Modificări

Acest luceafar stralucitor al Bisericii Sfântul Nicodim Aghioritul s-a rasarit in născut în anul 1749, in în insula Naxos din arhipelagul Cicladelor(Grecia). Parintii saiPărinții săi, piosi si pioși și cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfântul [[Botez si il incredintara preotului ]] și l-au încredințat [[preot]]ului satului ca sasă-l invete sa citeascaînvețe să citească. Spre deosebire de ceilalti ceilalți copii, nu-i placeau plăceau jocurile zgomotoase, dedicându-si și timpul liber lecturilor. Fusese inzestrat înzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligenta inteligență vie , ci si și cu o memorie iesita ieșită din comun, care ii îi permitea sa retina să rețină pe data dată tot ceea ce citea si sa și să repete apoi totul fara fără nici o gresealagreșeală. Trimis la Smirna la vârsta de 16 ani pentru a urma invatatura dascalului învățătura dascălului Ierotei la Scoala EvanghelicaȘcoala Evanghelică, se facu placut face plăcut tuturor, invatator si confratiînvățătorului și confraților, pentru blândetea blândețea sa si și rafinamentul deprinderilor sale. In În afara Literelor profane si și a diferitelor discipline ale stiintelor [[teologie|științelor sacre ]], mai invata învață latina, franceza si ajunse sa stapâneasca și ajunge să stăpânească greaca veche, ceea ce ii permise sa indeplineasca îi permite să îndeplinească misiunea pe care i-o pregatise pregătise Dumnezeu : sa faca să facă accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Traditiei [[Sfânta Tradiţie|Tradiţiei]] Bisericii.

Dupa După patru ani de studii la Smirna, cum turcii ca urmare a unei campanii militare rusești, otomanii ii omorau omoară pe grecii din regiune in urma campaniei militare rusesti el fu , astfel că Sfântul Nicodim este constrâns sa să se intoarca întoarcă la Naxos, în patria sa. Ii intâlni Îi întâlnește acolo pe calugarii [[monah|călugării]] Grigore, Nifon si Arsenie, exilati exilați din [[Muntele Athos|Sfântul Munte ]] din cauza controversei "Colivelor", iar acestia ii trezira aceștia îi trezesc dragostea pentru viata monahala si il initiara in viața monahală și îl inițiază în practica [[asceză|ascezei si ]] și a rugaciunii [[Rugăciunea inimii|rugăciunii interioare]]. Acestia il informara ca Aceștia îi spun că la Hidra locuia un om de o mare virtute, versat in în doctrina Parintilor [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]], Mitropolitul [[Macarie din de Corint]]. Nicolae se duse dar la el, cum se duce cerbul insetat însetat la izvorul apelor si gasi in și găsi în jurul Sfântulul Sfântului Ierarh o mare comuniune de gindire si gândire și de aspiratii in aspirații în ceea ce privea necesitatea de a edita de urgenta si urgență și de a traduce izvoarele traditiei bisericestiTradiției bisericești. Acolo il cunoscu si îl cunoaște și pe renumitul [[sihastru ]] [[Silvestru din Cezareea]], care traia intrtrăia într-o [[chilie retrasa ]] retrasă nu departe de orasoraș. Acest om sfânt ii facu îi făcu elogiul placerii vietii singuratiei plăcerii vieții în singurătate cu asemenea ardoare incât , încât Nicolae se hotarâ sa hotărî să nu mai zaboveasca si sa zăbovească și să ia jugul usor si ușor și blând al lui [[Iisus Hristos|Hristos]]. Luând scrisori de recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca îmbarcă spre Muntele Athos (1775).

Intra Intră mai intâi in Manastirea întâi în [[Mănăstirea Dionisiu(Muntele Athos)|Mănăstirea Dionisiu]], unde primește repede ia haina monahiceasca monahicească sub numele de Nicodim. Numit secretar si și lector, deveni devine la scurt timp modelul tuturor fratilorfraților, atât in în serviciile pe care le infaptuia înfăptuia cu [[ascultare|supunere si fara sa crâcneasca]] și fără să crâcnească, precum si in sârguinta și în sârguința pe care o demonstra in rugaciune si ascezaîn rugăciune și asceză. Se intindea întindea cu fiecare zi tot mai inainteînainte, facând făcând carnea trupului sa să se supuna mintii si pregatindusupună minții și pregătindu-se astfel luptelor vietii pentru luptele vieții [[isihasm|isihaste. Trecusera doi ani când, Sfântul Macarie din Corint, in vizita la Sfântul Munte, il insarcina pe Nicodim cu revizuirea si pregatirea pentru editare a Filocaliei, aceasta enciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a vietii spirituale. Tânarul calugar se retrase intr-o chilie la Karyes pentru a indeplini aceasta sarcina demna de marii invatatori ai isihiei si care cerea o cunoastere profunda a stiintei sufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si pentru Tratatul despre deasa Impartasire, redactat de Sfântul Macarie, dar pe care il imbogati in mod considerabil. Dupa ce termina aceasta lucrare, se intoarse la Dionisiu dar contactul cu Parintii Filocaliei, precum si exercitiul intens al Rugaciunii lui Iisus, ii trezisera gustul de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de Sfântul Paisie Velicikovski (cf 15 noiembrie), care conducea o mie de calugari in Moldova in aceasta sfânta activitate a mintii îndreptate catre inima, el incerca sa li se alature. Dar prin pronia lui Dumnezeu o furtuna il impiedica sa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos si arzând de dorinta de a se consacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai intoarse la Dionisiu ci se retrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi la schitul Kapsala, dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie inchinata Sfântului Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile de zi cu zi. Cum aici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie, rugaciunii si meditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii spirituale. La putin timp, batrânul Sfânt Arsenie din Peloponez, pe care il cunoscuse la Naxos, putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in schit. Nicodim renunta atunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita de binefacerile ascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera constructia unei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarâra sa se retraga in insula pustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782). Dar in fata dificultatilor pentru a-si asigura cele necesare existentei, Arsenie pleca in alta parte, lasându-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos , Sfântul redacta capodopera sa : Manualul sfaturilor celor bune, despre pastrarea simturilor si a gindurilor, si despre activitatea mintii. In vârsta de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavând ca sursa de inspiratie decât comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau dialog cu Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine spirituale a Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite de referintele lor exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberam inteligenta, mintea ("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor, pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau "rugaciunea inimii"), la "placerile" spirituale ale contemplatiei. In timpul acestui sejur in insula pustie, Sfântul infrunta violente atacuri ale demonilor, care incercau sa il alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete, când nu indraznea sa doarma cu usa inchisa, acum când spiritele intunericului veneau sa sopteasca la fereastra lui, el nu isi ridica privirea din carte decât pentru a râde de incercarile lor neputincioase]].

Dupa un an petrecut la Skyropoula se intoarse la Athos===Scrieri și traduceri===Trecuseră doi ani, când Sfântul Macarie din Corint, primi acolo Marea Schima calugareasca si obtinu chilia Sfântului Teonas în vizită la Kapsala. Accepta sa primeasca un discipolSfântul Munte, Ierotei îl însărcinează pe Nicodim cu revizuirea și pregătirea pentru editare a ''[[Filocalia greacă|Filocaliei]]'', si această enciclopedie ortodoxă a rugăciunii și a vieții spirituale. Tânărul călugăr se consacra mai mult ca niciodata scrierii si invatarii fratilor retrage într-o chilie la Karyes pentru a îndeplini această sarcină demnă de marii învățători ai isihiei și care veneau sa se instaleze in imprejurimi cerea o cunoaștere profundă a științei sufletului. Face la fel pentru ''[[Everghetinos]]'' și pentru a profita ''Tratatul despre deasa împărtășire'', redactat de stiinta luiSfântul Macarie, dar pe care îl îmbogățește considerabil.

Cu ocazia unui nou sejur in Sfântul MunteDupă ce termină această lucrare, Sfântul Macarie ii incredinta editarea traducerii operelor complete ale Sfântului Simion Noul Teolog. In introducerea se întoarce la aceasta lucrareDionisiu, care contine invataturi atât de profunde despre contemplatiedar contactul cu Părinții ''Filocaliei'', Sfântul Nicodim precizeaza ca asemenea carti nu sânt facute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci toti crestinii au fost chemati sa traiasca desavârsirea Evangheliei. El redacta apoi Manualul Duhovnicului (Aceasta traducere poarta numele de Denis precum și exercițiul intens al [[Rugăciunea inimii|Rugăciunii lui Iisus]] îi treziseră dorința de Zagora dar e foarte probabil ca Sfântul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime. El mai compuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfântului Simion, a carui praznuire a instituit-o la 12 octombriei se dedica cu totul.) si aduna intrCum auzise vorbindu-o culegere unica, dupa cele opt tonuri si pentru fiecare zi a saptamânii, canoanele inchinate Maicii Domnului cântate la sfârsitul Vecerniei sau la Pavecernita in Manastiri. In afara altor numeroase compozitii liturgice, el publica atunci doua lucrari, adaptate dupa renumite carti spirituale occidentale : Razboiul nevazut de Lorenzo Scuppoli (1589) (sfântul Nicodim se folosise de o traducere manuscrita din italianaSfântul [[Paisie Velicikovski]], care se gaseste si astazi la manastirea Patmos, si care ii fusese imprumutata fara indoiala conducea mai bine de Sfântul Macarie din Corint) si Exercitii spirituale (considerata ca o adaptare a renumitului tratat al lui Ignatie din Loyola, aceasta lucrare este mie de fapt inspirata călugări din Exercitiile spiritualeMoldova în această sfântă activitate a minții îndreptate către inimă, precum si din alte opereel încearcă să li se alăture. Dar, ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti)prin pronia lui Dumnezeu, care au cunoscut pâna in zilele noastre un succes nedezmintito furtună îl împiedică să își atingă scopul. Departe Revenit la [[Muntele Athos]] și arzând de dorința de a fi simple traducerise consacra rugăciunii în liniște totală, aceste lucrari au fost profund restructurate si adaptate de Sfântul isihastnu se mai întoarce la Dionisiu, care introduse ci se retrage într-o invatatura fara cusur despre caintachilie în apropiere de Karyes, asceza si Rugaciunea lui Iisus. Intre tiimpapoi la [[Schitul Kapsala (Muntele Athos)|Schitul Kapsala]], cartea despre deasa Impartasire suscitase reactii puternice printre calugarii care aparau obiceiul, contrar Sfintelor Canoane si traditiilor apostolice, impartasirii de numai trei sau patru ori pe an. Acuzata de erezie novatoare, cartea fu condamnata de Patriarhul Procopie. Dar odata cu instalarea lui Neofit VII dependință a [[Mănăstirea Pantocrator (1789Muntele Athos)|mănăstirii Pantocratorului]], interdictia fu suspendata si Colivazii fura recunoscuti drept adevaratii aparatori ai Traditiei. Calomnii vulgare si ridicole continuara insa sa circule in anumite medii manastiresti impotriva într-o sihăstrie închinată Sfântului Nicodim[[Atanasie]], mergând pâna la unde copia manuscrise pentru a-l acuza și acoperi nevoile de a ascunde Sfânta Impartasanie in culionul sau pentru a zi cu zi. Cum aici putea sa să se impartaseasca mergând. Dar Sfântul prefera sa tacadedice zi și noapte, fără împrăștiere, neasteptând decât de rugăciunii și meditației la Dumnezeu incuviintare si plângea rugându-se pentru convertirea celor care sa gaseau in greseala in privinta pomenirii mortilor duminicaînvățătura Sfinților Părinți, el urca repede treptele [[Scara dumnezeiescului urcuş|Scării]] spirituale.

Ieromonahul Agapie La puțin timp după aceea, bătrânul Sfânt [[Arsenie din Peloponez venise ]], pe care îl cunoscuse la Naxos, putu să se întoarcă la Muntele Athos și veni să se instaleze în schit. Nicodim renunță atunci de bună voie la singurătatea sa pentru a propune Sfântului Nicodiim sa reia ca sa traduca o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregatise si sa o imbogateasca in comentariiprofita de binefacerile ascultării și deveni [[ucenic]]ul acestuia. SfântulAbia terminaseră construcția unei noi chilii când, pentru care viata si disciplina Bisericii erau mai pretioase decât propria sa viatatulburați în liniștea lor, ei hotărăsc să se puse pe lucru cu indârjireretragă în insula pustie și aridă Skyropoula, reunind patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta culegere absolut necesara pe care o numi "Cârma" în fața Eubeei (Ivia) (Pidalion1782). El lucra zi si noapte timp Dar, în fața dificultății de doi ania-și asigura cele necesare existenței, compilândArsenie pleacă în altă parte, corectând textele gresite sau contradictorii, punând in paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si decretele legislatiei bizantine dar mai ales imbogatind opera cu un numar impresionant de note care furnizeaza criteriile lăsându-l singur pe care le asigura aplicarea Canoanelor sale la viata Bisericii (Pedalionul ramâne cartea canonica ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea considerate ca având autoritate echivalenta celei a Canoanelor)Nicodim. Dupa ce a fost terminata si trimisa Acolo, la Constantinopolcererea vărului său, lucrarea astepta multa vreme binecuvântarea patriarhala[[Episcop]]ul [[Ierotei din Euripos]], apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care Sfântul redactează capodopera sa gasea in România: ''Manualul sfaturilor celor bune, pentru a fi editata printr-o subscriptie despre păstrarea simțurilor și a tuturor calugarilor atoniti. Dar acesta din urmagândurilor, adversar al Colivazilor si al Impartasirii deseși despre activitatea minții'' <ref> Traducerea românească este publicată la noi sub numele de ''Paza celor cinci simțuri'', introduse corecturi proprii in Pidalion, tradând astfel gindirea autorului si traditia Bisericii. Când Sfântul lua cunostinta de carte, aparuta exemplu la Leipzig in 1800Editura Anastasia, fu profund suparat si striga : "Ar fi facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o spada decât sa adauge sau sa suprime ceva in aceasta carte!".....[DE COMPLETAT] </ref>.

Cam in aceeasi periioadaÎn vârstă de numai 32 de ani, fără cărți și fără note, neavând ca sursă de inspirație decât comoara impresionantei sale memorii și neîncetatul său dialog cu Dumnezeu, el expune în această lucrare esența întregii doctrine spirituale a Părinților, ilustrată cu un mare număr de citate, însoțite de referințele lor exacte. În această lucrare, el ne învață cum să eliberăm inteligența, mintea (''nous'') de lanțul care o leagă de plăcerile simțurilor, pentru a-i permite să se aduse la cunostinta faptul înalțe, prin rugăciunea interioară (cunoscută și ca manuscrisul operelor complete al Sfântului Grigore Palama (cf. 14 noiembrie"Rugăciunea inimii" sau "Rugăciunea lui Iisus") ce fusesera adunate cu mari dificultati si adnotate <ref>Este vorba de Sfântul Nicodim rugăciunea "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul", rostită des, după învățătura Părinților filocalici </ref>, la cererea Sfântului Atanasie din Paros "plăcerile" spirituale ale [[contemplaţia|contemplației]] (cf 24 iunie''theoria'') si a Mitropolitului Leon din Heliopolis. În timpul acestei șederi pe insula pustie, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus Sfântul are de austriecii aflati in cautarea mesajelor înfruntat violente atacuri ale [[diavol|demonilor]], care încercau sa îl alunge de propaganda revolutionara adresate grecilor acolo. Spre deosebire de catre Napoleon Bonaparte. Aceasta veste se adauga supararii sale si il facu atitudinea sa plânga amarnictemătoare din tinerețe, când nu numai îndrăznea să doarmă cu ușa închisă, acum, când duhurile întunericului veneau să șoptească la fereastra lui, el nu își ridica privirea din carte decât pentru timpul consumat in aceasta lucrare a râde de neinlocuit ci mai ales pentru pierdera unei asemenea comoriîncercările lor neputincioase.

Dupa ce a ramas câtva timpDupă un an petrecut la Skyropoula, in compania lui Silvestru din Cezareease întoarce la Athos, in unde primește [[Marea Schimă]] călugărească și obține chilia Sfântului Vasile, unde altadata traise Sfântul Teofil Izvorâtorul de Mir (cfTeonas la Kapsala. 8 iulie), Nicodim isi relua viata singuratica si isi continua lucrarea apostolica. Imbracat in zdrente si incaltat cu saboti greoiAcceptă sa primească un [[ucenic]], Ierotei și se considera cel consacră mai lipsit de insemnatate dintre toti. Nu gatea niciodata si mânca orez fiert sau miere diluata in apa, insotita de câteva masline si de fasole muiata. Când era chinuit de o foame puternica, mult ca niciodată scrierilor și învățării fraților care veneau să se ducea la vecinii sai la masa ; dar cel mai adesea, antrenat in discutii, uita sa manânce. Nu era cunoscut sa aiba alte activitati in afara de rugaciune si de studiu. La orice ora din zi sau din noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra unei carti fie asupra mesei sale de lucru, fie cu barbia inclinata spre partea superioara a trupului, instaleze în împrejurimi pentru a face sa coboare mintea sa in cele mai profunde parti ale inimii si sa cheme cu ardoare Sfânt Numele profita de știința lui Iisus. Devenise cu totul "rugaciune" si prin aceasta uniune intima cu Hristos harul divin lasase in inima sa toata comoara Bisericii. Când scria era atât de cufundat in ceea ce facea incât intr-o zi un calugar venit sa il viziteze si gasindu-l la lucru ii puse in gura o bucata de pâine proaspata. Când trecu din nou seara pe la el, il gasi pe Sfânt in aceeasi pozitie, cu bucata de pâine in gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimic.

El redacta atunci un amplu comentariu Cu ocazia unei noi șederi în [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], Sfântul Macarie îi încredințează editarea traducerii operelor complete ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]]. În introducerea la această lucrare, care conține învățături atât de profunde despre Epistolele Sfântului Pavelcontemplație, dupa Sfântul Teofilact al BulgarieiNicodim precizează că asemenea cărți nu sunt făcute doar pentru călugări, precum si comentariul Epistolelor Catoliceci și pentru mireni, compuse căci toți creștinii au fost chemați să trăiască desăvârșirea [[Evanghelie]]i. El redactează apoi ''Manualul Duhovnicului'' <ref>Această traducere poarta numele de asemenea un comentariu la cele noua ode scripturale intitulat Gradina Harului si traduse comentariul Psalmilor lui Eftimie Zigabinos. La fel ca si in toate celelalte opere Dionisie de arta ale saleZagora, dar e foarte probabil ca Sfântul Nicodim depasea cu mult sarcina unui simplu traducatorsă o fi revizuit în profunzime</ref>. Plecând de El mai compune și o admirabilă ''Liturghie'' spre cinstirea Sfântului Simeon, a cărui prăznuire a instituit-o la un comentator traditional[[12 octombrie]] și aduna într-o culegere unică, el il completa cu note din abundentadupă cele opt [[glas]]uri și pentru fiecare zi a săptămânii, pline de marturii ale celorlalti Parinti ai Bisericii despre nenumarate subiecte[[canon|canoanele]] închinate Maicii Domnului cântate la sfârșitul [[Vecernie]]i sau la [[Pavecerniţă]] în mănăstiri. Izvor nesecatuitÎn afara multor altor compoziții liturgice, el edita si publică atunci două lucrări adaptate după renumite cărți spirituale din tradiția occidentală: ''Războiul nevăzut'' de Lorenzo Scuppoli (1589) <ref>Sfântul Nicodim se folosise de o selectie a vietilor Sfintilor din vechime ediție manuscrisă în limba italiană care se găsește și astăzi la [[Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul (Neon EklogionPatmos, Grecia) si Noul Martirologiu: culegere |mănăstirea Sfântului Ioan Teologul]] din Patmos și care îi fusese împrumutată fără îndoială de Sfântul Macarie din Corint </ref> și ''Exerciții spirituale'' <ref> considerată a fi o adaptare a vietilor noilor Martirirenumitului tratat al lui Ignatie de Loyola, fondatorul Ordinului călugăresc occidental al iezuiților, destinata sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub jugul otoman si datorita careia multi această lucrare este de fapt inspirată din ''Exercițiile spirituale'', precum și din cei ce negau existenta lui Dumnezeu s-alte opere ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti </ref>, care au convertit si s-au adaugat la glorioasa armata a Martirilorcunoscut până în zilele noastre un succes nedezmințit. Plin Departe de grija ca intotdeauna fata a fi simple traduceri, aceste lucrări au fost profund restructurate și adaptate de educatia poporului lui DumnezeuSfântul isihast, el compuse de asemenea un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia)care introduce în ele o învățătură fără cusur despre căință, admirabil rezumat al invatamintelor morale ale Sfântului Ioan Gura de Aurasceză și Rugăciunea lui Iisus.

ZilnicÎntre timp, toti cei cartea despre deasa împărtășire suscitase reacții puternice printre călugării care fusesera raniti de pacat sau de apostazie (lepadarea apărau obiceiul, de credinta)dată târzie și contrar Sfintelor Canoane și tradițiilor apostolice, neglijând sa ceara ajutor al împărtășirii de la Episcopi si duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsale pentru a gasi vindecare si mângâiere sufletului lornumai trei sau patru ori pe an. Si nu numai calugari ci si mireni veniti Acuzată de departeerezie novatoare, astfel incât Sfântul se plângea ca nu putea sa se mai dedice rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa plece din nou intr-un loc pustiu si necunoscutcartea este condamnată de Patriarhul Procopie al Constantinopolului. Dar boala il impiedica de la aceasta. In vârsta de numai 57 de ani, dar epuizat de asceza si lucrarile de editare, care ar putea umple o biblioteca intreaga, el fu slabit introdată cu instalarea lui Neofit al VII-atât incât nici o sporire a hranei nu putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la Kapsala pentru a trai o vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes lea (acolo sunt pastrate Moastele sale1789), in biserica recent ridicata in cinstea sa) apoi la unul din vecinii lorinterdicția a fost suspendata, calugar iconografiar ''Colivazii'' au fost recunoscuți drept adevărații apărători ai Tradiției. Atunci a redactat elCalomnii vulgare și ridicole continuă însă să circule în anumite medii mănăstirești împotriva Sfântului Nicodim, cu pretul mergând până la a doi ani -l acuza de muncafaptul că ar fi ascuns [[Euharistie|Sfânta Împărtășanie]] în [[culion]]ul sau pentru a putea să se împărtășească mergând. Dar Sfântul prefera să tacă, Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului neașteptând decât de la Constantinopol, profund revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in Biserica greaca si a folosit drept suport prezentului SinaxarDumnezeu încuviințare și plângea rugându-se pentru convertirea celor care se găseau în greșeală în privința pomenirii morților duminica.

Se intoarse apoi in chilia sa de Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la Kapsala[[Muntele Athos]] pentru a propune Sfântului Nicodim să preia spre traducere o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregătise și să o îmbogățească în comentarii. Sfântul, unde redacta bogatul sau comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion) si cel al xxx (Noua Scara) ce se cânta dimineata la Utrenie. Termina aceasta ultima lucrare in pentru care viața și disciplina Bisericii erau mai prețioase decât propria sa viață, se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spiritualapune pe lucru cu îndârjire, in reunind patru caligrafi pentru a termina la timp ce era doborât de anemie, isi pierduse dintii si devenise aproape surd această culegere absolut necesară pe care o numește ''Pidalion'' (1808''Cârma Bisericii Ortodoxe''). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie condamnati pe nedrept El lucrează zi și noapte timp de catre Patriarhul Grigore V. Sfântul Nicodim nu putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de credinta. Starea sa de sanatate de altfel nu intârzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai revazut o data comentariul doi ani, compilând, corectând textele greșite sau despre Anavathmoicontradictorii, el spuse : "Doamnepunând în paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Părinților și decretele bizantine (''nomocanoanele''), scoate-ma dar mai ales îmbogățind opera cu un număr impresionant de aici, m-am saturat note care furnizează criteriile de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i se intinse aplicare a Canoanelor la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisusviața Bisericii <ref>''Pidalionul'' rămâne cartea canonică ortodoxă cea mai întrebuințată, cerându-si scuze de la frati iar notele sale sunt adesea considerate ca nu poate sa o pastreze in secretavând autoritate echivalentă celei a Canoanelor</ref>. Dupa După ce s-cartea a marturisit si a primit Sfânta Impartasanie, el lua in mâinile sale Moastele Sfânului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutându-le cu lacrimi, spuse : "Ati plecat fost terminată și trimisă la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe pamântConstantinopol, gustând deja din slava Domnului Nostrulucrarea așteptă multă vreme binecuvântarea patriarhală. Eu sufar din cauza pacatelor mele. De aceeaApoi a fost transmisă [[Ieromonah]]ului Teodoret, pe voi care sânteti Parintii meise găsea în Țările Române, va implor sa mijlociti pentru mine pe lânga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor, aducetia fi editată printr-mi Sfânta Impartasanie"o subscripție a tuturor călugărilor atoniți. Dupa ce s-a impartasitDar acesta din urma, il cuprinse o asemenea pace siadversar al Colivazilor și al împărtășirii dese, incrucisându-si mâinile pe pieptintroduse corecturi proprii în ''Pidalion'', raspunse calugarilor care il intrebau daca era trădând astfel gândirea autorului și Tradiția Bisericii. Când ajunge la cunostința Sfântului forma ediției apărute la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre Leipzig in mine1800, cum sa nu fiu la odihna ?". Când se facu ziuaacesta, la 14 iulie 1809adânc mâhnit, isi dadu sufletul in mâinile Domnului. Unul din cei prezenti striga strigă: "Era Ar fi făcut mai bine sa fi murit azi să mă lovească în inimă cu o mie de Crestini spadă decât Nicodimsă adauge sau să suprime ceva în această carte!". Dar daca Luceafarul s-a ascuns, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramân o sursa inepuizabila de invatatura, de mângâiere si de incurajare la plinatate a vietii intru Hristos.

A sfantului Cam în aceeași perioadă, i se aduse la cunoștință faptul că manuscrisul operelor complete ale Sfântului [[Grigorie Palama]] (prăznuit la [[14 noiembrie]]), care fuseseră adunate cu mare greutate și adnotate de Sfântul Nicodim Aghioritul scrieri:la cererea Sfântului [[Atanasie din Paros]] (pomenit la [[24 iunie]]) și a Mitropolitului Leon din Heliopolis, fusese reținut la tipograful său din Viena și distrus de austriecii aflați în căutarea mesajelor de propagandă revoluționară adresate grecilor de către Napoleon Bonaparte. Această veste se adăugă supărării sale, făcându-l să plângă amarnic nu numai pentru timpul consumat în această lucrare de neînlocuit, ci mai ales pentru pierderea unei asemenea comori.

După ce a rămas câtva timp în compania lui Silvestru din Cezareea în chilia [[Vasile cel Mare|Sfântului Vasile]], unde altădată trăise Sfântul [[Teofil Izvorâtorul de Mir]] (prăznuit pe [[8 iulie]]), Nicodim își reia viața singuratică și își continuă lucrarea apostolică. Îmbrăcat în zdrențe și încălțat cu saboți greoi, se considera cel mai lipsit de însemnătate dintre toți. Nu gătea niciodată și mânca orez fiert sau miere diluata în apa, însoțită de câteva măsline și de fasole muiată. Când era chinuit de o foame puternică, se ducea la vecinii săi la masă; dar cel mai adesea, antrenat în discuții, uita să mănânce. Nu era cunoscut sa aibă alte activități în afară de rugăciune și de studiu. La orice oră din zi sau din noapte putea fi găsit fie aplecat asupra unei cărți fie asupra mesei sale de lucru, fie, cu bărbia înclinată spre partea superioară a trupului, pentru a face să coboare mintea sa în cele mai profunde părți ale inimii și să cheme cu ardoare Sfântul Nume al lui Iisus. Devenise cu totul "rugăciune" și, prin aceasta uniune intimă cu Hristos, Harul dumnezeiesc lăsase în inima sa toată comoara Bisericii. Când scria, era atât de cufundat în ceea ce făcea încât, într-o zi, un călugăr venit să îl viziteze și găsindu-l la lucru îi puse în gură o bucată de pâine proaspătă. Când trecu din nou seara pe la el, îl găsi pe Sfânt în aceeași poziție, cu bucata de pâine în gură, ca și cum nu și-ar fi dat seama de nimic. El redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele Sfântului Pavel, după Sfântul Teofilact al Bulgariei, precum si comentariul Epistolelor Catolice [7]. Compunea totodată și un comentariu la cele nouă Ode scripturale, intitulat Grădina Harului și traducea comentariul la Psalmi scris de Eftimie Zigaben. La fel ca în toate celelalte opere ale sale, Sfântul Nicodim depășea cu mult sarcina unui simplu traducător. Plecând de la un comentator tradițional, el îl completa cu note din abundență, pline de mărturii ale celorlalți Părinți ai Bisericii despre nenumărate subiecte. Izvor nesecătuit, el edită și o selecție a Vieților Sfinților din vechime (Neon Eklogion) și Noul Martirologiu: culegere a vieților noilor Martiri, destinată să întărească credința creștinilor asupriți sub jugul otoman și datorită căreia mulți dintre cei care negau existența lui Dumnezeu s-au convertit și s-au adăugat la glorioasa armată a mucenicilor. Plin de grijă ca întotdeauna față de educația poporului lui Dumnezeu, el compune de asemenea un Manual al bunelor deprinderi creștine (Hristoitia), admirabil rezumat al învățăturilor morale ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Zilnic, toți cei care fuseseră răniți de păcat sau de apostazie (lepădarea de credință), neglijând să ceară ajutor de la episcopi și duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsala pentru a găsi vindecare și mângâiere sufletului lor. Și nu numai călugări, ci și mireni veniți de departe, astfel încât Sfântul se plângea că nu putea să se mai dedice rugăciunii aşa cum și-o dorea și ar fi vrut să plece din nou într-un loc pustiu și necunoscut. Dar boala îl împiedică de la aceasta. În vârstă de numai 57 de ani, dar epuizat de asceză și de lucrările de editare - care ar putea umple o bibliotecă întreagă - el slăbi într-atât încât nici o sporire a hranei nu putea să îl vindece. Își părăsi atunci sihăstria de la Kapsala pentru a trăi o vreme în chilia prietenilor săi Skurtei, la Karyes (acolo sunt păstrate Moaştele sale, în biserica de curând ridicată în cinstea sa), apoi la unul din vecinii lor, călugăr iconograf. Atunci a redactat el, cu prețul a doi ani de muncă, Sinaxarul [8].[modificare] Mutarea la Domnul Se întoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redactă bogatul său Comentariu la canoanele sărbătorilor (Eortodromion) și cel al xxx (Noua Scară) ce se cântă dimineața la Utrenie. Termină această ultimă lucrare în care se regăsește întreaga sa știință teologică și seva sa spirituală, în timp ce era doborât de anemie, își pierduse dinții și devenise aproape surd (1808). Noi calomnii făcuseră ca Atanasie din Paros și alți trei Colivazi să fie condamnați pe nedrept de către Patriarhul Grigorie al V-lea al Constantinopolului. Sfântul Nicodim nu putu sa îi apere, dar se mulțumi să redacteze o Mărturie de credință. De altfel, starea sa de sănătate nu întârzie să se înrăutățească. După ce a mai revăzut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse: "Doamne, scoate-mă de aici, m-am săturat de lumea aceasta!". Din zi în zi, hemiplegia i se întinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugăciunea lui Iisus, cerându-și iertare de la frați că nu poate să o păstreze în secret. După ce s-a mărturisit și a primit Sfânta Împărtășanie, el luă în mâinile sale Moaștele Sfântului Macarie de Corint și ale li Partenie Skourtaios. Sărutându-le cu lacrimi, spuse : "Ați plecat la ceruri și vă odihniți de virtuțile pe care le-ați cultivat pe pământ, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufăr din cauza păcatelor mele. De aceea, pe voi care sunteți Părinții mei, vă implor să mijlociți pentru mine pe lângă Domnul ca să aibă milă de mine și să mă facă vrednic de locul în care vă găsiţi voi". În timpul nopții strigă: "Mor, mor, aduceți-mi Sfânta Împărtășanie". După ce s-a împărtășit, îl cuprinse o nespusă pace și, încrucișându-și mâinile pe piept, răspunse călugărilor care îl întrebau dacă era la odihnă: "L-am făcut pe Hristos să intre în mine, cum să nu fiu la odihnă?". Când se făcu ziuă, pe 14 iulie 1809, el își dădu sufletul în mâinile Domnului. Unul dintre cei prezenți strigă: "Era mai bine să fi murit azi o mie de creștini decât Nicodim!". Dar dacă Luceafărul s-a ascuns, razele sale nu au încetat să lumineze Biserica, iar cărțile sale rămân o sursă inepuizabilă de învățătură, de mângâiere și de încurajare la plinătatea vieții întru Hristos. ==Ediţii în limba română== Scrieri ale Sfântului Nicodim Aghioritul în limba română (ediții recente):* Cuvant ''Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe'', ed. Credința Strămoșească , f.l., 2007 (la autor este trecut numele Patriarhului Neofit al Constantinopolului)*''Războiul nevăzut'', Anastasia, București, ???; Egumenița, București, an (ISBN 973-7952-68-5)*''Paza celor cinci simțuri'', Anastasia, București, 1999 (ISBN 973-9374-33-6) ; Egumenița, București, an (ISBN 978-973-8926-05-9)*''Hristoitia (Bunul moral al creștinului)'', Egumenița, București, an ????*''Despre vrăjitorie'', traducere din limba greacă de Ion Diaconescu, editura Sophia, București, an 2003 (ISBN 973-8207-82-7)*''Carte foarte folositoare de suflet. Sfătuire către duhovnic'', Egumenița, București, an ; Editura Mitropoliei Banatului, an 1997, (ISBN 973-98197-1-0)* ''Grădina darurilor. Tâlcuire la Cântarea Maicii Domnului'', editura Sophia, București, an ???*''Apanthisma. Rugăciunile Sfinților Părinți'', editura Sophia, București, an ??? *Cuv. Efthimie Zigaben, Sf. Nicodim Aghioritul, ''Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți'', 2 volume, Egumenița, București, an ????*Sf. Nicodim Aghioritul, Neofit Kafsokalivitul, ''Deasa împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine'', traducere de Arhim. Petroniu Tănase, Ed. Reîntregirea [Isvoare duhovnicești], Alba-iulia, an???? ==Note==<references/> ==Surse== *[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie14.htm Sinaxar 14 iulie]*[[:en:Nicodemus of the Holy Mountain]] ==A se vedea și==* [[Drept canonic]]* [[Pidalion]]ul* [[Isihasm]]* [[Muntele Athos]]* [[Filocalia]] ==Legături externe==* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie14.htm Sinaxar 14 iulie] Mai multe fragmente din opera Sfântului Nicodim Aghioritul se găsesc ''online'', ca de exemplu: * [http://www.nistea.com/Nicodim_Aghioritul.htm Cuvânt pentru cei ce nazuiesc sa faca năzuiesc să facă Teologie] * [http://saraca.1plan.net/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm Deasa imparatsire împărtășire cu Sfintele si și Preacuratele lui Hristos Taine] * [http://www.geocities.com/levitki/viata/nicodim.htm Cuvânt despre Intruparea Întruparea Domnului] * In [http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/sfantul-nicodim-aghioritul-in-mrejele -vrajitorilor-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm În mrejele vrăjitorilor] * Razboiul nevazut[http://math.arizona.edu/~dumitras/dragos/razboi.html Războiul nevăzut] * Ca toti crestinii indeobste [http://scararai.tripod.com/rugaciunea.html Că toți creștinii îndeobște trebuie sa să se roage neincetatneîncetat]* [http://www.foaiaromaneasca.org/index.php/oct-dec-2004/din-invatatura-ortodoxa-santul-nicodim-aghioritul-despre-cele-zece-porunci/ Sfântul Nicodim Aghioritul - ''Despre cele zece porunci'']* [http://www.marturisitorortodox.ro/Pidalionul-Sfintele-Canoane-ale-Bisericii-Ortodoxe.html Pidalionul (fragmente)] {{Imnografie/lat}} [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți greci]][[Categorie:Monahism]][[Categorie:Imnografi]][[Categorie:Drept canonic]]  [[el:Νικόδημος Αγιορείτης]][[en:Nicodemus of the Holy Mountain]]