Modificări

La sfârșitul primului război mondial, Miron Cristea a participat, în calitate de episcop ortodox al Caransebeșului, alături de episcopul [[Biserica Greco-Catolică|unit]] Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din [[1 decembrie]] 1918, dând actului unirii Marii Uniri binecuvântarea Bisericii creștine. Un gest memorabil s-a întâmplat atunci: în fața Marii Adunări de la Alba Iulia, episcopul [[Biserica Greco-Catolică|greco-catolic]] Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul [[Biserica Ortodoxă|ortodox]] Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „''Precum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!''” În 1919, murind [[Conon Arămescu-Donici]], scaunul de [[mitropolit]] [[primat]] al Bisericii Ortodoxe din România întregită a rămas vacant. Marele Colegiu Electoral s-a întrunit şi l-a ales pe Miron Cristea ca mitropolit primat, la [[18 decembrie]] 1919. Printre motivele alegerii sale a fost şi recunoaşterea meritelor lui la realizarea Marii Uniri din 1918. Investitura şi înscăunarea au avut loc a doua zi, pe [[19 decembrie]] 1919. În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens se pot cita:* unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși în baza principiilor „''Statutului Şagunian''”, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea chestiunilor bisericești; * înființarea „''Institutului Biblic''”, care continuă să activeze și astăzi, având propria sa editură și tipografie; * înființarea unor noi [[eparhie|eparhii]], între care „Episcopia Armatei” (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și Ismail);* reînființarea vechilor eparhii de la Tomis (Constanța), Oradea Mare și Cluj.