Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Maxim Mărturisitorul|Imagine=[[ImageImagine:Maximus.jpg|right|frame240px|Sf. Maxim Mărturisitorul]]|nastere= 580 d.Hr.|adormire= [[13 august]] 662|localizare= [[Constantinopol]], [[Imperiul Roman de Răsărit]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= [[Fișier:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]]|tip= [[mărturisitor]], [[teolog]]|canonizare=|calendar= [[21 ianuarie]]<br>[[13 august]]<br>[[20 septembrie]]|biserici= |site=|}}'''Sfântul Maxim Mărturisitorul''' (cca. 580-662) a fost un [[teolog]] și [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|sfânt părinte]] al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de [[Spiritualitate|mistică]] şi și [[Asceza|ascetică]], precum şi și un apărător al Ortodoxiei în faţa fața ereziei [[monotelism]]ului. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[21 ianuarie]] şi , pe [[13 august]] (mutarea [[moaştemoaște]]lor)<ref>După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în ziua de [[12 august]], pentru că pe 13 august este [[odovania]] praznicului [[Schimbarea la Față|Schimbării la Față]], când se cântă slujba completă a [[praznic]]ului.</ref>.__TOC__==Viaţa==Sf. Maxim s-a născut la și pe [[Constantinopol20 septembrie]] în anul 580, într-o familie nobilă şi a avut parte de o educaţie aleasă. Pe la anul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredinţându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logotet''). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate şi s-a [[călugăr]]it în [[mănăstire]]a Hrisopolis, care se găsește lângă Constantinopol dar pe țărmul opus. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord).

==Viața==Sf. Maxim s-a născut la [[Constantinopol]] în anul 580, într-o familie nobilă și a avut parte de o educație aleasă. Pe la începutul anului 632 se găsea în Africaanul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logothet''). Dar după trei ani, împrietenit cu Maxim a părăsit această demnitate și s-a [[monahcălugăr]]ul it în [[SofronieMănăstire]]a Hrisopolis, viitorul care se găsește lângă [[patriarhConstantinopol]] dar pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se refugieze la Cartagina (Africa de Nord)<ref>Acestea sunt relatate într-o scriere [[IerusalimHagiografie|agiografică]]uluidin secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. Acesta începuse deja lupta împotriva noii atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost [[monotelitismcălugăr]] la [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|erezii monoteliteMănăstirea Sfântului Sava (Palestina)]] . După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care începuse să facă mulţi prozeliţisf. Maxim le-a avut cu mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie al Ierusalimului sau papa Teodor. - cf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: ''Orientalia Lovanensia Analecta'' 137, 2004, p. 1 - 43.</ref>.

Patriarhul Pe la începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu [[Serghie monah]]ul [[Sofronie I al ConstantinopoluluiIerusalimului|Sofronie]] împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziţi pe baza unui compromis care, lăsând pe viitorul [[patriarh]] al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă şi monofizită - [[Ierusalim]]ului. Acesta începuse deja lupta împotriva noii [[monotelitism|erezii monotelite]] care începuse să admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, în acest sens, între ortodocşi şi monofiziţifacă mulți prozeliți.

Monahul Sofronie a fost cel dintâi Patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziți pe baza unui compromis care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh , lăsând pe al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643)doilea plan problema celor două firi din Hristos, în care face distincţie clară între obliga cele două lucrări grupări - ortodoxă și monofizită - să admită o singură lucrare în HristosEl. În următorii patru ani La 633 s-a domnit o relativă linişte. Frământările au început cu putere abia încheiat pactul formal, în 638acest sens, când împăratul Heraclie a publicat aşa-numita ''Ecthesis'', Sf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Între 642 - 645 el desfăşoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva erezieiîntre ortodocși și monofiziți.

Monahul Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincție clară între cele două lucrări în Hristos. În iulie 645 poartă în Cartagina următorii patru ani a domnit o mare dispută relativă liniște. Frământările au început cu Pyrrhusputere abia în 638, fostul patriarh monotelit al Constantinopoluluicând împăratul Heraclie a publicat așa-numita ''Ecthesis'', în prezenţa a numeroşi episcopiSf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Ia parte la mai multe Sinoade Între 642 - 645 el desfășoară în Africa, convocate la îndemnul lui o activitate intensă pentru osândirea monotelismului. La sfârşitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul Martin să convoace Sinodul de la Lateran, prin care întărirea episcopilor de asemenea se condamnă monotelismulacolo împotriva ereziei.

În anul 648 împăratul [[Constans iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelit al II-lea]] ''Pogonatul'' (641 Constantinopolului, în prezența a numeroși episcopi. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârșitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându- 668) dăduse un nou decret (l pe arhiepiscopul [[Typos-ul lui Constans Martin Mărturisitorul|Martin al II-leaRomei]])să convoace Sinodul de la Lateran, prin care oprea sub grea pedeapsă de a asemenea se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări şi voinţecondamnă monotelismul.

În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat şi adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în acelaşi an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în faţa mulţimii, i s648 împăratul [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul'' (641 -a tăiat limba din rădăcină şi mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, se adeveri din 668) dăduse un nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii sdecret ([[Typos-a impus prin sângele celor ce au fost gata săul lui Constans al II-şi dea viaţa pentru mărturisirea eilea]]), fiind o chestiune prin care oprea sub grea pedeapsă de viaţă, nu o simplă speculaţie teoreticăa se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări și voințe.

În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat și adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în același an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în fața mulțimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viață, nu o simplă speculație teoretică. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în ţara țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârşitul vieţiisfârșitul vieții, a trecut în acelaşi același an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. [[Praznic|Pomenirea ]] sa se face în fiecare an la [[13 august]] (mutarea moaştelormoaștelor) şi și la [[21 ianuarie]]<ref>Părintele Macarie Simonopetritul explică în Sinaxarul său, într-o notă la data de 21 ianuarie, că: „Sinaxarele comemorează aducerea moaștelor sf. Maxim la 13 august, când de fapt aceasta este data adormirii sale în Domnul. Ca și în cazul sf. Atanasie (18 ianuarie), mutarea prăznuirii sf. Maxim pe 21 ianuarie se explică probabil prin dorința de a propune o serie întreagă de mari teologi și mărturisitori ai credinței în luna ianuarie.</ref>. Sf. Maxim mai este comemorat și pe [[20 septembrie]], împreună cu Sf. [[Martin Mărturisitorul]].

De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scieri scrieri din care unele au fost incluse în [[Filocalia]], iar altele în colecția ''PSB'' (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum [[Simeon Noul Teolog]] sau [[Grigorie Palama]] fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim.

*''Răspunsuri către Talasie'' - O suită de 65 de întrebări şi și răspunsuri legate de tot atâtea pasaje dificile din [[Sfânta Scriptură]];

* "Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, şi și ne împărtăşeşteîmpărtășește, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilorînvelișurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor frumusețea înțelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minţii minții noastre, şi și «ne călăuzeşte călăuzește pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Și ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie şi și de mărturisire a zvonului de sărbătoare», ca şi și noi. prin mărturisirea faptuirei şi și prin bucuria contemplaţieicontemplației, să fim învredniciţi învredniciți a veni la locul negrăit al ospăţului ospățului Tău şi și să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovniceşteduhovnicește. cântând cunoştinţa cunoștința celor negrăite cu glasurile netăcute ale minţiiminții. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înţelegerea înțelegerea locului de faţăfață. ca să fii şi și mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere şi și faci limba bâlbâiţilor bâlbâiților să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, ''Răspunsuri către Talasie'', 48, [[Filocalia]], vol. 2, pp. 168-169)

* "Iar credincioși, virtuoși si și contemplativi a numit pe începători, înaintați si și desăvârșiți, care pot fi numiți si și robi, lucrători cu plata si și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului si și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea si și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui si și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic si și al unei deprinderi în înclinarea si și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine si și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară si și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este si și e crezut Dumnezeu după fire si și cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''Mistagogia'', XXIV)

[[ImageImagine:StMaximConfess.jpg|right|thumb|Sf. Maxim Mărturisitorul]]

:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi și al curăţieicurăției, şi și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxime înţelepteînțelepte, cu învăţăturile învățăturile tale pe toţi toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

:Pe marele Maxim, iubitorul Treimii, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit dumnezeiasca credinţă şi credință și ne-a învăţat învățat să credem că Hristos este în două firi, şi și cu două voinţe şi voințe și lucrări, întru cântări credincioşii credincioșii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: Bucură-te, propovăduitorule al credinţeicredinței!

 ''Iar pentru prăznuirea din [[13 august]] se cântă slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul pe [[12 august]] (pe 13 făcându-se [[odovanie|odovania]] praznicului [[Schimbarea la FaţăFață|Schimbării la FaţăFață]]) şi și se pun, cu troparul de mai sus, condacele:''

:Lumina cea întreit strălucitoare sălăşluindusălășluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite, căci lămurit arăţi arăți marginilor cele dumnezeieşti şi dumnezeiești și arătarea înţelegerilor înțelegerilor celor cu anevoie de înţelesînțeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de fiinţă şi ființă și fără de început.

:Al Bisericii apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credinţe şi credințe și luminarea, alăuta şi și organul bunei credinţecredințe, a călugărilor dumnezeiască şi sfinţită și sfințită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toţitoți. ==Note==<small>{{reflist}}</small>

*''Din învăţătura sfinţilor părinţiînvățătura sfinților părinți'', Editura Bizantină

[[Categorie:Sfinţi Părinţi|Maxim MărturisitorulSfinți Părinți]][[Categorie:Sfinţi|Maxim MărturisitorulMărturisitori]][[Categorie:Teologi]][[Categorie:Sfinți bizantini]]