Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Maxim Mărturisitorul|Imagine=[[Imagine:Maximus.jpg|right|frame240px|Sf. Maxim Mărturisitorul]]|nastere= 580 d.Hr.|adormire= [[13 august]] 662|localizare= [[Constantinopol]], [[Imperiul Roman de Răsărit]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= [[Fișier:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]]|tip= [[mărturisitor]], [[teolog]]|canonizare=|calendar= [[21 ianuarie]]<br>[[13 august]]<br>[[20 septembrie]]|biserici= |site=|}}'''Sfântul Maxim Mărturisitorul''' (cca. 580-662) a fost un [[teolog]] și [[Sfinții Părinți|sfânt părinte]] al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de [[Spiritualitate|mistică]] și [[Asceza|ascetică]], precum și un apărător al Ortodoxiei în fața ereziei [[monotelism]]ului. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[21 ianuarie]] și , pe [[13 august]] (mutarea [[moaște]]lor)<ref>După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în ziua de [[12 august]], pentru că pe 13 august este [[odovania]] praznicului [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]], când se cântă slujba completă a [[praznic]]ului.</ref>și pe [[20 septembrie]].

Sf. Maxim s-a născut la [[Constantinopol]] în anul 580, într-o familie nobilă și a avut parte de o educație aleasă. Pe la anul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logotetlogothet''). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate și s-a [[călugăr]]it în [[mănăstireMănăstire]]a Hrisopolis, care se găsește lângă [[Constantinopol]] dar pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord)<ref>Acestea sunt relatate într-o scriere [[Hagiografie|agiografică ]] din secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost [[călugăr]] la [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Mănăstirea Sfântului Sava (Palestina)]]. După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care sf. Maxim le-a avut cu mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie al Ierusalimului sau papa Teodor. - cf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: ''Orientalia Lovanensia Analecta'' 137, 2004, p. 1 - 43.</ref>.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut în același an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. [[Praznic|Pomenirea ]] sa se face în fiecare an la [[13 august]] (mutarea moaștelor) și la [[21 ianuarie]]<ref>Părintele Macarie Simonopetritul explică în Sinaxarul său, într-o notă la data de 21 ianuarie, că: „Sinaxarele comemorează aducerea moaștelor sf. Maxim la 13 august, când de fapt aceasta este data adormirii sale în Domnul. Ca și în cazul sf. Atanasie (18 ianuarie), mutarea prăznuirii sf. Maxim pe 21 ianuarie se explică probabil prin dorința de a propune o serie întreagă de mari teologi și mărturisitori ai credinței în luna ianuarie.</ref>. Sf. Maxim mai este comemorat și pe [[20 septembrie]], împreună cu sfSf. [[Martin al Romei.</ref>Mărturisitorul]].

De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scieri scrieri din care unele au fost incluse în [[Filocalia]], iar altele în colecția ''PSB'' (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum [[Simeon Noul Teolog]] sau [[Grigorie Palama]] fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.

* "Iar credincioși, virtuoși si și contemplativi a numit pe începători, înaintați si și desăvârșiți, care pot fi numiți si și robi, lucrători cu plata si și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului si și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea si și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui si și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic si și al unei deprinderi în înclinarea si și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine si și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară si și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este si și e crezut Dumnezeu după fire si și cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''Mistagogia'', XXIV)

[[ImageImagine:StMaximConfess.jpg|right|thumb|Sf. Maxim Mărturisitorul]]

[[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]