De aceea, pentru creştini păcatul nu este înţeles într-un sens juridic, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, care este încoronarea creaţiei ([[Cartea Facerii]], cap 1) şi este făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, [[Iisus Hristos]], în Joia Cinei de taină, preziua morţii Sale, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 34-35; 15, 17)

De aceeaCând omul împlineşte poruncile lui Dumnezeu, pentru creştini păcatul nu este înţeles întratunci el împreună-un sens juridiclucrează cu harul lui Dumnezeu, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale este în legătură cu Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, încoronarea a creaţiei ([[Facere]] 1) şi făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, participă la [[Iisus HristosÎmpărăţia lui Dumnezeu]]în mod nevăzut, în Joia Cinei de tainăîncă din această lume. Când, preziua morţii Saledimpotrivă, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voiomul dispreţuieşte porunca, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Meicuvântul de viaţă al lui Dumnezeu, dacă veţi avea dragoste unii faţă atunci el se rupe de alţiiDumnezeu şi pierde părtăşia harului şi a Împărăţiei Sale. (Ioan 13, 34-35; 15, 17)

Când ==Păcatul şi legea lui Dumnezeu==[[Image:Moise. Sculptură..jpg|thumb|150px|right|Moise cu Tablele Legii, sculptură din sec. XII de la Catedrala din Noyon, Franţa. Metropolitan Museum of Art, New York City]][[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|200px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], secolul al XV-lea]] Păcatul înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4, Rom 5.13, Iac2.9, Is59.12</ref> Prin legea lui Dumnezeu înţelegem totalitatea legilor, poruncilor, rânduielilor cuprinse de [[Vechiul Testament]] şi [[Noul Testament]], ea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1.9</ref>. În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu este codificată în ,,Pentateuh”(primele 5 cărţi,,[[Cartea Facerii|Facerea]]”, ,,[[Cartea Ieşirii|Exodul]]”, ,,[[Cartea Leviticului|Levitic]]ul”, ,,[[Cartea Numerilor|Numeri]]”, ,,[[cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]”), îmbracă haina proverbelor în ,,[[Pildele lui Solomon]]”, este cântată în ,,[[Psalmi]]”. În ,,Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de [[Iisus|Hristos]], în [[evanghelie|evanghelii]], iar în epistole ea este întruchipată şi explicată de [[apostol]]i.  Ea este hrana spirituală a omului căci ,,omul împlineşte poruncile nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”<ref>Deut8.3,Mt4.4</ref>(3). Dumnezeu a [[smerenia|smerit]] poporul lui DumnezeuIsrael, l-a lăsat să sufere de foame şi l-a hrănit cu mană, atunci pe care n-o cunoscuse nici el împreună, nici părinţii lui, ca să-lucrează l înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului.<ref>Deut8.3</ref> [[harul diavol|Ispititorul]] îl îndeamnă pe Iisus, care flămânzise după 40 de zile de [[post]]: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. Iisus îi răspunde: ,,Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.<ref>Mt4.4</ref>  Iisus arată că legea lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii pe :,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Proorocii.<ref>Mt7.12</ref>); tot Mântuitorul arată că cea dintîi poruncă este [[iubirea]]lui Dumnezeu(,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâi<ref>Mc12.28-34, Deut4.27-29</ref>) iar a doua- continuă Iisus- care este asemenea ei, este iubirea aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` care fusese enunţată în Levitic<ref>Lev19.18, Mat22.34-40, Mc12.31, Lc10.27</ref>). Acestea trebuie luate laolaltă cu porunca nouă a lui Hristos (,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu” în condiţiile în care ,, nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” care arată că iubirea semenilor trebuie să meargă până la sacrificiul de sine, aşa cum a făcut-o Hristos.<ref>Ioan13.34-35, Ioan15.12-17</ref>Este ceea ce au făcut [[mucenic]]ii creştini care şi-au dat viaţa pentru credinţa lor.  În absenţa iubirii, darul proorociei, al grăirii în legătură limbi, cunoaşterea totală, [[credinţa]] uriaşă, [[mila]] absolută, sacrificiul de sine nu reprezintă nimic. Iubirea este incompatibilă cu păcatele: cu [[invidia|pizma]], cu lauda de sine, cu [[mândria]], cu purtarea necuviincioasă, cu egoismul, cu [[mânia]], cu gândurile rele, cu nelegiuirile, ea însoţind [[virtuţi]]le.:îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, [[adevăr|adevărul]], [[iertarea]], [[nădejdea]], suferirea necazurilor. Spre deosebire de proorocii, grăirea în diverse limbi sau cunoştinţă care au toate un sfârşit, iubirea este veşnică, nemuritoare.<ref>1Cor13.1-10</ref> [[Dreptatea]] şi dragostea de Dumnezeu reprezintă lucruri mai importante decât zeciuiala din zarzavaturi, le spune Iisus [[farisei]]lor<ref>Lc11.42</ref> Dreptatea, mila şi participă [[credinţa|credincioşia]] sunt lucrurile cele mai însemnate din Lege pe care fariseii uită să le facă, ei mărginindu-se la îndeplinirea formală a zeciuielii obligatorii.<ref>Mt23.23-24</ref>  Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu) este [[înţelepciunea]] şi priceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut4.1-10</ref>Pentru vechii evrei ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este mai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref>Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi transmise în familie de fiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref> ==Clasificare==[[Împărăţia Image:Adam şi Eva 3.jpg|thumb|200px|right|Adam şi Eva- Lucas Cranach Bătrânul, sec 16, Bode-Museum, Berlin]]*'''păcatul strămoşesc''' (păcatul lui Adam şi Eva)*'''păcatul personal''' (păcatul fiecărui om în parte)===Păcatele personale==='''Păcatele personale uşoare''' sunt păcate care presupun o abatere nu prea gravă de la Legea lui Dumnezeuşi sunt săvârşite de orice om din slăbiciune a voinţei.Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul, arată apostolul Iacov<ref>Iac3.1-2</ref> sugerând faptul că toţi greşim în vorbire, într-un fel sau altul. În afară de [[Iisus]] nimeni nu e scutit de asemenea păcate. Totuşi, aceste păcate nu trebuiesc trecute cu vederea, perseverenţa în mod nevăzutele duce la căderi grave, în alte păcate mai mari. '''Păcatele personale grele''':#păcatele capitale#păcatele împotriva [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]]#păcatele strigătoare la cer ==Păcate capitale==[[Image:Vameşul şi fariseul.jpg|thumb|300px|right|Vameşul şi fariseul]][[Image:Invidia băiatului.jpg|thumb|300px|right|Invidia]][[Image:Thomas Rowlandson The Glutton, încă 1813.jpg|thumb|300px|right|Lacomul-Thomas Rowlandson]] [[Image:Jean-Baptiste Greuze- Indolenţa (Fată italiană leneşă).jpg|thumb|200px|right|Indolenţa (Fată italiană leneşă)-Jean-Baptiste Greuze]] Păcatele capitale izvorăsc din slăbiciunea voinţei omului, slăbiciune creată de păcatul strămoşesc. Ele sunt în număr de şapte<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această lumeclasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort. Când, dimpotrivăIV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), omul dispreţuieşte poruncaColumbanus, cuvântul sec al V-lea (("Instr. de viaţă octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> şi corespund celor şapte patimi:*'''[[mândria]]''' - izvorăşte din intimitatea spirituală. Este cauza căderii îngerilor răi, şi, deci ''cauza primă a păcatelor''. Semnele mândriei:**Nu se supune superiorilor**Nu lasă întâietatea celor de-o seamă şi celor mai mici**Vorbeşte mult şi cu semeţie**Caută în tot chipul slavă, cinste şi laude**Se înalţă pe sine şi faptele sale**Dispreţuieşte pe ceilalţi**Caută să sară în ochii celorlalţi**Se laudă cu neruşinare.**Orice lucru bun ar avea, şi-l asumă lui, nu lui Dumnezeu**Se laudă cu lucrurile bune pe care nu le are**Se străduieşte mult să îşi ascundă neajunsurile şi păcatele.**Nu primeşte îndemnurile, mustrările şi sfaturile.**Se amestecă în treburi care nu-l privesc.**Este neiubitor şi plin de ură.*'''[[iubirea de arginţi]]''' are şi ea izvorul în inima omului şi se manifestă ca o dorinţă nestăpânită după lucrurile trecătoare.*'''[[desfrânarea]]''' înseamnă lăsarea în voile trupeşti realizate prin simţuri şi prin trup. Cine se desfrânează, păcătuieşte în însuşi trupul său. După Sfântul [[Ioan Casian]], desfrânarea are mai multe forme:**una lucrată în cadrul unirii dintre două persoane de sex opus. (curvia premaritală, perversiunile, etc)(a se vedea şi articolul [[prostituţia]])**alta, în afară sau în lipsa atingerii unei persoane de sex opus, autosatisfacerea**a treia, atunci el [[desfrânarea|curvia]] în suflet şi în minte*'''[[invidia]]''' se rupe manifestă prin părere de rău faţă de binele aproapelui şi bucurie pentru necazul lui. Este o încălcare a dreptăţii faţă de Dumnezeu şi pierde părtăşia harului faţă de aproapele. "Spune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea." Invidia îi face pe oameni mai răi decât orice şarpe veninos!*'''[[lăcomia]]''' este un păcat trupesc caracterizat prin pofta nestăpânită de a bea şi a mânca. "De mâncare numai atât să ne folosim, cât să trăim, nu ca să ne facem robi poruncilor poftei. De acest păcat se leagă obezitatea şi alcoolismul care reprezintă două din cele mai importante probleme contemporane ale omului (alături de fumat şi consumul de droguri).*'''[[mânia]]''' presupune supărarea peste măsură pentru orice lucru şi dorinţa de răzbunare pe cei care ne-au făcut (aparent chiar) un rău. "Eu însă vă zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic este de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata [[Sinedriu]]lui; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheara focului.'' ''(Matei 5:22). Mânia este o otravă puternică, cu care a Împărăţieiadăpat Diavolul sufletul omenesc. Iată caracteristicile mâniei:**când este îndelung păstrată şi hrănită, ea se preface în răutate şi ranchiună. "Soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici să nu daţi loc Diavolului." (Efeseni 4:26-27)**împreună cu răutatea, se naşte din o nemărginită iubire de sine**mânia se transformă in cazuri extreme uciderea celui pe care îl priveşte. Astfel Cain, împins de mânie l-a ucis pe bunul său frate Abel.**mânia se înfăptuieşte şi prin defăimare şi clevetire**omul prins de mânie "păcătuieşte şi se laudă cu păcatul".*'''[[lenea]]''' este nepăsarea faţă de îndatoririle creştine şi cele sociale. Din ea izvorăşte slăbiciunea fizică şi psihică, lipsurile, îndemnul la [[furt]], ceartă, uitare de Dumnezeu. "Nu fiţi greoi, ci urmăritori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele." (Evrei 6:12). "Calea celui leneş e un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă." (Pilde 15:19). "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce din pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce." (Facerea 3:19) De la lene nu e decât un pas până la beţie, care stârneşte o mulţime de alte păcate grele: desfrânarea, batjocurile, clevetirile, hulele, desele ospeţe, jafurile, călcările de jurământ, jocurile de noroc, înşelăciunile, certurile, bătăile, etc. Cei ce trăiesc în trândăvie sunt supuşi tuturor bolilor şi neputinţelor, căci la fel cum se cloceşte apa stătătoare şi trupul omenesc se strică şi slăbeşte fără mişcare şi osteneală; ei nu au poftă de mâncare, au somn neliniştit, sunt ponegriţi de oameni şi se chinuiesc în sărăcie şi în lipsuri. Se opun lenei: munca, rugăciunea şi cugetarea la poruncile lui Dumnezeu.

==Păcate împotriva Duhului Sfânt==Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea care încalcă conştient şi îndărătnic legea lui Dumnezeu şi adevărurile Sfântului Duh. Ele se opun celor trei mari lucrări ale Harului Sfântului Duh: [[credinţa]], [[nădejdea]], [[iubirea|dragostea]].*'''Păcatele împotriva credinţei''': [[necredinţa]], nepăsarea faţă de adevărurile creştine (vezi articolul mai cuprinzător [[nepăsarea]]), [Sfinţii Părinţi[închinarea la dumnezei străini]] întrevăd trei principale moduri (inclusiv idolatria, [[astrologia]]), erezia, lepădarea de Biserică, superstiţia, [[vrăjitoria]]*'''Păcatele împotriva nădejdii''':1) Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de păcătuireaceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5): 2) Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu. De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)<ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, pag 394</ref>* cu gândul'''Păcatele împotriva dragostei'''* cu cuvântul :1) Pizmuirea aproapelui pentru harul care i s-a împărtăşit:2) Nepocăinţa până la moarte;nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.<ref>Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române </ref> Păcatele făcute împotriva Sfântului Duh sunt o cădere totală de har şi sunt de neiertat dacă cel păcătos nu se pocăieşte şi nu renunţă la ele.* cu fapta==Păcatul Păcate strigătoare la cer==[[Image:Cain şi Abel.jpeg|thumb|200px|right|Cain şi Abel-Oswalt Kreusel,1591, reproducere dintr-o carte de artă]][[Image:Nimicirea Sodomei şi Gomorei-John Martin.jpg|thumb|300px|right|Nimicirea Sodomei şi legea Gomorei-John Martin]]Greutatea păcatelor strigătoare la cer reclamă o pedeapsă chiar aici pe pământ. Ele strică însuşi chipul lui Dumnezeu==din om. Ele sunt:#[[Uciderea]]<ref>Fac4.10-12</ref> #[[Homosexualitatea]]<ref>Fac18.20</ref> # Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor<ref>Exod22.21-27</ref>(vezi articolul mai cuprinzător: [[Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiţilor]] )#[[Păcatul întârzierii sau opririi plăţii lucrătorilor|Întârzierea sau oprirea plăţii lucrătorilor]].<ref>Ier22.13,Mal3.5,Iac5.4, Deut24.14-15, Lev19.13<</ref>

==Alte păcate==Alte păcate sunt: #[[Furt|Furtul]] #[[Vrăjitoria]]#[[Păcatul înseamnă fărădelege sau călcarea legii lui Dumnezeu.<ref>1Ioan3.4jocurilor pe bani]] #[[Nedreptatea]] (măsluirea măsurilor, Rom 5.13părtinirea, Iac2.9mita şi primirea de daruri, Is59.12</ref> Prin legea lui Dumnezeu înţelegem totalitatea legilorcămătăria, poruncilor, rânduielilor cuprinse stoacerea de bani prin forţă sau ameninţarea cu forţa şi altele) #[[Vechiul TestamentPăcatul nesocotirii părinţilor|Nesocotirea părinţilor]] şi #[[Noul TestamentNesăbuinţa]], ea fiind dată pentru cei păcătoşi <ref>1Timotei 1.9</ref>. În Vechiul Testament legea lui Dumnezeu este codificată în ,,Pentateuh”(primele 5 cărţi,,lipsa de [[Cartea Faceriiînţelepciunea|Facereaînţelepciune]]) #[[Lovirea]”, ,,]#[[Nepăsarea]] #[[Păcatele limbii]] ([[Cartea Ieşirii|Exodulminciuna]]”, ,,[[Cartea Leviticului|Leviticmărturia mincinoasă]]ul”, ,,[[Numericearta]]”, ,,[[Deuteronomulbârfa]]”), îmbracă haina proverbelor în ,,[[Proverbele lui Solomon|Pildele lui Solomonlimbuţia]]”, este cântată în ,,[[Psalmihula]]”. În ,,Noul Testament” ea este întrupată şi tâlcuită de altele)#[[Iisus|HristosGândurile rele]], în # [[evanghelieFumat|evangheliiFumatul]], iar în epistole ea este întruchipată şi explicată de # [[apostolDroguri|Drogurile]]i. Ea este hrana spirituală a omului căci ,,omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”.<ref>Deut8.3</ref>

Legea ==Cauza păcatului şi mijloacele de luptă împotriva lui Dumnezeu poate fi redusă la principiul reciprocităţii (==[[Image:Fumat. Gravură.jpg|thumb|200px|right| Gravură după Jacob Balde- Beţia uscată,Nuremberg,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii1658]][[Image:Bârfe.jpg|thumb|150px|right|Bârfe, sculptură, faceţiGermania]][[Image:Pinocchio.jpg|thumb|200px|left|Pinocchio-le şi voi Enrico Mazzanti, prima ilustraţie (1883) la fel; căci în aceasta Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino - colorată de Daniel Donna ]]Cauza păcatului este cuprinsă Legea şi Proorocii.ispita venită de la Cel-Rău<ref>Mt71Pet 5.126-8 </ref>) sau la două mari porunci: iubirea lui Dumnezeu(,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată dar care speculează pofta din inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâiomului<ref>Mc12Iac1.28-34, Deut4.27-2914</ref>) şi, asemenea ei, iubirea aproapelui(,,Să iubeşti Ispita este întotdeauna pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`-<ref>Lev19.18măsura noastră, Mat22.34-40scrie apostolul Pavel, Mc12.31 căci Dumnezeu, Lc10.27</ref>)care este credincios, luate laolaltă cu porunca nouă (,,Să vă iubiţi unii pe alţii; cum vnu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre ci-am iubit Eu”.<ref>Ioan13.34continuă apostolul-35pregăteşte şi mijlocul de a ieşi din ea, Ioan15de a o răbda.12-17</ref> Căci [[iubirea|dragostea]] nu se poate însoţi cu păcatul1Cor10.<ref>1Cor13.1-1013 </ref> Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea, veghea, [[Milarugăciune]]a , [[dreptateapost]] şi credincioşia<ref>Mt23.23</ref> sau dreptatea şi dragostea de Dumnezeu<ref>Lc11.42</ref> sunt lucrurile cele mai însemnate din legeul.

Legea [[Apostolul Petru]] scrie să fim treji, să veghem pentru că potrivnicul oamenilor, diavolul, dă târcoale, ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, trebuie să ne împotrivim lui Dumnezeu este înţelepciunea şi priceperea evreilor înaintea popoarelorfiind tari în credinţă ştiind că fraţii creştini trec prin aceleaşi suferinţe.<ref>Deut41Pet5.16-108</ref>(11)În [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] stă scris: Numai, ea fiind perfectăia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.<ref>Deut4.29</ref> În Psalmi Dumnezeu spune:,, Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi foarte apropiată celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”.<ref>Ps50.23</ref> Solomon arată în proverbele sale:,,Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de gura rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.”<ref>Prov16.17</ref>şi inima ,,Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri”<ref>Prov19.16</ref> Iisus spune: ,,Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului."<ref>Deut31Mt25.11-14 13</ref>Ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul Înainte de arestare, Iisus, cuprins de întristare de aduceremoarte, le cere lui Petru, Iacov şi Ioan să vegheze şi să se roage pentru el, avertizându-aminte a poruncilor Domnului`i că duhul este plin de râvnă dar carnea este neputincioasă, dar aceştia adorm în două rânduri.<ref>Num15Mat26.3736-4146</ref> Poruncile Domnului trebuie urmate[[Apostol]]ii nu reuşesc să scoată un [[diavol|duh rău]] dintr-un lunatic posedat care pătimea rău, păzite de multe ori căzând în foc şi transmise în familie apă. Iisus a certat duhul cel rău care a părăsit pe băiat, i-a certat pe apostoli pentru puţina lor [[credinţa|credinţă]] şi le-a spus că acest soi de fiecare creştindraci nu iese decât cu post şi cu rugăciune.<ref>Deut6Mat17.1715-25 21</ref>

==Păcatul originarRugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curată, pedeapsa respectând poruncile Domnului. 9Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă, spune Solomon. Proorocul [[Isaia]] spune: Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cît de mult v-aţi ruga, n'ascult: căci mâinile vă sînt pline de sînge!``.<ref>Isaia 1.15</ref>- şi ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v-asculte! “<ref>Isaia 59.2</ref> [[Apostolul Ioan]] spune:,,Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi eliberarea prin jertfa Mântuitorului==face voia Lui, pe acela îl ascultă”.<ref>Ioan 9.31</ref> Apostolul Petru arată că bărbaţilor care nu acordă cinstirea cuvenită femeilor, ca unor vase mai slabe şi ca unora care vor moşteni şi ele, împreună cu bărbaţii lor, harul vieţii, le sunt împiedicate rugăciunile.<ref>1 Petru 3.7</ref>

Păcatul a intrat în lume din pricina neascultării lui Adam *Să ne împotrivim păcatelor chiar şi Eva care atunci când ne-au mâncat prins în putere.*Să cugetăm asupra textelor din pomul cunoştinţei binelui şi răului.<ref>Fac3.6</ref> Consecinţa păcatului originar a fost moartea că dat esenţial al condiţiei umane.<ref>Fac2.17, 3.3, Iac1.15, Rom6.16,23, 1 Cor 15.55-56</ref> Întreaga condiţie umană este determinată de păcatul originar: femeia este condamnată la eterna luptă cu [[diavolBiblia|şarpelecărţile Sfinţilor Părinţi]] care va fi în cele din urmă biruit (Hristos care va strica lucrările Celui Rău); *Să ne amintim că, la suferinţele naşterii şi la o eternă supunere faţă de bărbat<ref>Fac3.16</ref>botez, bărbatul este condamnat săne-am lepădat de Satana şi scoată hrană cu trudă din pământul blestemat<ref>Fac3de lucrarea lui.17-19</ref> Omul a fost eliberat *Să ne aducem aminte de păcatul originar prin jertfă cele patru lucruri de pe cruce a Mântuitorului. <ref>Ioan 1.29urmă: Moartea, Evrei 9.26Judecata de apoi, 1Ioan 3Raiul şi Iadul*Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amară.5, Mt1*Să scăpăm de gândurile care ne îndeamnă spre păcat.21, Mt9.13, Mt18.11, Lc5.32, Mc2.17, 1Tim1.15, Gal1.4, Tit2.14, 1Cor15.3, Rom6.10, 1Pet3.18Rom5.6-8, Evrei9.15, 1Pet2*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul.24, Mat26.28, Efes1.7, Col.14, Tit2.14, 1Pet1.18-19, Mat1.21, Evrei 1.3, Evrei 9.14, 1Ioan 1.7 </ref> Dar urmările păcatului au rămas încă prezente în fibra omului*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul.

Toţi oamenii sunt păcătoşi.<ref>Fac8.21, Iov15.14, Iov25.4, Ioan 3.6, Prov20.9, Ecl 7.20, Rom3.10, Iac3.2, 1Ioan1.8, 1Ioan5.19</ref> Iar ceea prin faptele, vorbele şi gândurile lor. Ceea ce iese din gură spurcă pe om, căci vorbele izvorăsc din inimă, arată Iisus<ref>Mc7.18-23, Mc 7.20-23</ref> Gura vorbeşte întotdeauna din prisosul inimii, învaţă Mântuitorul.<ref>Lc6.45, Mt12.34 </ref> Omul nu-şi poate justifica păcatul<ref>Iov9.2, Iov9.28-31, Ier2.22</ref> şi nici nu se poate curăţi singur de el.<ref>Prov20.9</ref>, ci .  El este înclinat să-şi ascundă păcatul. După ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au ascuns de Faţa lui Dumnezeu printre pomii din grădină.<ref>Fac3.8-10</ref> În cartea lui [[Iov]], acesta spune că ochiul preacurvarului pândeşte amurgul, îşi zice ,, Ios7nimeni nu mă va vedea" şi îşi pune o mahramă pe faţă.<ref>Iov24.2115</ref> În aceeaşi carte Iov spune că el nu şi-a ascuns fărădelegile ca oamenii, nu şi-a închis nelegiuirile în sân pentru că se temea de mulţime şi de dispreţul ei.<ref>Iov31.33</ref> Proorocul [[Isaia]] îi căinează pe cei ce-şi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic:,,cine ne vede, Iov24cine ne ştie?".<ref>Is29.15</ref> [[Solomon]] spune: ,, Is29cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte, capătă îndurare.<ref>Prov28.1513</ref> şi [[Saul]] inventează diverse pretexte pentru nerespectarea poruncii Domnului de a nimici în război pe amaleciţi, împreună cu vitele lor, spunând întâi că a păzit cuvântul Domnului, apoi că vitele cele mai bune au fost păstrate pentru a fi jertfite Domnului, ca pe urmă să nu şi-l recunoascăcă a păcătuit.<ref>Ier21Sam15.3513-30</ref>[[Apostolul Ioan]] spune că dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi [[adevăr|adevărul]] nu este în noi.<ref>1Ioan 1.8-10, 1Sam15.20-21</ref>

Omul este chemat să-Păcatul a intrat în lume din pricina neascultării lui Adam şi Eva care au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi mărturisească păcatelerăului.<ref>Fac3.6</ref> Consecinţa păcatului originar a fost moartea că dat esenţial al condiţiei umane.<ref>Lev5Fac2.517, Lev263.403, Num 5Iac1.6-715, Jud10Rom6.1016,23, Neemia 1Cor 15.555-756</ref> Întreaga condiţie umană este determinată de păcatul originar: femeia este condamnată la eterna luptă cu [[diavol|şarpele]] care va fi în cele din urmă biruit (Hristos care va strica lucrările Celui Rău); la suferinţele naşterii şi la o eternă supunere faţă de bărbat<ref>Fac3.16</ref>, Iov33bărbatul este condamnat să-şi scoată hrana cu trudă din pământul blestemat.27, Isaia 59<ref>Fac3.1217-13, Ezdra1019</ref> Omul a fost eliberat de păcatul originar prin jertfă de pe cruce a Mântuitorului.<ref>Ioan 1.1129, Pl3Evrei 9.4226, Dan91Ioan 3.5, Iac5Mt1.1621, Ier3Mt9.13, Ier3Mt18.2511, 1Ioan1Lc5.932, Ier14Mc2.17-20, Osea51Tim1.15, iov33Gal1.26-284, Dan9Tit2.20-2314, Iosua 71Cor15.193, Is59 Rom6.12-1310, Ier31Pet3.25, Neemia118Rom5.6, Dan9.-8, Ioan20 Evrei9.22-2315, Mt181Pet2.18</ref> 24, să se căiască şi, primind iertarea de la Dumnezeu<ref>Is1Mat26.18, Is40.2, Ier33.8, Mal3.1728, Is43.25, Is55Efes1.7, Evrei 8Col.1214, 2Cor5Tit2.1914, Col21Pet1.1318-19, Efes4Mat1.3221, 1Ioan Evrei 1.3, Evrei 9, FA5.31</ref> prin intermediul preoţilor(care au primit această putere de la Hristos prin apostoli-<ref>Lc24.46-53, Ioan20.21-23</ref>, să se îndrepte precum [[David]](pentru preacurvie şi uciderea lui Urie-<ref>2Sam11-12.12-14</ref>16), precum [[Manase]](pentru ucidere, vrăjitorie, idolatrie-<ref>2Cron 33.1Ioan 1-20 </ref>, precum tâlharul de pe cruce(pentru mulţimea fărădelegilor lui -<ref>Lc23.39-437 </ref>, precum [[Zaheu]](pentru nedreptăţile comise-<ref>Lc19.1-10</ref>, precum fiul risipitor(pentru irosirea averii Dar urmările păcatului au rămas încă prezente în destrăbălarefibra omului.<ref>Lc15.11-32</ref> ==Păcatul originar==

Totuşi, teologia ortodoxă nu admite teoria greşită a Bisericii Catolice despre "transmiterea păcatului originaloriginar". După această teorie, păcatul original originar personal al protopărinţilor Adam şi Eva se transmite de la un om la altul. Din această teorie ar rezulta, în mod direct sau indirect:*că sexualitatea (una din "puterile" pe care Dumnezeu le-a pus în om) este rea, de unde un în Evul Mediu occidental s-au născut diferite teorii despre "puritate", s-a întărit celibatul preoţilor latini şi alte astfel de erori)

Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul original originar în sine (păcatul original originar personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [[Epistola către Romani]], capitolul 7.

Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [[Demon]]ii s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu, ca de altfel mulţi şi asemenea lor fac şi unii oameni.

După cum reiese şi din definiţie, păcatul este făcut cu bună ştiinţă şi este acuzată considerată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este numai cel făcut cu voie liberă, adică care are loc când cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat. Păcatul este făcut în conştinţa legii divine.

==Mărimea păcatuluiModuri de păcătuire==Nimeni nu a putut să nimicească păcatul, în afară de [[Iisus]], "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29) Înfricoşat lucru este pentru păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi Sfânta Sa Lege, dar mai înfricoşat este pentru creştini, care făgăduiesc să-i slujească lui Dumnezeu şi să se lepede de Satana.

==Cauza păcatului şi mijloacele [[Sfinţii Părinţi]] întrevăd trei principale moduri de luptă împotriva lui==păcătuire: * cu gândul ([[gândurile rele|păcatul gândurilor rele]])* cu cuvântul ([[păcatele limbii]])* cu fapta

Cauza păcatului este ispita venită Unele păcate pe care le gândim le transpunem şi în fapt(unele gânduri de iubire de la Cel-Rău<ref>1Pet 5.6-8</ref> care speculează pofta din inima omului. Ispita este întotdeauna pe măsura noastră.<ref>1Cor10.13</ref> Mijloacele arginţi, unele gânduri legate de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea<ref>1Pet 5.6-8</ref>necredinţă, veghea<ref>1Pet 5.6-8</ref>unele gânduri de nepăsare, rugăciunea<ref>Lc22.40</ref> unele gânduri de lenevire, postul.<ref>Lc22.40</ref> Rugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curatăetc), respectând poruncile Domnului.<ref>Prov15.29iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, Prov28.9unele gânduri de răzbunare, Isaia 1.15unele gânduri legate de iubirea de arginţi, Is59.2unele gânduri de lenevire, Pl.3.42-44unele gânduri de lovire, Ioan 9.31unele gânduri de jocuri pe bani, 1Pet3etc).7 </ref> *Să ne împotrivim păcatelor chiar Unele păcate ale limbii le continuăm şi atunci când ne-au prins în puterefapte (unele vorbe de mândrie, precum copacul tânăr care va fi aplecat uşor fraged fiind.*Să cugetăm asupra textelor din [[Biblia|cărţile Sfinţilor Părinţi]]*Să ne amintim că la botezunele vorbe de nepăsare, ne-am lepădat de Satana şi unele vorbe legate de necredinţă, etc), iar altele nu (unele păcate*Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmă: Moarteaale desfrânării, Judecata de apoiunele ameninţări, Raiul şi Iadul*Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amarăetc).*Să scăpăm Unele păcate pe care le facem cu fapta sunt precedate de gândurile care ne îndeamnă spre păcat.*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul.*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul.rele corespunzătoare (gândurile, dorinţele, planurile de a le face), altele nu (mânia, ura, bârfa, unele certuri, unele minciuni, etc)

*este responsabil pentru binele nefăcut.'''Păcate pasive'''#a refuza să spui ce ştii ca martor (Lev 5.1)#a ocoli un lucru pierdut al aproapelui tău (Deut22.1-4)#a refuza să faci un bine pe care ştii să-l faci (Iac4.17)#[[nepăsarea]] faţă de săraci, orfani, văduve, străini (Iov31.16-20, 31-32, Mt25.31-46)#nepăsarea faţă de bolnavi sau cei aflaţi în închisoare (Mt25.31-46)#nepăsarea faţă de cel aflat în necaz şi suferinţă (Lc10.25-37)#nepurtarea de grijă faţă de ai lui (nevastă şi copiii), şi mai ales de exemplu:cei din casa proprie (1Tim5.8)'''Alte păcate pasive'''

*Pr. Ioan Teşu, Catehism creştin-ortodox, *Părintele Arsenie Boca*-Ridicarea căsătoriei la înălţime de taină, editura Agaton

<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references/></div>