2.314 modificări
Modificări
→Gânduri
== Gânduri ==
*În ce mă priveşteprivește, întotdeauna am perceput viaţa viața religioasă drept creaţiecreație, nu ca educaţie şi educație și nici ca proces judiciar. Renaşterea creştină Renașterea creștină nu se va putea săvârşi săvârși decât printr-un sentiment de tinereţe şi creaţietinerețe și creație. Venirea la Dumnezeu, întoarcerea la creştinismcreștinism, nu înseamnă conservare, ci o revoluţie revoluție spirituală.*Formele cele mai redutabile ale ateismului nu se manifestă în opoziţie opoziție militantă şi și pasionată faţă față de ideea de Dumnezeu sau faţă față de Dumnezeu ÎnsuşiÎnsuși, ci într-un fel de ateism existenţial şi existențial și practic: ateism ce se exprimă prin indiferenţă şi indiferență și necroză interioară. Acest tip de ateism e răspândit în mod inconştient inconștient la creştinii creștinii din categoria formalistă.*Păcatul nu constă în nesupunerea la poruncile divine, ci în servilitate, în pierderea libertăţiilibertății, în supunerea faţă față de o lume inferioară, altfel spus, în ruperea alianţei alianței teandrice.*Tradiţia Tradiția este o comuniune cu misterul istoriei.*Moartea este cel mai semnificativ şi și mai profund eveniment al vieţiivieții.
*Prin natura sa lăuntrică, orice om este o lume – un microcosmos unde se reflectă și ființează întreaga lume reală și toate epocile istoriei; omul nu este o fracțiune din univers, în care s-ar include un fragment din acesta, el reprezintă o întreagă lume care, datorită stării în care se află conștiința omului respectiv, poate fi închisă, dar care se deschide dinăuntru pe măsură ce această conștiință se extinde și se luminează.
*Când citești o carte științifică de istorie, de pildă despre istoria popoarelor antice, simți clar că din istoria acestor popoare a fost definitiv eliminat sufletul, a fost expulzată viața interioară, ai impresia că ți se oferă o fotografie exterioară, un desen exterior.
*Religia progresului, fundamentată pe un asemenea tip de divinizare a generației viitoare a fericiților, este necruțătoare cu trecutul și prezentul și îmbină optimismul nelimitat în raport cu viitorul cu pesimismul nelimitat în raport cu trecutul. Ea e situată profund antagonic față de speranța creștină a învierii tuturor generațiilor, a tuturor celor morți, a tuturor moșilor și strămoșilor. Ideea creștină se bazează pe speranța că istoria se va încheia prin ieștirea din tragediile istorice, din toate contradicțiile acesteia, iar la acestă ieșire vor lua parte toate generațiile umane. Ideea progresului secolului XIX admite la acest ospăț mesianic numai neștiuta generație a fericiților, care este devoratoare în relație cu generațiile precedente.
*S-a arătat și s-a demonstrat că ateismul umanist duce la autonegarea umanismului, la degenerarea umanismului în antiumanism. La transformarea libertății în constrângere. Astfel se încheie noua istorie și începe o altă istorie, pe care eu, prin analogie, am numit-o noul Ev Mediu. În această istorie, omul trebuie să se adune iarăși pe sine, să se lege și să se subordoneze la instanța superioară, pentru a nu se pierde definitiv. Pentru ca personalitatea umană să se regăsească pe sine, pentru ca lucrarea creștinească asupra chipului omului, care a fost un moment esențial din destinul său, să continue și mai departe, este absolut necesară o întoarcere, nouă, la unele elemente ale ascetismului medieval. Ceea ce veacurile de mijloc au trăit ascendent trebuie să fie trăit imanent.
== Lucrări principale ==
== Sursă ==
== Bibliografie ==
