Modificări

În istoria și spiritualitatea creștină, mai mulți munți sunt numiți de-a lungul timpului „munte sfânt”. Starețul Emilianos de la [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)]], arată că această denumire de „munte sfânt” este legată în tradiția creștină de teofania luminii sfinte sau a luminii necreate (numită de [[Isihasm|isihaști]] lumina taborică). În linia Muntelui Sinai și a Muntelui Sion se adaugă așadar Muntele Tabor, iar apoi acei munți unde sfințenia vieții omului s-a întâlnit cu lumina divină, cum ar fi [[Muntele Olimp (Asia Mică)]] - numit și Olimpul Bitiniei, [[Muntele Latros (Asia Mică)]], [[Muntele Athos]] (Grecia), [[Meteora]] (Grecia), Muntele Sfântului Auxențiu (nu departe de [[Constantinopol]], pe coasta asiatică a Bosforului), Muntele Kyminas (în Bitinia, nu departe de Prusa), Muntele Aman (sau Muntele Negru, în Siria<ref>Evanghelizat în secolul al IV-leade cuviosul [[Simeon cel Bătrân]], Muntele Aman sau Muntele Negru a devenit în important centru monastic în lumea bizantină. În secolele X-XI, importanța lui în lumea bizantină din Răsărit era comparabilă cu cea a Muntelui Athos în lumea bizantină apuseanăde Apus. - Cf. Hamilton, Bernard; Jotischky, Andrew (2020). ''Latin and Greek Monasticism in the Crusader States''. Cambridge University Press. ISBN 9780521836388.</ref>) sau [[Muntele Ceahlău]] (România).