Modificări

'''Milenarismul''' (lat. ''millennium'', „o mie de ani”) sau '''hiliasmul''' (gr. Χιλιασμός de la «χίλια χρόνια» - „o mie de ani”) este o doctrină care interpretează literal pasajul despre „împărăția de o mie de ani” din [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsă]] 20, 1-8, și anume: [[Judecată|judecata finală]] și instaurarea [[Împărăţia lui Dumnezeu|Împărăției lui Dumnezeu]] vor fi precedate de o perioadă de o mie de ani, în cursul căreia [[Hristos]] în slavă va domni pe pământ împreună cu [[sfinți]]i unei „prime învieri”. El va împărați cu drepții, iar puterea lui [[Satan]] va fi biruită. După aceasta va veni sfârșitul lumii, [[Învierea|învierea generală]] și [[Judecata de Apoi|Judecata de apoi]].

Milenariștii interpretează greșit cuvintele Mântuitorului [[Iisus Hristos]], Care nu vorbește nicăieri de o împărăție pământească, ci doar de a doua venire care va fi la sfârșitul veacurilor, când va avea loc Judecata de apoi, dar care nu se știe când va fi: „Deci și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni“ ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 12, 40) și: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții [[îngeri]] cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile...“ ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 25, 31 și 32).  Milenarismul sau hiliasmul a fost condamnat ca [[erezie]] în secolul al IV-lea la [[Sinodul I Ecumenic]] (325), condamnare indicată de articolul „A „(...) a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.” sfârșit” din [[Crezul]] de la [[Niceea]]. Condamnarea este mai apoi confirmată de [[Sinodul II Ecumenic]] ([[Constantinopol]], 381). Milenarismul, dezvoltat în primele veacuri creștine, a fost combătut de mulți [[Teolog|teologi]] și [[Sfinții Părinți|Sfinți Părinți]], dar ideea sfârșitului apropiat și a împărăției lui [[Hristos]] s-a menținut, la unele secte din Evul Mediu și în epoca modernă, până azi, la numeroase secte protestante (cum ar fi Adventiștii, din care au ieșit apoi „Martorii lui Iehova“, Mormonii, în America ș.a).