Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.237 de modificări
Modificări
→Viața
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = PS Nifon al Dunării de Jos
==Viața==
S-a născut în București, la 1 iulie 1860, fiind botezat cu numele [['''Nicolae]]'''. Din inscripția păstrată pe crucea mormântului său, rezultă că părinții lui se numeau Nicolae și Maria, iar bunicii din partea tatălui ori a mamei, trecuți și ei pe monument, au purtat prenumele Vișan și Dumitra.<ref name=barbu/>
După studiile primare de la Școala „Silvestru”, care funcționa pe lângă cunoscuta biserică bucureșteană cu [[hram]]ul Sf. Silvestru, a urmat cursurile Seminarului Central între 1872-1880. S-a căsătorit în anul 1881 și, după mai multă vreme în care fusese [[Cantor|cântăreț de strană]] și [[canonarh ]] la Biserica Krețulescu din centrul Capitalei, a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]]. După doi ani a fost hirotonit preot la „Biserica Albă” (frumosul lăcaș de pe Calea Victoriei, cu hramul Sf.Nicolae). Dar, la numai o zi sau două de la bucuria primirii harului [[preoție]]i, soția sa, preoteasa Teodora, fiica preotului protoiereu Vasile Popp de la Biserica „Sfânta Vineri” - Herasca, s-a stins din viață, deși era foarte tânără. Spre mângâierea distinselor familii preoțești îndoliate, [[slujba de înmormântare]] a fost săvârșită de [[episcop]]ul Inochentie Ploieșteanul, la Biserica Albă.<ref name=barbu/>
Până în anul 1895, a primit, pe rând, ascultările de [[Protopop|protoiereu]], revizor eclesiastic și însemnata funcție de director al Cancelariei Mitropolitane a Ungro-Vlahiei. În 1895 s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Cernica]], primind numele monahal '''Nifon'''. Cu o bogată experiență didactică și administrativ-bisericească, foarte talentat psalt, caligraf și liturghisitor, a fost remarcat de Mitropolitul Primat [[Ghenadie Petrescu]], care l-a propus pentru treapta [[Arhiereu|arhieriei]].<ref name=pacurariu/> A fost ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, cu titulatura '''Nifon Ploieșteanul''', la [[3 martie]] 1895 și [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua [[Praznice Împărătești|prăznuirii]] [[Buna Vestire|Bunei Vestiri]] ([[25 martie]]), în [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala Mitropoliei]], de către IPS [[Ghenadie Petrescu]], PS Silvestru Bălănescu al Hușilor și PS Partenie Clinceni al Dunării de Jos.<ref name=barbu/>
La [[22 martie]] 1909 a fost ales episcop al Dunării de Jos, unde a păstorit până la [[1 ianuarie]] 1922. Eparhia Dunării de Jos, cu reședința la Galați, avea în acea perioadă o jurisdicție foarte întinsă din punct de vedere geografic, incluzând județele Covurlui, Brăila, Tulcea și Constanța, precum și județele Caliacra și Durostor din Cadrilater (după anul 1913).<ref name=barbu/> În decursul celor 13 ani în care a fost în fruntea aceastei eparhii, a manifestat o grijă pastorală susținută, mai ales în regiunea multiconfesională a Dobrogei, unde a cercetat frecvent [[Parohie|parohiile]] și [[Mănăstire|mănăstirile]], hirotonind noi slujitori ai bisericii. A preluat construirea catedralei episcopale din Galați, aflată în stadiu de șantier, de la înaintașul său, IPS [[Pimen Georgescu]], care fusese ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]], încununând această lucrare de căpătâi cu evenimentul [[Târnosire|târnosirii]] săvârșite la 6 august 1917, chiar la apogeul bătăliei de la Mărășești (tunurile care trăgeau acolo se auzeau și în Galați).<ref name=barbu/>
În perioada păstoririi sale, au fost refăcute [[Mănăstire|așezămintele monahale]] de la Celic-Dere și Cocoș (în Dobrogea), precum și mai multe biserici din satele întregii eparhii, la unele dintre ele contribuind chiar cu fonduri proprii.<ref name=barbu/>
Renumit liturghisitor și bun cunoscător al muzicii psaltice, a publicat o ''Carte de muzică bisericească pe psaltichie și pe note liniare pentru trei voci'' (București, 1902). De asemenea, a publicat lucrări despre morala creștină și a susținut numeroase conferințe și cuvântări, multe dintre acestea fiind apoi tipărite.<ref name=pacurariu/>
La 8 decembrie 1920, a avut loc un atentat cu bombă în Senatul României, prin care bolșevicii au vrut să destabilizeze monarhia și statul român. Bomba a ucis trei senatori și a rănit alți trei, printre care Episcopul Oradiei, Roman Ciorogariu, și Episcopul Dunării de Jos, Nifon Niculescu (în Regatul României, ierarhii erau senatori de drept).<ref name=basilica>[https://basilica.ro/povestea-deshumarii-osemintelor-episcopului-nifon-niculescu-al-dunarii-de-jos/ ''Povestea deshumării osemintelor Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos''], 23 septembrie 2021, ''Basilica.ro'', accesat la 4 noiembrie 2021</ref> După atentat, PS Nifon a fost operat de trei ori, iar Regele Ferdinand l-a vizitat la spital. Din nefericire, starea sănătății sale ere iremediabilă, din această cauză fiind nevoit să se retragă din [[Scaunul episcopului|scaunul episcopal]] la 1 ianuarie 1922.<ref name=pacurariu/>
A trecut la cele veșnice pe data de 27 februarie 1923, la București, fiind înmormântat la 1 martie 1923 în Cimitirul Bellu. Înmormântarea sa a avut o aură de funeralii naționale, pentru că Episcopul Nifon era văzut ca o victimă întârziată a atentatului cu bombă de la Senat, când fusese grav rănit. La prohodirea lui au participat Mitropolitul Primat [[Miron Cristea]], Mitropolitul Moldovei [[Pimen Georgescu]] și alți ierarhi și oficiali de rang înalt.<ref name=basilica/>
În 2021, an închinat de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] comemorării celor adormiți întru Domnul, [[Arhiepiscopia Dunării de Jos]] a organizat, în perioada 24-26 septembrie, o serie de manifestări prilejuite de strămutarea rămășițelor pământești ale Episcopului Nifon Niculescu de la Cimitirul Bellu din București la Catedrala arhiepiscopală din Galați, unde au fost depuse în cripta special pregătită.<ref>[https://www.agerpres.ro/culte/2021/09/23/galati-manifestari-consacrate-aducerii-osemintelor-episcopului-nifon-niculescu-al-dunarii-de-jos--784209 ''Galați: Manifestări consacrate aducerii osemintelor Episcopului Nifon Niculescu al Dunării de Jos''], 23 septembrie 2021, ''Agerpres.ro'', la 4 noiembrie 2021</ref>
==Lucrări publicate - selecție==
* ''Carte de muzică bisericească pe psaltichie și pe note liniare pentru trei voci'', București, 1902
* ''Viețile Sfinților'' (12 volume)
* ''Mântuirea păcătoșilor''
* ''Mângâietorul celor întristați''
* ''Catehismul ortodox''
==Note==
