Modificări

'''Marele Preot''' sau '''Arhiereul''' (gr. ''Arhiereus'' - „primul preot”) era pontiful suprem al evreilor și provenea dintr-o familie sacerdotală. În [[Noul Testament]], când expresia este folosită la plural, ea îi desemnează pe membrii aristocrației sacerdotale din [[Ierusalim]], făcând parte din [[sanhedrin]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 26,59), fiind responsabili de finațele finanțele (Mt 27,3) și de poliția Templului ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 14, 1.10). Împreună cu „bătrânii” și cu „învățătorii Legii” ei reprezentau ansamblul autorităților poporului evreu.

Marele Preot prezida [[sanhedrin]]ul (Matei 26,57), dar privilegiile și datoriile lui erau legate mai ales de cultul la [[Templul din Ierusalim]]. Era consacrat printr-o ungere specială și învestit astfel de o sfințenie unică ca să aducă zilnic jertfă ([[Cartea Ieșirii|Ieșire]] 29), să prezideze marile sărbători și ceremonii, și să fie singurul care poate, o dată pe an, la sărbătoarea Marii Iertări (Yom Kippur), să intre în [[Sfânta Sfintelor]] (- locul cel mai sfânt al Templului (Evrei 9, cf. [[Cartea Leviticului|Levitic]] 16).