6.119 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{diacritice}}
[[Image:StNicodemusOfTheHolyMountain.jpg|160px|thumb|right|Icon of St. Nicodemus of the Holy Mountain]]
Cel întru Sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, '''Sfântul Nicodim Aghioritul''' a fost un mare [[teolog]] și învățător al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], reînnoitor al [[isihasm]]ului, [[drept canonic|canonist]], [[hagiografie|haghiolog]] și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de [[14 iulie]]
St. Nicodemus was born c. 1749 in Naxos, Greece. In 1775 he became a [[monk]] at [[Mount Athos]]. He worked with [[Saint]] Macarius Notaras of Corinth to compile the [[Philokalia]], a defining work on [[monastic]] spirituality. He edited and reworked two books on Western spirituality which had already been translated into Greek and wrote many original works including ''Lives of the Saints''.
St. Nicodemus reposed in the Lord in 1809 and was [[glorification|glorified]] by the Orthodox Church in 1955. His [[feast day]] is celebrated on [[July 14]].
==Viața==
Sinaxar
Se intoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redacta bogatul sau comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion) si cel al xxx (Noua Scara) ce se cânta dimineata la Utrenie. Termina aceasta ultima lucrare in care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spirituala, in timp ce era doborât de anemie, isi pierduse dintii si devenise aproape surd (1808). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. Sfântul Nicodim nu putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de credinta. Starea sa de sanatate de altfel nu intârzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai revazut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse : "Doamne, scoate-ma de aici, m-am saturat de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisus, cerându-si scuze de la frati ca nu poate sa o pastreze in secret. Dupa ce s-a marturisit si a primit Sfânta Impartasanie, el lua in mâinile sale Moastele Sfânului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutându-le cu lacrimi, spuse : "Ati plecat la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe pamânt, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din cauza pacatelor mele. De aceea, pe voi care sânteti Parintii mei, va implor sa mijlociti pentru mine pe lânga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor, aduceti-mi Sfânta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse o asemenea pace si, incrucisându-si mâinile pe piept, raspunse calugarilor care il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mine, cum sa nu fiu la odihna ?". Când se facu ziua, la 14 iulie 1809, isi dadu sufletul in mâinile Domnului. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine sa fi murit azi o mie de Crestini decât Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-a ascuns, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramân o sursa inepuizabila de invatatura, de mângâiere si de incurajare la plinatate a vietii intru Hristos.
