Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.262 de modificări
Modificări
→Scrieri: referință fragmente Apologie
Doar două lucrări ni s-au păstrat din acestă vastă operă a Sfântului Meliton de Sardes, iar una dintre acestea este prezentă până astăzi doar prin câteva fragmente.
[[Apologetică|Apologia]] în favoarea creștinilor<ref>După Eusebiu (în ''Chronicon''), Apologia a fost scrisă în anii 169–170. Alți patrologi consideră că ar fi fost scrisă după călătoria în Țara Sfântă, pe la anul 176.</ref>, adresată împăratului Marcus Aurelius ni s-a transmis doar prin fragmentele păstrate de Eusebiu de Cezareea<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Istoria bisericească'' 4,26-5,11.</ref>. În această ''Apologie'' se arată că noua religie care a înflorit în timpul fondării Imperiului de către Augustus, departe de a-l pune în pericol, a permis dimpotrivă puterii romanilor să crească în mod măreț și strălucitor.
Singura operă care s-a păstrat integral a fost omilia pascală, rostită în jurul anului 160 d.Hr. (și descoperită abia în sec al XIX-lea). Profesorul Stylianos Papadopoulos afirmă: „Sf. Meliton își dezvoltă teologia pornind de la considerarea Vechiului Testament ca tip (gr. typos) și a Noului Testament ca plinire și preaslăvire. Taina lui Hristos și a mântuirii și-a vădit prototipicitatea sa în Vechiul Testament, care este înțeles numai prin intermediul Noului Testament (…) Paștele Vechiului Testament sunt tip al noilor Paști, al tainei și adevărului mântuirii. Astfel, Sfântul Meliton este în Biserica veche cel mai strălucit reprezentant al metodei exegetice a tipologiei“<ref>''Patrologie'', vol. I, Editura Bizantină, București, 2006, p. 249</ref>. Aceasată omilie pascală a inspirat mai târziu [[Imnografie|poezia liturgică]] bizantină și este folosită în liturghia latină<ref>Cf. https://nominis.cef.fr/contenus/saint/903/Saint-M%C3%A9liton-de-Sardes.html</ref>.
