Modificări

'''Origen din Alexandria''' a fost un [[preot]] care a trăit la începutul secolului al III-lea, și primul [[teolog]] care a încercat sistematizarea [[Teologie|gândirii teologice]]. A trăit într-o perioadă tulbure din istoria Bisericii creştinecreștine, în care mai existau încă [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor]] în Imperiul Roman, iar gândirea teologică era nu doar nesistematică, dar şi și într-o lipsă de consens în interiorul creştinismuluicreștinismului. A scris foarte mult, dar mare parte din aceste scrieri nu au ajuns până în zilele noastre. În secolele de după moartea lui, unele învăţături învățături extremiste ale adepţilor adepților săi i-au fost atribuite iar numele său a devenit suspicios. El a fost [[anatema|anatemizat]] la [[Sinodul V Ecumenic]] din 553, prin canonul al XI-lea emis de acest [[sinod]]:

:''Dacă cineva nu îi anatemizează pe [[Arie]], [[Eunomie]], [[Macedonie I de Constantinopol|Macedonie]], [[Apolinarie de Laodiceea|Apolinarie]], [[Nestorie]], [[Eutihie]] şi și Origen, la fel şi și [[Erezie|scrierile lor eretice]] şiși, de asemenea, pe toţi ceilalţi toți ceilalți [[eretic]]i care au fost deja condamnaţi şi anatemizaţi condamnați și anatemizați de către sfânta, soborniceasca şi și apostolica biserică şi și de către cele patru sfinte sinoade care au fost deja menţionate şimenționate și, de asemenea, pe cei care au propovăduit sau acum gândesc în acelaşi același fel ca şi și ereticii mai înainte pomeniţi şi pomeniți și care rămân în greşeala greșeala lor chiar până la moarte: să fie anatema.[http://www.piar.hu/councils/ecum05.htm]''

Cu toate acestea, există unele controverse ale savanţilor savanților privind autenticitatea celei de-a XV-ea "Anateme împotriva lui Origen", adiţionalăadițională, care condamnă, în mod distinct, învăţăturile învățăturile sale greşitegreșite. Există neînţelegeri neînțelegeri cu privire la originea acestor [[canoane]], anume dacă ele au fost emise de sinodul ecumenic sau de un sinod constantinopolitan [http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-14/Npnf2-14-115.htm#P5629_1200405]. Uneori acestea au fost greşit greșit interpretate ca indicând faptul că Origen şi învăţăturile și învățăturile sale nu au fost considerate eretice. Cu toate acestea, nu anatemizarea lui Origen sau condamnarea învăţăturilor învățăturilor sale ca fiind eretice sunt puse sub semnul întrebării, ci autenticitatea ecumenică a celei de-a XV-lea anateme ''adiţionaleadiționale'' emise împotriva unor elemente specifice ale învăţăturilor învățăturilor lui Origen.

==ViaţaViața==Numele întreg al lui Origen a fost '''Origenes Adamantius'''. Nu se cunosc cu exactitate datele de naştere şi naștere și deces ale acestuia. El s-a născut în jurul anului 185, cel mai probabil, în Alexandria într-o familie creştinăcreștină. Se crede că a fost educat de tatăl său, Leonida. El a folosit această educaţie educație pentru a revitaliza şi învăţași învăța, ca ''didaskalos'', la ''[[Şcoala catehetică din Alexandria]]'' în 203, aflată sub jurisdicţia jurisdicția lui [[Dimitrie al Alexandriei|Dimitrie]], [[episcop]]ul de Alexandria. Acestea s-au întâmplat după moartea [[mucenic]]ească a tatălui său în 202 în timpul persecuţiilor persecuțiilor lui Septimius Severus. Origen avea pe atunci 17 ani şi și se pare că i-a succedat lui [[Clement de Alexandria]] care fusese silit să plece din Alexandria în urma persecuţiilorpersecuțiilor.

În jurul anului 215, el a plecat în Palestina unde fusese invitat ca să propovăduiască de către Alexandru, episcopul de Ierusalim şi și de către Teoctist, episcopul de Cezareea, chiar dacă el nu fusese încă hirotonit. Propovăduirea lui în Palestina a fost considerată o încălcare a disciplinei de către Dimitrie.

În 230, el a fost hirotonit în Palestina de către episcopii Alexandru şi și Teoctist. Aceasta s-a făcut fără acordul lui Dimitrie şi și cu încălcarea autorităţii autorității acestuia, care, în consecinţăconsecință, l-a expulzat din Alexandria. În urma alungării sale din Alexandria, el s-a mutat în Cezareea unde a înfiinţat înființat o şcoalășcoală.

Origen a murit ca [[mucenic]] în urma persecuţiilor persecuțiilor din anul 250 sau 254, cel mai probabil în Cezareea. S-a pretins că a murit în Tir şi și că acolo se găseşte găsește mormântul său, în spatele [[altar]]ului mare al catedralei din Tir. Dovezile mutării lui Origen la Tir au rămas neclare.

Origen a scris foarte mult. După spusele lui [[Epifanie de Salamina]], el a conceput peste 6000 de lucrări. În afară de câteva categorii neconcludente, scrierile sale pot fi împărţite împărțite în 4 clase: critică de text, exegeze, teologie [[apologetică]], practică şi și sistematică, şi și scrisori. Dintre toate aceste lucrări, cea mai importantă scriere a fost ''Hexapla'', o critică de text care compara diferite traduceri ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. TotuşiTotuși, doar unele porţiuni porțiuni din munca sa au supravieţuit supraviețuit până în zilele noastre. Textul complet nu ne-a parvenit.

Dificultatea care se găsește la Origen, reproşând filosofiei laicilor că nu au elucidat învăţătura despre Dumnezeu, a încercat o expunere sistematică a dogmelor trinitare: „Treimea este un aspect atemporal şi nu un aspect soteriologic ca cea referitoare la Tertulianîmpăcarea monteismului strict cu învățătura Sfintei Tradiții despre Sfânta Treime. Dezvoltarea monadei în triadăPentru Origen, a unui loc în afara timpuluiTatăl este principiul Ființei divine, nu are un criteriu cronologic ci ontologic deoarece nu putem crede că ar exista în El ceva mai mult sau ceva iar monarhia Tatălui este o idee masivă și absolută. Fiul conduce exclusiv ființele raționale fiind al doilea după Tatăl. Duhul Sfânt e și mai puţinmic, fiind o unitate pătrunzând numai în sine” (''Despre principii'', cartea I, capcei care s-au învrednicit a fi sfințiți prin har. 2)Această afirmație l-a dus pe Origen la subordinaționism.

Dificultatea care se găseşte la În alte texte, Origen este cea referitoare la împăcarea monteismului strict reușește să depășească formulele subordinaționiste, afirmând relația Fiului cu Tatăl și cu învăţătura Sfintei Tradiţii despre Sfânta TreimeDuhul Sfânt. Suprind radical însă ideile sale ce țin de dialectica ariană, după care există un timp în care Fiul nu era născut. Pentru Origenarată că Tatăl se naște din veci, Tatăl este principiul Fiinţei divineetern și simultan, fără început, iar monarhia Tatălui acest act este o idee masivă unul ontologic și absolutănu temporal. Raportul dintre Tatăl și Fiul conduce exclusiv fiinţele raţionale fiind al doilea după este unitatea de substanță, adică deoființimea. Fiul este deoființă cu Tatăl, însă Tatăl. Duhul Sfânt e şi mai micsingur este Dumnezeu Adevărat sau Dumnezeu Însuși, pătrunzând numai în cei care s-au învrednicit a fi sfinţiţi prin har. Această afirmaţie l-a dus pe Origen la subordinaţionismAdevărul Însuși și Binele Însuși.

În alte texte, Origen reușește să depășească formulele subordinaţioniste, afirmând relaţia Fiului cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Suprind radical însă ideile sale ce țin de dialectica ariană, după care există un timp în care Fiul nu era născut. Origen arată că Tatăl se naşte din vecieste strălucirea „Luminii celei veșnice, etern şi simultanoglinda fără pată a lui Dumnezeu, fără începutchipul Bunătății Sale” (''Despre principii'', iar acest act este unul ontologic şi nu temporal. Raportul dintre Tatăl şi Fiul este unitatea de substanţăcartea I, adică deofiinţimeacap. Fiul este deofiinţă cu Tatăl, însă Tatăl singur este Dumnezeu Adevărat sau Dumnezeu Însuşi, Adevărul Însuşi şi Binele Însuşi1).

Fiul „Fiul este strălucirea „Luminii celei veşnicenenăscut și mai presus de toate cele făcute, oglinda fără pată a lui Dumnezeu, chipul Bunătăţii Sale” dar Tatăl ca natură nenăscută și atotbună este și El nemăsurat mai presus de Fiul” (''Despre principii'', cartea I, cap. 1).

„Fiul este nenăscut şi mai presus Origen era atât de convins de toate cele făcuteacestea încât în unele cazuri nu se simțea obligat să le dovedească. Astfel, dar Tatăl ca natură nenăscută şi atotbună el spune că „precum s-a vădit și s-a arătat în alte locuri, Fiul este şi El nemăsurat mai presus deosebit de Fiul” Tatăl după ființă și ipostas” (''Despre principii'', cartea I, cap. 1).

Origen era atât de convins de acestea încât în unele cazuri nu „Tatăl se simţea obligat să le dovedească. Astfel, el spune că „precum s-a vădit şi s-a arătat în alte locuri, Fiul este deosebit de Tatăl după fiinţă şi ipostas” cunoaște pe sine mai clar și mai deplin decât îl cunoaște Fiul” (''Despre principii'', cartea I, cap. 14).

„Tatăl Dumnezeu, spune Origen este ,,harul nemăsurat și adevărat, Fiul este numai o oarecare licărire și un chip al harului și al Adevărului Tatălui” (Despre principii, cartea I, cap. 3). sau ,,Dumnezeu este lumina neajunsă, Fiul este o slabă licărire care se cunoaşte pe sine mai clar şi mai deplin decât îl cunoaşte Fiul” numește mare numai pentru o slăbiciune a noastră” (''Despre principii'', cartea I, cap. 42).

Dumnezeu, spune Origen este ,,harul nemăsurat şi adevărat, Fiul este numai o oarecare licărire şi un chip al harului şi al Adevărului Tatălui” (Despre principii, cartea I, cap. 3). sau ,,Dumnezeu este lumina neajunsă, Fiul este o slabă licărire care se numeşte mare numai pentru o slăbiciune a noastră” (Despre principii, cartea I, cap. 2).  Origen spune că voia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă înțeleaptă decât voia Fiului iar Cuvântul este un al doilea Dumnezeu și nu are o îndumnezeire primordială. Susținerea ideii că Fiul este chipul Tatălui nevăzut va conduce mai apoi la specularea naturii umane care, prin introducerea acestui model va ajunge la un chip care nu numai că diferă de model dar îi este și inferior. Încercând să explice doctrina chipului, Origen avea să ajungă la afirmaţia afirmația că Fiul lui Dumnezeu nu era adevărul prin El Înşuşi Înșuși ca Dumnezeu, ci aceasta este caracteristica numai persoanei Tatălui, iar Sfântul Duh se află mai presus de cele ce sunt fiind de la Tatăl prin Fiul.