Modificări

[[SfinţiSfinți]]i Mucenici '''Montanus preotul şi soţia și soția sa Maxima''' au vieţuit viețuit în secolul al IV-lea, în cetatea Singidunum(oraș antic roman care se afla pe locul ocupat actualmente de Belgrad, capitala Serbiei), fiind de neam daco-romani<ref>Teoria acceptată în [[Biserica Ortodoxă Română]] a originii daco-romane a Sf. Montanus și Maxima a fost lansată de prof. Nicolae M. Popescu, care a reconstituit actul martiric al Sf. Montanus pe baza martirologiilor latine în care se găseau informații despre viețile acestora și după modelul Actului martiric al Sf. [[Irineu de Sirmium]], în ''Preoți de mir adormiți în Domnul'', „Viața Sfântului Montanus [[preot|presviterul]] din Singidunum”, București, 1942, pp. 6-10. Acesta apreciază că Sf. Montanus și Maxima erau de origine daco-romană pe considerentul că în perioada respectivă provincia ''Pannonia Inferior'' ar fi fost locuită de o populație daco-romană, însă nu există dovezi clare în acest sens. Sf. Montanus este considerat a fi primul preot daco-roman cunoscut cu numele din istoria [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]].</ref> [[Prăznuire]]a lor se face în [[Biserica Ortodoxă]] și în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] pe [[26 martie]].

La începutul anului ==Mucenicia==[[Preot]]ul Montanus și soția sa Maxima trăiau în localitatea Singidunum (Belgradul de astăzi). Ca urmare a edictelor din anii 303-304, când a început care au declanșat noi [[Persecuţii persecuții împotriva creştinilor|prigoana împotriva creştinilorcreștinilor]], printre care un edict din [[preot27 septembrie]] 303 viza explicit [[cler]]ul creștin, Montanus a fugit în cetatea orașul Sirmium, din provincia capitala provinciei Pannonia Inferior Secunda (azi MitroviţaMitrovița) , unde îşi își avea reşedinţa împăratul atunci reședința cezarul [[Galeriu]], ginerele lui [[Diocleţian]]. Dar a fost prins şi aici şi dus în faţa lui Probus, guvernatorul provinciei. Stând la judecată, preotul Montanus a răspuns cu îndrăzneală că este creştin şi că nu va aduce niciodată jertfe zeilor: „Eu am primit învăţătură să îndur mai bine chinurile decât, lepădându(Cezar 293-mă de [[Dumnezeu]]305, să aduc jertfă [[demon]]ilor”. Fiind pus la chinuri, a rezistat cu aceeaşi tărie, spunând: „Mă aduc jertfă prin chinurile acestea Dumnezeului meu, Căruia IAugustus 305-am jertfit”. În faţa acestei dârzenii3011), neînfricat în faţa chinurilor, Probus a poruncit să fie adusă soţia lui Montanus, preoteasa Maxima, socotind că ea va fi mai slabă din fire şi îl va îndupleca să aducă jertfe zeilor. Dar, spre uimirea tuturor, a cerut şi ea sa fie pusă la chinuri, voind să se facă astfel părtaşă la Patimile Domnului. În felul acesta, toate încercările ginerele lui Probus de a-i abate din drumul pe care şi l-au ales singuri, au rămas zadarnice. Drept aceea, a poruncit sa fie înecaţi în râul Sava. Auzind de această hotărâre, fericiţii Montanus şi Maxima au grăit plini de bucurie: „Îţi mulţumim, Doamne [[Iisus Hristos|Iisuse HristoaseDioclețian]], că ne-ai dat răbdare şi ne-ai găsit vrednici de mărirea cea veşnică”. Iar când au ajuns pe ţărmul râului Sava spre a fi daţi morţii, preotul Montanus s-a rugat astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, care ai pătimit pentru mântuirea lumii, primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi Maxima, care pătimesc pentru numele Tău”. Iar nelegiuiţii slujitori ai lui Probus le-au legat câte o piatră de gât şi i-au aruncat în râu. Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfinţite, pe care le-au îngropat după cuviinţă dreptmăritorii creştini care-i cunoscuseră.

În acest chip La Sirmium, a fost prins și dus la judecată în fața lui Probus, guvernatorul provinciei (''praeses'')<ref>Actele procesului au fost înregistrate într-un proces-verbal și depuse, probabil, în arhiva tribunalului. Actele s-au pierdut, însă unele informații transcrise după acestea s-au primit cununile păstrat în unele martirologii latine.</ref>. Întrebat de guvernator, conform procedurii, dacă era creștin, preotul Montanus a confirmat că era creștin și preot din Singidunum. Când guvernatorul i-a cerut să abjure și să aducă jertfă zeilor [[mucenicpăgânism|păgâni]]iei preotul , Montanus a refuzat. Ca urmare, a fost supus la torturi.  Pentru a-l convinge să se lepede de credința sa, guvernatorul a poruncit să fie adusă înaintea tribunalului și Maxima, soția preotului Montanus , crezând că aceasta, fiind mai slabă din Singidunum şi soţia fire, avea să se sperie și, pentru a-l cruța de chinuri pe soțul ei, avea sa încerce să îl convingă să aducă jertfe. Dar, spre mirarea guvernatorului Probus și a membrilor tribunalului, Maxima a mărturisit la rândul ei că era creștină și a cerut să fie și ea supusă la chinuri, alături de soțul ei, pentru a se bucura și ea de cununa muceniciei pregătită soțului ei. Guvernatorul a poruncit să fie torturată atunci și presbitera Maxima, însă nici ea, nici soțul ei nu au acceptat să se lepede de Hristos, ci și-au mărturisit mai departe credința creștină. Atunci guvernatorul Probus i-a condamnat la moarte prin înecarea în râul Sava. Aflând sentința, Montanus și Maximaau dat slavă lui Dumnezeu Care îi învrednicise să pătimească și apoi să moară pentru numele Său. La porunca guvernatorului, sfinților li s-a legat de gât câte o piatră mare și au fost aruncați în cetatea Sirmiumrâu. Potrivit altor surse, li s-a tăiat capul, iar trupurile lor au fost aruncate în zilele împăratului păgân Diocleţianrâu. Însă apa a dus la mal trupurile acestora, iar credincioșii creștini le-au luat în anul 304ascuns și le-au îngropat cu cinste. ==Sfinte Moaște==Potrivit unor relatări, [[moaște]]le Sf. Montanus și ale soției sale Maxima au fost ulterior transportate la Roma și îngropate în Catacombele Sf. [[26 martieApostolii Acvila și Priscila|Priscilla]]de pe ''via Salaria'', unde au rămas până la deschiderea catacombelor, în anul 1804. Se cuvine Printre Sfintele Moaște găsite acolo se găseau și cele ale Sf. Maxima, care se păstraseră în chip minunat. Moaștele acesteia au fost dăruite unei familii catolice bogate, Sinibaldi, care le-a şti că Montanus este socotit ca fiind primul dăruit mai târziu Mănăstirii San Lorenzo (Sf. Laurențiu) din Roma, aparținând ordinului Clariselor. De acolo, moaștele Sf. Maxima au fost duse în America de Sud de un preot dacocatolic misionar (Pr. Joseph Louro), iar apoi au fost așezate în Mănăstirea Clariselor de rit bizantin din North Royalton, Ohio (în Statele Unite ale Americii). Pretutindeni pe unde au călătorit, moaștele Sfintei Maxima s-au arătat a fi făcătoare de minuni pentru toți cei care i s-roman cunoscut au rugat sfintei cu numele din istoria credință.<ref>[http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/newsletter_april2005.html St. Maxima of Singidunum, and her priest-husband, St. Montanus]</ref> ==Cinstirea== În România, Mănăstirea Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) poartă hramul Sf. Montanus și Maxima.<ref>[http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/interactiv/bloguri/carmen-ana/6842-foto-la-hram-in-singura-biserica-din-tara-care-ii-are-ca-ocrotitori-pe-sfintii-montanus-si-maxima-paraclisul-manastirii-halmyris.html Paraclisul Mănăstirii Halmyris]</ref> Biserica Ortodoxă Română|Bisericii românească din Isacova, pe Valea Moravei, în Serbia de azi îi are și ea drept ocrotitori pe Sfinții Montanus și Maxima.<ref> [http://www.daciaortodoxa.ro/ro/component/content/article/6-religioase/33-sfanta-liturghie-arhiereasc-la-isacova-valea-moravei.html Isacova - Valea Moravei]</ref> Aceștia sunt și ocrotitorii Episcopiei Ortodoxe Românea Daciei Felix, cu reședința la Vârșeț (Serbia).<ref> [http://www.basilica.ro/ro/stiri/ocrotitorii_episcopiei_dacia_felix_sunt_cinstiti_in_biserica_ortodoxa.html Ocrotitorii Episcopiei Dacia Felix]</ref> ==Note==<references/> ==Surse==*„Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman”, in ''Actele martirice'', IBMBOR, București, 1997, ISBN 973-9130-79-8, pp. 183-186 („Introducere” de pr. Ioan Rămureanu) și 187-189 (text reconstituit de pr. Nicolae M. Popescu)*Pr. Ioan Rămureanu, „[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/sinaxar_ortodox/sfinti/martie/sf_mucenic_montanus.htm Sf. Mucenic Montanus, preotul și soția sa, Maxima]”, in ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'', IBMBOR, ca şi soţia saBucurești, 1987, pp. 141-143.*en: [http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/newsletter_april2005.html St. Maxima of Singidunum, and her priest-husband, St.Montanus]

[[Categorie:PreoţiPreoți]][[Categorie:Sfinți români]]