Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Maxim Mărturisitorul|Imagine=[[ImageImagine:Maximus.jpg|right|frame240px|Sf. Maxim Mărturisitorul]]|nastere= 580 d.Hr.|adormire= [[13 august]] 662|localizare= [[Constantinopol]], [[Imperiul Roman de Răsărit]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= [[Fișier:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]]|tip= [[mărturisitor]], [[teolog]]|canonizare=|calendar= [[21 ianuarie]]<br>[[13 august]]<br>[[20 septembrie]]|biserici= |site=|}}'''Sfântul Maxim Mărturisitorul''' (cca. 580-662) a fost un [[teolog]] și [[Sfinții Părinți|sfânt părinte ]] al Bisericii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale de [[Spiritualitate|mistică şi ]] și [[Asceza|ascetică]], precum şi și un apărător al Ortodoxiei în faţa fața ereziei monotelismului[[monotelism]]ului. [[Praznic|Prăznuirea ]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[21 ianuarie]] şi , pe [[13 august]] (mutarea moaştelor[[moaște]]lor).__TOC__==Viaţa==(580-662) s-a născut <ref>După indicațiile mineiului pe luna august, slujba sfântului Maxim se cântă în Constantinopolziua de [[12 august]], într-o familie nobilă şi a avut parte de o educaţie aleasă. Pe pentru că pe 13 august este [[odovania]] praznicului [[Schimbarea la anul 610 împăratul Eraclie l-a chemat Față|Schimbării la curteFață]], încredinţându-i când se cântă slujba de prim secretarcompletă a [[praznic]]ului. Dar după trei ani a părăsit postul şi a intrat în mănăstirea Chrysopolis de </ref> și pe ţărmul opus al Constantinopolului[[20 septembrie]].

==Viața==Sf. Maxim s-a născut la [[Constantinopol]] în anul 580, într-o familie nobilă și a avut parte de o educație aleasă. Pe la începutul anului 632 anul 610 împăratul [[Heraclie]] l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar (''protasekretis'' sau ''logothet''). Dar după trei ani, Maxim a părăsit această demnitate și s-a [[călugăr]]it în [[Mănăstire]]a Hrisopolis, care se găsește lângă [[Constantinopol]] dar pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, iar invazia persană de la anul 626 îl împinge să se găsea în refugieze la Cartagina (Africa împrietenit de Nord)<ref>Acestea sunt relatate într-o scriere [[Hagiografie|agiografică]] din secolul al X-lea, considerată sursa principală pentru viața sfântului. După o scriere siriacă din secolul al VII-lea. atribuită lui Gheorghe/Grigore de Reshaina, Maxim ar fi fost originar din localitatea palestiniană Heshfin și ar fi fost [[călugăr]] la [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Mănăstirea Sfântului Sava (Palestina)]]. După unii savanți, această versiune ar putea corespunde mai bine relațiilor pe care sf. Maxim le-a avut cu monahul mai multe personalități pelaestiniene, precum Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimuluisau papa Teodor. Acesta începuse lupta împotriva noii erezii monotelite ce-şi făcea apariţia la orizontcf. Ch. Boudignon, « Maxime était-il constantinopolitain ? », dans: ''Orientalia Lovanensia Analecta'' 137, 2004, p. 1 - 43.</ref>.

Patriarhul Serghie din Constantinopol împreună cu împăratul Eraclie au încercat să Pe la începutul anului 632 se împace cu ereticii monofiziţi pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă şi monofizită - să admită o singură lucrare găsea în El. La 633 s-a încheiat pactul formalAfrica, în acest sens, între ortodocşi şi monofiziţi.Monahul împrietenit cu [[monah]]ul [[Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh I al Ierusalimului|Sofronie]], a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincţie clară între cele două lucrări în Hristos. În următorii patru ani a domnit o relativă linişte. Frământările au început cu putere abia în 638, când împăratul monotelit Eraclie a publicat aşa-numita Ecthesis, Sfântul Maxim devine conducătorul acestei lupte. Între 642 - 645 el desfăşoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei.În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul viitorul [[patriarh monotelit ]] al Constantinopolului, în prezenţa a numeroşi episcopi[[Ierusalim]]ului. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârşitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul Martin Acesta începuse deja lupta împotriva noii [[monotelitism|erezii monotelite]] care începuse să convoace Sinodul de la Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismulfacă mulți prozeliți.

În anul 648 Patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] împreună cu împăratul Constantin II (641 Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziți pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări - ortodoxă și monofizită - 668) dăduse un nou decretsă admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări şi voinţeacest sens, între ortodocși și monofiziți.

În anul 653, Sfântul Maxim Monahul Sofronie a fost arestat şi adus la Constantinopol, undecel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizijapublicat o Epistolă Sinodală (643), în Tracia. O nouă audiere care face distincție clară între cele două lucrări în acelaşi an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în PerberisHristos. În anul 662, Sfântul Maxim următorii patru ani a fost adus la Constantinopol pentru încă domnit o audiererelativă liniște. Aici, Frământările au început cu putere abia în faţa mulţimii638, i scând împăratul Heraclie a publicat așa-a tăiat limba din rădăcină şi mâna dreaptănumita ''Ecthesis'', ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scrisSf. Maxim devenind conducătorul acestei lupte. Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii sÎntre 642 -a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa 645 el desfășoară în Africa o activitate intensă pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune întărirea episcopilor de viaţă, nu o simplă speculaţie teoreticăacolo împotriva ereziei.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi În iulie 645 poartă în exil în ţara LazilorCartagina o mare dispută cu Pyrrhus, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârşitul vieţiifostul patriarh monotelit al Constantinopolului, în prezența a trecut în acelaşi an, în ziua de 13 august, numeroși episcopi. Ia parte la Domnul, mai multe Sinoade în urma chinurilor suferiteAfrica, convocate la venerabila vârstă de 82 de aniîndemnul lui pentru osândirea monotelismului. Pomenirea sa La sfârșitul anului 646 se face în fiecare an află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul [[13 augustMartin Mărturisitorul|Martin al Romei]] (mutarea moaştelor) şi să convoace Sinodul de la [[21 ianuarie]]Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul.

==Writings==He left many writings (some of which are collected in the În anul 648 împăratul [[PhilokaliaConstans al II-lea]]''Pogonatul'' (641 - 668) that are still widely read today; some are doctrinal, but many more describe the contemplative life and offer spiritual advice. He also wrote widely on liturgical and dăduse un nou decret ([[hermeneutics|exegetical]] subjects. His theological work was later continued by St. [[Simeon the New Theologian]] and by St. [[Gregory PalamasTypos-ul lui Constans al II-lea]]), prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări și voințe.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut în același an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. [[Praznic|Pomenirea]] sa se face în fiecare an la [[13 august]] (mutarea moaștelor) și la [[21 ianuarie]]<ref>Părintele Macarie Simonopetritul explică în Sinaxarul său, într-o notă la data de 21 ianuarie, că: „Sinaxarele comemorează aducerea moaștelor sf. Maxim la 13 august, când de fapt aceasta este data adormirii sale în Domnul. Ca și în cazul sf. Atanasie (18 ianuarie), mutarea prăznuirii sf. Maxim pe 21 ianuarie se explică probabil prin dorința de a propune o serie întreagă de mari teologi și mărturisitori ai credinței în luna ianuarie.</ref>. Sf. Maxim mai este comemorat și pe [[20 septembrie]], împreună cu Sf. [[Martin Mărturisitorul]]. ==Scrieri==De la Sfântul Maxim ne-au rămas numeroase scrieri din care unele au fost incluse în [[Filocalia]], iar altele în colecția ''PSB'' (”Părinți și scriitori bisericești”). O parte din aceste scrieri sun dogmatice, însă cele mai multe sunt dedicate descrierii vieții contemplative, oferind ample îndrumări ascetice. Alte scrieri abordează teme de liturgică și hermeneutică. Ignorate vreme de secole de teologii apuseni, scrierile Sfântului Maxim ocupă un loc special în teologia răsăriteană, Părinți precum [[Simeon Noul Teolog]] sau [[Grigorie Palama]] fiind considerați drept continuatori ale direcțiilor intelectuale și spirituale ale Sfântului Maxim. Din scrierile sale fac parte următoarele: *''Quaestiones ad ThalassiumRăspunsuri către Talasie''&mdash;- O suită de 65 questions and answers on difficult passages of de întrebări și răspunsuri legate de tot atâtea pasaje dificile din [[Holy ScriptureSfânta Scriptură]];*''Ambigua''&mdash- O explorare a pasajelor dificile întâlnite în scrierile areopagitice și în cele ale Sfântului [[Grigorie de Nazianz]], concentrate pe probleme hristologice;an exegetical work on St. *''Scholia'' - Comentarii la scrierile timpurii ale lui [[Gregory the TheologianDionisie Areopagitul]];*Paraphrases of the works of ''Mistagogia'' – Comentariu și meditație cu privire la Sfânta [[Dionysius the AreopagiteLiturghie]] ;*''Comentariu la Psalmul 59'';*''Tâlcuire la Tatăl nostru'';*''Capete despre dragoste'' - Maxime cu privire la viața duhovnicească grupate în colecții de câte-o sută;*''Capete teologice'';*''Cuvânt ascetic'' – Dialog cu privire la viața monastică;*''Viața Fecioarei (though many of the works that have come down under MaximusBiografie)'' name are now held to be the work of John of Scythopolis- cea mai timpurie biografie completă a Maicii Domnului. Începând cu secolul XX, who wrote in the first half of the 6th centurysfântul Maxim Mărturisitorul a fost din nou considerat un autor de referință pentru teologia și spiritualitatea ortodoxă. În limba română, some 100 years before Maximus)de traducerea și comentarea scrierilor lui s-a ocupat părintele [[Dumitru Stăniloae]].*Several dogmatic treatises against the Monothelites*Ediții critice ale operei sfântului Maxim Mărturisitorul: ''Liber AsceticusCPG''7688-7721 ==Citate== *"Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, și ne împărtășește, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelișurilor, arată-ne, Hristoase, frumusețea înțelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minții noastre, și «ne călăuzește pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Și ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie și de mărturisire a zvonului de sărbătoare», ca și noi. prin mărturisirea faptuirei și prin bucuria contemplației, să fim învredniciți a veni la locul negrăit al ospățului Tău și să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovnicește. cântând cunoștința celor negrăite cu glasurile netăcute ale minții. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înțelegerea locului de față. ca să fii și mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere și faci limba bâlbâiților să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, ''Capita de CaritateRăspunsuri către Talasie'', 48, [[Filocalia]], vol. 2, pp. 168-169) *"Iar credincioși, virtuoși și contemplativi a numit pe începători, înaintați și desăvârșiți, care pot fi numiți și robi, lucrători cu plata și fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului și lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea și arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui și ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic și al unei deprinderi în înclinarea și dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine și ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară și prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este și e crezut Dumnezeu după fire și cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''MystagogiaMistagogia''&mdash;, XXIV) ==Imnografie==[[Imagine:StMaximConfess.jpg|right|thumb|Sf. Maxim Mărturisitorul]][[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea::Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției, și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxime înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.  [[Condac]], glasul al 8-lea::Pe marele Maxim, iubitorul Treimii, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit dumnezeiasca credință și ne-a mystical interpretation of the învățat să credem că Hristos este în două firi, și cu două voințe și lucrări, întru cântări credincioșii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: Bucură-te, propovăduitorule al credinței! ''Iar pentru prăznuirea din [[13 august]] se cântă slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul pe [[12 august]] (pe 13 făcându-se [[odovanie|odovania]] praznicului [[Divine LiturgySchimbarea la Față|Schimbării la Față]]) și se pun, cu troparul de mai sus, condacele:'' Condac, glasul al 6-lea: :Lumina cea întreit strălucitoare sălășluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite, căci lămurit arăți marginilor cele dumnezeiești și arătarea înțelegerilor celor cu anevoie de înțeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de ființă și fără de început. Alt condac, glasul al 8-lea: :Al Bisericii apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credințe și luminarea, alăuta și organul bunei credințe, a călugărilor dumnezeiască și sfințită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toți. ==Note==<small>{{reflist}}</small>

*''Din învăţătura sfinţilor părinţiînvățătura sfinților părinți'', Editura Bizantină

[[Categorie:Sfinţi Părinţi|Maxim MărturisitorulSfinți Părinți]][[Categorie:Sfinţi|Maxim MărturisitorulMărturisitori]][[Categorie:Teologi]]