Modificări

'''Maximus'''==Viaţa==Maxim s-a născut la Alexandria, în Egipt, din părinţi creştini de origine modestă. Nu se cunosc nici data naşterii, nici data morţii lui. El însuşi se lăuda că mai mulţi membri ai familiei lui suferiseră chinuri şi chiar [[mucenic]]ia pentru credinţa lor, fără să precizeze dacă înduraseră toate acestea de la [[păgânismi|păgâni]] sau de la [[arianism|arieni]]. În persoana lui Maxim, credinţa creştină se întâlnea cu atitudinea şi veşmintele unui filosof cinic. La început, teologii ortodocşi ai vremii îl tratau cu profund respect. Într-o scrisoare redactată în preajma anului 371 <ref>Athanasius, also known as '''Maximus I''' or '''Maximus the Cynic'Epist. ad Maxim. Philosoph.''Opp. vol. i.</ref>, was a follower of the Cynic philosophy and an intruder into the position of Bishop of Constantinople, in 380, where he became a rival of Sf. [[Gregory the TheologianAtanasie al Alexandriei|Gregory NazianzusAtanasie cel Mare]]îi adresează laude pentru o lucrare scrisă în apărarea credinţei ortodoxe.

Maximus was born in AlexandriaÎn anul 374, Egyptîn timpul domniei împăratului Valens, a son of Christian parents of low social standing. The date of his birth, nor his death, is known. He boasted that his family included martyrs and had suffered on account of their religion, without making clear if from [[Paganism|Pagan]] or în vremea persecuţiei lansate de un [[Arianism|Arianpatriarh]] violence. He was instructed in the rudiments of Christianity and had received [[baptism]]. Maximus united the faith of an orthodox believer with the garb and deportment of a Cynic philosopher. Initiallyal arian, he was received in great respect by the leading theologians of the orthodox party. [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]]Lucius al Alexandriei, in Maxim a letter written about 371,fost biciuit şi trimis în exil datorită zelului său în apărarea credinţei ortodoxe şi pentru sprijinul acordat celor care suferiseră pentru acelaşi motiv <ref>AthanasiusGrigorie de Nazianz, ''Epist. ad Maxim. PhilosophOrat.'' Oppxxv. vol. ic.13, 14</ref> compliments him on . A fost eliberat patru ani mai târziu, probabil după moartea lui Valens. La câtva timp după eliberare, i-a prezentat împăratului Graţian, la Milano, o lucrare a lui, intitulată Περὶ τῆς πίστεως, ''De Fide'' şi scrisă pentru a work written in defense of the orthodox faithcombate arianismul.

In 374, during the reign of the emperor Valens, in the persecution carried on by Lucius of Alexandria, an Arian Maxim a mai scris şi împotriva altor [[patriarcheretic]] of Alexandriai, Maximus was flogged and banished to the Oasis on account of his zeal for orthodoxy and the aid he offered to those who suffered in the same cause.<ref>Gregory of Nazianzus, ''Orat.'' xxvdar nu se ştie dacă în aceeaşi lucrare sau în alte scrieri. cMaxim îşi mărturisea public nemăsurata sa admiraţie pentru discursurile Sf. 13Grigorie de Nazianz, 14</ref> He was released after about four yearslăudându-le atât în public, probably on the death of Valenscât şi în privat. Sometime after his release he presented to the emperor Gratian at MilanLa întoarcerea lui de la Milano în anul 379, his work, Περὶ τῆς πίστεωςa vizitat Constantinopolul, unde Grigorie tocmai fusese ales episcop în condiţii care nu păreau a fi în întregime canonice. Grigorie l-a primit cu mare cinste şi a făcut în public panegiricul acestuia într-un discurs (''De FideDiscursul 25'') pronunţat în biserica plină de lume, written against the Ariansîn prezenţa lui Maxim, înainte de celebrarea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. L-a invitat pe Maxim la masă şi l-a tratat cu cea mai mare încredere şi deferenţă.

Maximus also wrote against other [[heretic]]s, but whether in the same work or in another is not clearGrigorie avea să fie însă profund dezamăgit de Maxim. Maximus professed unbounded admiration for Gregory of Nazianzus' discourses, praising them in private and public On his return from Milan in 379, he visited Constantinople, where Gregory had just been appointed Bishop of Constantinople under conditions that were not perfectly canonical. Gregory received him with the highest honor and delivered Nu este limpede dacă evenimentele care au urmat au fost pricinuite de ambiţia lui Maxim sau dacă acesta a panegyrical oration (''Oration 25''), before the celebration of the [[Eucharist]], in Maximus' presence to fost doar o unealtă a full church. He received Maximus at his table and treated him with the great confidence and regard. However, Gregory became grievously disappointed in him. Whether the events that followed were the results solely of the ambition of Maximus or whether Maximus was himself the tool of others is not clearaltora.

Taking advantage of a sick Gregory, and supported by some Egyptian ecclesiastics sent by Profitând de boala lui Grigorie şi sprijinit de câţiva clerici egipteni trimişi de [[Peter Petru II of Alexandriaal Alexandriei|Peter Petru al II-lea]], Patriarch of Alexandria under whose directions they professed to have actedpatriarhul Alexandriei, during the night Maximus was consecrated Bishop of Constantinopleale cărui instrucţiuni aceştia afirmau că le-ar fi urmat, in the place of GregoryMaxim a fost hirotonit în timpul nopţii episcop de Constantinopol în locul lui Grigorie. The conspirators chose Conspiratorii au ales în acest scop o noapte în care Grigorie era ţintuit la pat. Au pătruns cu forţa în catedrală şi au început slujba. Maxim a night when Gregory was confined by illness. They burst into the fost aşezat pe tronul arhiepiscopal şi clericii au început slujba [[cathedraltundere|tunderii]] and started the consecrationcu puţin timp înainte de răsăritul soarelui. Maximus was placed on the archiepiscopal throne and just began having his long curls sheared away when the day dawnedVestea s-a răspândit repede şi poporul a alergat spre catedrală. The news quickly spread and everybody rushed to the cathedralMagistraţii, însoţiţi de gărzi, au intrat în catedrală, de unde i-au alungat pe Maxim şi pe clericii care oficiau ceremonia. The magistrates appeared with their officers and drove Maximus and his consecrators from the cathedral and into the tenement of a fluteAceştia s-player where the tonsure was completedau refugiat în casa unui cântăreţ din fluier, unde au dus până la capăt ceremonia tunderii.

This audacious proceeding excited great indignation among the peopleAcest procedeu a provocat un val de indignare în popor, with whom Gregory was popularcăci Grigorie era iubit. Maximus fled to Thessalonica to place his cause before emperor Theodosius Maxim a fugit la Tesalonic pentru a-şi pleda cauza înaintea împăratului [[Teodosie I]]. He met with Împăratul l-a cold reception from the emperorprimit cu răceală şi i-a încredinţat problema respectatului episcop al Tesalonicului, who committed the matter to [[Ascholius of Thessalonicade Tesalonic| Ascholius]]al Tesalonicului, the much respected Bishop of Thessalonicacu instrucţiuni de a o supune mai departe episcopului Romei, charging him to refer the affair to Bishop [[Damasus I of Romeal Romei|Damasus]].

In two letters returned from Papa Damasusa răspuns prin două scrisori. Într-una din ele, in one to adresată lui Ascholius and the Macedonian bishopsşi episcopilor macedoneni, Damasus condemned those who proposed to consecrate a restless manîi condamna pe cei care îşi propuneau să hirotonească, după cum se exprima el, an alien from the Christian professionun om nestatornic, who was not worthy to be called a Christianstrăin de credinţa creştină, and who wore an idolatrous garb nevrednic de numele de creştin şi care purta veşmântul idolatrilor ("habitus idoli") and long hair which St. şi purta părul lung, lucru pe care Sfântul [[Apostle PaulApostolul Pavel|PaulPavel]] said was a shame to a man. In the other letter to Bpîl condamna ca pe un lucru ruşinos la bărbaţi. În cealaltă scrisoare adresată episcopului Ascholius, Damasus also asked him to take special care that i-a Catholic bishop may be ordainedmai cerut şi să se îngrijească în mod deosebit să fie hirotonit în locul lui un episcop canonic. <ref>Migne, Patrolog., xiii., pp. 366-369; Ep. 5; 5, 6).</ref>

In face of the rebuke Maximus returned to Primind asemenea mustrări, Maxim s-a întors la Alexandria and demanded that Peter assist him in reşi i-establishing himself at Constantinoplea cerut ajutorul lui Petru pentru a se reaşeza în scaunul constantinopolitan. Peter appealed to the Petru a făcut apel la prefect, who drove Maximus out of Egyptcare l-a alungat pe Maxim din Egipt.<ref>Gregory of NazianzusGrigorie de Nazianz, ''Carmen de Vita sua'', vss. 750-1029.</ref>

Maximus then appealed to the Western churchMaxim a apelat atunci la Biserica din Apus. Ca urmare a solicitărilor lui, which in the autumn of în anul 381 convened, either at s-a reunit la Aquileia or at Milan, a sau la Milano un [[synodsinod]] under the presidency of prezidat de Sf. [[Ambrose of MilanAmbrozie al Milanului]] to consider Maximus' claimspentru a analiza pretenţiile lui Maxim. The synod acted with the understanding that there was no question that Gregory's translation was uncanonicalSinodul a acţionat astfel numai pe baza afirmaţiilor lui Maxim, pornind de la premisa că mutarea lui Grigorie de pe tronul Cezareei pe tronul constantinopolitan era necanonică, the election of Nectarius was open to grave censure as that of an unbaptized laymaniar alegerea succesorului său lui Nectarie era extrem de discutabilă, and only Maximus' representations to guide themîntrucât acesta era un laic şi încă nebotezat. Maximus exhibited letters from PeterMaxim le-a arătat episcopilor romani nişte scrisori de la Petru, the late venerable bishop of Alexandriarăposatul episcop al Alexandriei, to confirm his asserted communion with the pentru a demonstra astfel că se afla în comuniune cu [[Church of AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]]. The Italian bishops pronounced in favor of Maximus and refused to recognize either Gregory or NectariusEpiscopii italici s-au pronunţat în favoarea lui Maxim şi au refuzat să-i recunoască atât pe Grigorie cât şi pe Nectarie. In a letter to Theodosius Într-o scrisoare adresată împăratului Teodosie, Ambrose and his brother-prelatesAmbrozie şi ceilalţi episcopi <ref>Ep. xiii. c. i. § 3.</ref> remonstrated against the acts of Nectarius as not a rightful bishop since the chair of Constantinople belonged to Maximusau protestat împotriva acţiunilor lui Nectarie, whose restoration they demandeddeclarând că acesta nu era un episcop canonic şi că tronul constantinopolitan i-ar fi aparţinut de drept lui Maxim, and that a cărui restabilire în scaun o cereau. În această scrisoare ei cereau totodată reunirea la Roma a unui sinod general council of the Eastern and Western parts of the church be held at Rome to settle the disputed episcopate and also that of Antiochal Bisericii din Răsărit şi din Apus care să tranşeze disputele cu privire la tronurile episcopale ale Constantinopolului şi Antiohiei.

In În 382, s-a provincial synod was held at Romeţinut la Roma un sinod local. The synodSinodul, having received more accurate informationcare primise informaţii mai exacte, finally rejected Maximus's claimsa sfârşit prin a respinge pretenţiile lui Maxim.<ref>Hefele, ''Hist. of Councils'', i. pp. 359, 378, 381, Eng. trans.</ref>.The invectives of Gregory of Nazianzus against Maximus<ref>Gregory of Nazianzus, ''Carmina'', sc. ''De Vita sua'', l. c.; ''In Invidos'', vs. 16, etc.; ''In Maximum''</ref> were written after their struggle for the patriarchate, and contrast starkly with the praises of his twenty-fifth Oration. The work of Maximus, ''De Fide'', which is well spoken of by Jerome, is lost.

Invectivele lui Grigorie de Nazianz împotriva lui Maxim<ref>Gregory of Nazianzus, ''Carmina'', sc. ''De Vita sua'', l. c.; ''In Invidos'', vs. 16, etc.; ''In Maximum''</ref> au fost scrise după disputa lor pentru tronul constantinopolitan şi contrastează puternic cu tonul laudativ din Discursul al XXV-lea. Lucrarea lui Maxim, ''De Fide'', lăudată şi de Fericitul [[Ieronim]], nu s-a păstrat.  ==ReferencesNote==

{{successionsuccesiune|beforeînainte=[[Demophilus of ConstantinopleDemofil de Constantinopol|DemophilusDemofil]] or sau<br>[[Evagrius of ConstantinopleEvagrie al Constantinopolului|EvagriusEvagrie]]|titletitlu=[[List of Patriarchs of ConstantinopleListă a patriarhilor de Constantinopol|Bishop of ConstantinopleEpiscop de Constantinopol]]<br>Disputed by<br>În opoziție cu [[Gregory the TheologianGrigorie Teologul]]|yearsani=380|afterdupă=Gregory the TheologianGrigorie Teologul}}

==SourcesSurse==[[:en:Maximus the Cynic|OrthodoxWiki:Maximus the Cynic]], după: *en: [[Wikipedia:Maximus_I_of_Constantinople]]*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=35 Ec-patr: Maximus]*Greg. Naz. ''Orat. '' xxii. xxviii.; ''Carm. 1 de Vita sua''; ''Carm. '' cxlviii.;*Philippe LabbeLabbé, ''Concilia'' ii. 947, 954, 959;*Migne, ''Patr. Lat''. xiii. pp.&nbsp;366-369; Epp. 5, 5, 6.*Sozomenus Sozomen, ''H. E. '' vii. 9;*Theodoret. , ''H. E. '' v. 8; cf.*Tillemont, ''MèmMém. eccl.'' ix. 444-456, 501-503;

[[CategoryCategorie: BishopsEpiscopi]][[CategoryCategorie: Patriarchs of ConstantinoplePatriarhi ai Constantinopolului]]