Modificări

{{Format:Articol de calitate}}[[ImageImagine:Theotokos of Vladimir.jpg|right|frame|Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir]]'''Maica Domnului''', (Aramaică: ܡܪܝܡ‎ Mariam; Ebraică: מִרְיָם‎ Miriam; cca.18 î.Hr. – cca. 43 d.Hr), Prea Curata Fecioară [[Maria ]] este "Născătoare „Născătoare de Dumnezeu"Dumnezeu”, maica lui [[Iisus Hristos]], Fiul şi și [[Cuvânt|Cuvântul]] ul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea ("umbrirea"„umbrirea”) [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. [[Dreptul Iosif|Iosif]], logodnicul Ei, la îndemnul îngerului (Mat.1,20), a avut grijă de Ea şi și a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca şi și cum ar fi fost copilul său. Prea Curata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul şi și după naşterea nașterea cea dumnezeiască din Ea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, fiindcă naşterea Sa a fost mai presus de firedupă cum o atestă și unul din apelativele cu care Biserica o cinstește: '''Pururea Fecioara Maria'''. __TOC__

==Sărbători/Praznice ale Maicii Domnului==Biserica Ortodoxă pomeneşte viaţa pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai multe [[Praznic|Praznice]]e. Anul liturgic începe şi și se sfârşeşte sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu. Pentru cinstirea unora dintre [[Icoane făcătoare de minuni|Icoanele făcătoare de minuni]] ale Maicii Domnului s-au instituit, de asemenea, zile de pomenire.

===Naşterea Nașterea Maicii Domnului===[[Naşterea Nașterea Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește pe [[8 septembrie]].

[[Acoperământul Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește la [[1 octombrie]].

[[Intrarea Maicii Domnului în Biserică a Maicii Domnului|Aducerea Maicii Domnului]] la Templu se sărbătoreşte sărbătorește la [[21 noiembrie]].

[[Soborul Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sărbătorește a doua zi de [[Crăciun]], pe [[26 decembrie]].

[[Bunavestire|Vestea cea bună]] adusă Maicii Domnului de Sfântul [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghel Gavriil]] se sărbătoreşte sărbătorește pe [[25 martie]].

[[Izvorul Tămăduirii]] se sărbătoreşte sărbătorește vineri în [[Săptămâna luminată]].

[[Adormirea Maicii Domnului]] se pomeneşte pomenește pe [[15 august]].

În slujbele Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este numită adesea '''Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi și Pururea Fecioara Maria'''.

Numele de ''Panaghia'' (Preasfânta) nu face obiectul nici unei definiţii definiții dogmatice, dar este recunoscut şi și folosit în întreaga Biserică Ortodoxă. Acest nume i s-a dat Maicii Domnului pentru că ea este exemplul desăvârşit desăvârșit al colaborării între Dumnezeu şi voinţa și voința liberă a omului: "Iată „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvăntul tău" cuvântul tău” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#38 1, 38]). Uneori, Fecioara Maria mai este numită şi "Noua Eva"și „Noua Eva”, deoarece ascultarea Ei desăvârşită desăvârșită a voii lui Dumnezeu a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care Eva a dat dovadă în Rai.

Biserica Ortodoxă o numeşte numește pe Maica Domnului ''Preacurată'' sau ''Fără de prihană'' (''achrantos'' în limba greacă). Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul strămoşescstrămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte privește doctrina [[romano-catolic]]ă a [[Imaculata Concepţie Concepție a Fecioarei Maria|Imaculatei ConcepţiiConcepții]], ortodocşii ortodocșii resping această doctrină considerând-o drept neavenită și chiar ''[[erezie|eretică]]'', întrucât prin aceasta se încearcă să se scoată de sub influenţa influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu ar mai fi părtaşă părtașă la mântuirea care vine prin Fiul şi și Dumnezeul Ei.

Biserica Ortodoxă o cinsteşte cinstește pe Maica lui Dumnezeu, pentru Fiul Ei. Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], împreună cu [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] ai [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]] au insistat asupra apelativului ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) pentru Maica Domnului, dar nu doar pentru a o cinsti pe aceasta, ci şi și pentru a garanta păstrarea învăţăturii învățăturii corecte asupra [[Întruparea|Întrupării]]. Creştinii ortodocşi Creștinii ortodocși consideră că este imposibil ca un om care crede în Întruparea Domnului să nu o cinstească pe Maica Lui.

În ceea ce privește numirea de ''Theotokos'' (în limba greacă: ΘεοτοκοςNăscătoare de Dumnezeu) este un cuvânt din limba greacădată Fecioarei Maria, care înseamnă "Purtătoare de Dumnezeu" sau "Cea care Iacesta i-a dat naştere lui Dumnezeu" (fost recunoscut în [[Biserica Ortodoxă]] la [[Sinodul III Ecumenic|Al treilea Sinod Ecumenic]], ținut la Efes în anul 431. Acest apelativ era deja folosit de câtăva vreme în română termenul practica liturgică și prin evlavia credincioșilor Bisericii. Semnificația [[teologie|teologică]] a acestui nume este tradus ca: Născătoare de reafirmarea faptului că Fiul Mariei, Domnul nostru [[Iisus Hristos]] este Dumnezeu sauadevărat, Om adevărat și că natura divină și natura umană a lui Hristos erau, după numirea cea mai uzitată în El, unite într-o singură [[Biserica Ortodoxă RomânăIpostas|Persoană]] a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. O viziune concurentă, susținută de [[Nestorie]], "Maica pe atunci Patriarh al Constantinopolului susținea că Maria trebuia numită doar '''''Christotokos''''', adică ''Născătoare de Hristos''. Intenția implicită în această denumire era de a limita rolul Maicii Domnului")doar la cel de Maică a „umanității lui Hristos”, cu excluderea naturii Sale dumnezeiești.

În ceea ce priveşte numirea de ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) dată Fecioarei Maria , acesta i-a fost recunoscut în Viziunea lui [[Biserica OrtodoxăNestorie]] la a fost [[Sinodul III Ecumenicanatema|Al treilea Sinod Ecumenicanatemizată]], ţinut la Efes în anul 431. Acest apelativ era deja folosit de câtăva vreme în practica liturgică şi prin evlavia credincioşilor Bisericii. Semnificaţia Sinod ca [[teologie|teologicăerezie]] a acestui nume este: reafirmarea faptului că Fiul Mariei, Domnul nostru (cunoscută ca ''[[Iisus Hristosnestorianism]] este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat şi ''), întrucât s-a considerat că natura divină şi natura umană Îl împărțea pe Hristos în două. S-a lui stabilit că, deși Hristos are două naturi, umană și divină, acestea erauunite, în Elîntru veșnicie, unite într-o singură [[Ipostas|Persoană]] a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. O viziune concurentăÎntrucât Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu-Fiul, susţinută numirea corectă pentru a o desemna este cea de [[Nestorie]], pe atunci Patriarh al Constantinopolului susţinea că Maria trebuia numită doar Născătoare de Dumnezeu (''Theotokos'''Christotokos''''', adică ''Născătoare de Hristos''. Intenţia implicită în această denumire era de a limita rolul Maicii Domnului doar la cel de Maică a "umanităţii lui Hristos", cu excluderea naturii Sale dumnezeieşti).

Viziunea lui [[Nestorie]] a fost [[anatema|anatemizată]] de Sinod ca [[erezie]], (cunoscută ca Numind-o ''Theotokos'' sau ''[[nestorianism]]Maica Domnului''(Μητηρ Θεου), întrucât nu s-a considerat dorit niciodată afirmarea faptului că Îl împărţea pe Hristos în două. SFecioara Maria ar fi fost deopotrivă veșnică (co-eternă) cu Dumnezeu sau că Ea ar fi existat înainte de a stabilit că, deşi fi existat Dumnezeu sau Domnul nostru Iisus Hristos are două naturi, umană şi divină, acestea erau unite, întru veşnicie. Biserica recunoaște taina Ei, într-o singură Persoană. Întrucât Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeucântare mai veche: „Cel pe care lumea nu L-Fiula încăput, numirea corectă pentru în pântecele Tău a o desemna este cea de încăput, Născătoare de Dumnezeu (''Theotokos'')Dumnezeu”.

Numind-o ''Theotokos'' sau Numirea de ''Maica Domnului'' (Μητηρ Θεου), nu s-a dorit niciodată afirmarea faptului că Fecioara Maria ar fi fost deopotrivă veşnică (co-eternă) cu Dumnezeu sau că Ea ar fi existat înainte de a fi existat Dumnezeu sau Domnul nostru Iisus Hristos. Biserica recunoaşte taina Ei, într-o cântare mai veche: "Cel pe care lumea nu L-a încăput, în pântecele Tău a încăput, Născătoare de Dumnezeu". Numirea de "Născătoare de Dumnezeu" '' se regăseşte şi regăsește și în mai multe din [[CântareImn|cântările]] [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]].

În timp ce unele din limbile folosite în Bisericile Ortodoxe traduc "''Theotokos" '' printr-un singur cuvânt, în limba română el este tradus cel mai adesea ca "''Născătoare de Dumnezeu"'', uneori ca "''Maica lui Dumnezeu" '' sau, în limbaj curent, "''Maica Domnului"''.

Traducerea prin "''Maica lui Dumnezeu" '' poate fi o traducere corectă (mai rară în limba română), aceasta fiind însă de fapt traducerea literală a unei alte formulări, prezentă în aproape toate icoanele Născătoarei de Dumnezeu: Μητηρ Θεου (''Meter Theou''), abreviată de regulă ca '''ΜΡ ΘΥ'''. De aceea, când cei doi termeni apar într-o aceeaşi aceeași cântare, ''Theotokos'' este tradus cu "''Născătoare de Dumnezeu"'', iar ''Meter Theou'' cu "''Maica lui Dumnezeu"'', pentru a se păstra distincţia distincția pe care [[imnografImnografie|imnograful]]ul dorea să o facă între cei doi termeni.

Una din cele mai deconcertante tradiţii tradiții ortodoxe referitoare la Născătoarea de Dumnezeu este, pentru creştinii creștinii din ziua de astăzi, învăţătura învățătura conform căreia aceasta este "''Pururea Fecioară"'', mai precis, că a rămas fecioară înainte, în timpul şi și pururea fecioară după ce L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Faptul că Sfânta Fecioară Maria este Pururea Fecioară (''Aeiparthenos'') nu înseamnă că i se acordă un statut special, nici nu constituie o invitaţie invitație la a venera creatura, iar nu pe Creator. Este mai degrabă o învăţătură învățătură care o reafirmă pe cea cu privire la Domnul Iisus Hristos. Întrucât a fost aleasă să Îi fie mamă, să-L zămislească, să-I dea un trup, să-I dea naşterenaștere, Ea este pentru noi locaşul locașul finit al necuprinsului Dumnezeu. Astfel, deoarece, într-un anumit sens, ea este noua Sfânta Sfintelor, pururea fecioria Ei este însuşirea însușirea firească a unei realităţi realități atât de extraordinare/minunate.

Întreaga [[Sfânta TradiţieTradiție|TradiţieTradiție]] a Bisericii Creştine Creștine Ortodoxe a afirmat întotdeauna că Ea este cu adevărat Pururea Fecioară, lucru ştiut știut de cei care au cunoscut-o personal şi și care a fost transmis din generaţie generație în generaţiegenerație, fără a uita sau fără a adăugi adăuga ceva faţă față de cele cunoscute dintru început. Cu excepţia excepția câtorva cazuri izolate, niciodată creştinii creștinii nu s-au raportat altfel la Ea, până târziu, chiar şi și în [[protestantism]]. Există mai multe mărturii cu privire la pururea fecioria Maicii Domnului. Vom prezenta câteva în cele ce urmează.

[[ImageImagine:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria, sec .<br />Icoană din secolul al VI-lea]]Accepţiunea Accepțiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea înțelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie creație care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care [[Dreptul Iosif]], ("Logodnicul"„Logodnicul”, cum îl numeşte Tradiţianumește Tradiția) nu a avut relaţii relații maritale cu ea este că el . Iosif a văzut-o ca fiind aleasă, pusă deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege înțelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în [[Noul Testament]] pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:

:Pentru prima dată prezenţa lui Dumnezeu s-a pogorît asupra unei persoane, făcând din ea Elisabeta o nouă Arcă (sau Chivot) salută pe Maria în același fel în care a(l) fost întâmpinat Chivotul Legământului.Intrarea Chivotului și cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă.. Rene Laurentin vorbeşte de subtila utilizare După cum casa lui Obed-edom a imaginilor referitoare la Chivot [la începutul Evangheliei după Luca]. De exemplufost binecuvântată, arată cum în tot astfel [[Cartea II a Regilor|II Regi]Elisabeta] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6 6] există o referire la faptul consideră că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţii) lui Iudași casa ei este binecuvântată. Aceeaşi frază este folosită pentru a descrie călătoria MarieiLaurentin continuă: "sculându-se Maria, s-a dus vorbește despre modul în grabă la muntecare atât David, într-un oraş al lui Iuda... cât și Elisabeta reacționează cu uimire/teamă ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [httpawe)://bibliaortodoxa.ro/carte.php„Cum va intra chivotul Domnului la mine?id=48&cap=1#39 1”, 39]). Și spune David, şi Maria, "sculându-se... s-au dus". Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi Luca 19; iar Elisabeta, de asemenea, 39zice „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” Chivotul şi Maria ajung la destinaţieLegământului și Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, ambele sunt întâmpinate două moduri de a privi aceeași realitate - realitate care devine mai limpede și mai personală odată cu "strigăte de bucurie"Maica Domnului. Iar cuvântul folosit pentru a exprima "închinarea" ElisabeteiÎn sfârșit, ''anafametezein''atât Chivotul, este unul foarte rar. Este folosit numai cât și Maria rămân în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literalcasele respective câte trei luni (II Regi 6, înseamnă 'a striga cu glas tare'11 și Luca 1, 'a proclama' sau 'a intona'56).

:Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi fel în care a fost întâmpinat Chivotul LegământuluiLa Luca [http://bibliaortodoxa. Intrarea Chivotului şi cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casăro/carte. După cum casa lui Obed-edom a fost binecuvântată, tot astfel php?id=48&cap=1 1] și [[Elisabeta]http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2] consideră că şi casa ei este binecuvântată. Laurentin continuăapar: vorbeşte despre modul în care atât David, cât şi Elisabeta reacţionează cu uimire/teamă vestirea [[Gavriil (aweArhanghelul): "Cum va intra chivotul Domnului la mine?"|Arhanghelului Gavriil]] către [[Zaharia]] și, spune David la II Regi 6șase luni mai târziu, 9bunavestire a acestuia către Maria; iar Elisabetamai apoi, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus și, după alte treizeci de asemeneazile, zice "Şi aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de unde mie aceastazile pentru aducerea la Templu, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" Chivotul Legământului şi Maica Domnului nostru suntrezultatul este 490, număr foarte rar care se găsește într-un anumit sensuna din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testament, două moduri cea de a privi aceeaşi realitate - realitate care devine mai limpede şi mai personală odată cu Maica Domnuluila [Cartea profetului Daniel|Daniel] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=9 9]. În sfârşitEvanghelistul Luca dă încă o dată o indicație în plus, atât Chivotulceea ce înseamnă, cât şi Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6pentru cei care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeu, 11 şi Luca 1ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilor, 56)întru Hristos și Preabinecuvântata Lui Maică.

: La Luca Acesta este Chivotul Legământului. Acum să ne întoarcem și să încheiem cu Apocalipsa [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=484&cap=1 111 11] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=484&cap=2 212 12] apar: vestirea [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelului Gavriil]] către [[Zaharia]] și. Aici Fecioara Maria este Chivotul Legământului. Este adevăratul TABERNACOL. Ea este imaginea Noului Ierusalim. Cum este descris Noul Ierusalim, șase luni mai târziula sfârșitul Apocalipsei? Ca o mireasă neîntinată, bunavestire dar și ca maică a acestuia către Maria; mai apoicopiilor lui Dumnezeu. Deci cum poate fi cineva feciorelnic, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus neîntinat șiîn același timp să aibă odrasle, după alte treizeci de zileca o maică? Pare imposibil pentru natura umană, aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de zile dar nu pentru aducerea la TempluMaria, rezultatul este 490nu doar ca Maica Domnului Iisus, număr foarte rar care se găsește într-una din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testamentci și, cea după cum aflăm de la [Cartea profetului Daniel[Evanghelia după Ioan|DanielIoan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=1635&cap=9 919 19]. Evanghelistul Luca dă încă o dată o indicație , la Răstignire și în plusApocalipsa 12, ceea ce înseamnă17, pentru cei ca aceea care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeudevenit, ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilordupă Har, întru Hristos și Preabinecuvântata Lui MaicăMaica tuturor copiilor lui Dumnezeu.

: Acesta este Chivotul Legământului. Acum să ne întoarcem Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să încheiem cu Apocalipsa [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=11 11] -și [http://bibliaortodoxaînceapă viața împreună.ro/carteDar Tradiția Bisericii spune altceva.php?id=4&cap=12 12]. Aici Dreptul Iosif era mult mai bătrân decât Fecioara Maria este Chivotul Legământului, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sens, frații lui Iisus. Este adevăratul TABERNACOLIar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte și modul în care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Ea este imaginea Noului Ierusalim. Cum este descris Noul Ierusalim, la sfârșitul Apocalipsei? Ca Iosif o mireasă neîntinatăia pe Maria oarecum sub tutela lui deoarece, dar și trăind pe lângă Templu ca maică a copiilor fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu putea ieși în lume de una singură. Deci cum poate fi cineva feciorelnicDe aceea Iosif, un om drept, respectat, neîntinat a fost ales să o ia la el. Aceasta explică și în același timp de ce ideea că ei ''ar fi trebuit'' să aibă odraslerelații intime este falsă: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața, ca o maică? Pare imposibil pentru natura umanăiar el era un bărbat mult mai în vârstă, dar nu care avusese deja copii și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru Maria, nu doar ca Maica existența unor "frați" ai Domnului Iisus, ci și, după cum aflăm este aceea (exprimată de la Fericitul [[Evanghelia după Ioan|IoanIeronim]] [http://bibliaortodoxa) conform căreia aceștia ar fi fost fiii lui Cleopa, fratele Sf.ro/carte.php?id=35&cap=19 19]Iosif, la Răstignire care murise și ai cărui copii și în Apocalipsa 12văduvă erau, 17conform tradiției mozaice, ca aceea care a devenit, după Har, Maica tuturor copiilor în custodia lui Dumnezeu.

Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să-și înceapă viata împreună. Dar Tradiția Bisericii spune altceva. Dreptul Iosif era Mai mult mai bătrân decât Fecioara Maria, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sensatât termenul evreiesc, frații lui Iisus. Iar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte cât și modul în termenul grecesc folosit pentru „frate” este adesea folosit pentru a desemna rude care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Iosif o ia pe Maria oarecum sub tutela lui deoarece, trăind pe lângă Templu ca fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu este ceea ce se înțelege în română prin „frați” putea ieși în lume fi vorba de una singurăveri, unchi sau alte rude. De aceea Iosifexemplu, un om drept, respectat, a fost ales să o ia la el. Aceasta explică [[Avraam]] și de ce ideea că ei [[Lot]] sunt numiți ''ar fi trebuitadelphoi'' să aibă relații intime este falsăîn [[Cartea Facerii|Facerea]] [http: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața//bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14#14 14, iar el era un bărbat mult mai în vârstă14] din [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Vechiului Testament), care avusese deja copii deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi „frați”. [[Iacov]] și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru existența unor "frați" ai Domnului este aceea (exprimată de Fericitul [[IeronimLaban]]sunt și ei numiți „frați” (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=29#15 29, 15]) conform căreia aceștia ar fi fost fiii , deși Laban era unchiul lui Cleopa, fratele SfIacov. IosifÎn orice caz, care murise și ai cărui copii cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul „frați” din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și văduvă erau, conform tradiției mozaice, în custodia luiengleză).

Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți pentru "frate" sunt adesea folosiți pentru a desemna rude care nu erau ceea ce se înțelege în română prin "frați" putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, [[Avraam]] și [[Lot]] sunt numiți ''adelphoi'' în [[Cartea Facerii|Facerea]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14#14 14,14] din [[Septuaginta]] (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi "frați". [[Iacov]] si [[Laban]] sunt și ei numiți "frați" (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=29#15 29, 15]), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice cazplus, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul "frați" există nici un loc din limba română (problema se reproduce Scriptură în toate limbile romanice și în engleză)care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit „fiul Mariei”.

În plus, nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit "fiul Mariei". Unii folosesc acel "până ce" „până ce” din Scriptură ("„...și n-a cunoscut-o pe ea până ce [în greacă = ''eos''] a dat naștere Fiului său cel întâi-născut..." ” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=1#25 1,25]; [[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2#7 2,7])) pentru a afirma că, după ce I-a dat naștere lui Dumnezeu-Omul, Sf. Iosif ar fi "cunoscut„cunoscut-o" o” în sens marital. Din nou, este vorba de o problemă de traducere.

:Se pare că acest verset este adesea tradus ca "nu „nu a cunoscut-o pe ea decât după ce..." ” Dar acesta nu era sensul corect. În originalul grecesc, ''eos'' indică sensul real, care este: "nu „nu a avut relații intime cu ea înainte ca ea să nască"nască”. Evanghelistul face această afirmație pentru a ne asigura că Iosif nu a participat deloc la zămislirea lui Iisus. Textul indică doar că, în ceea ce privește nașterea lui Iisus, întrucât nu avusese mai înainte relații cu Maria, Iosif nu era tatăl lui Iisus. Aceasta e doar o formulare comună, utilizarea unui mod de exprimare familiar. Același termen este folosit în acelasi același sens în Biblie cu alte ocazii, ca expresie comună și în mod clar nu înseamnă ceea ce heterodocșii (neortodocșii) pretind că înseamnă. Astfel, la II Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6#23 6,23] citim: "Şi „Și Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până [''eos''] în ziua morţii ei"morții ei”. Oare asta înseamnă că a avut copii după ce a murit? Desigur că nu! Și nici Iosif nu a "cunoscut„cunoscut-o" o” pe Maria după nașterea lui Iisus. La Facere [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=8#7 8, 7] citim că Noe "a „a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce [''eos''] a secat apa de pe pământ"pământ”. Ori, știm din Scriptură că de fapt corbul nu s-a mai întors niciodată pe Arcă. Un alt exemplu din Biblie: la [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=12#36 12, 36] se spune: "Şezi „Șezi de-a dreapta Mea până ce [''eos''] voi pune pe vrăjmaşii vrăjmașii tăi aşternut așternut picioarelor Tale"Tale”. Oare asta înseamnă că Hristos nu va mai sta la dreapta slavei Tatălui după ce vrăjmașii Săi vor fi fost biruiți? Desigur că nu! Astfel, Biblia nu spune că "Iosif „Iosif nu a cunoscut-o până ce L-a adus pe lume pe Fiul său cel întâi-născut, dar după aceea da"da”. Scriptura spune pur și simplu că "nu „nu a cunoscut-o pe ea până ce (înainte ca ea) nu a dat naștere Fiului său Cel întâi-născut"născut”, ceea ce înseamnă, pur și simplu, că "nu „nu Iosif era tatăl. Nu o cunoscuse înainte ca ea să fie însărcinată, astfel că nu luase parte la zămislirea lui Iisus".”

O altă mărturie din Scriptură este aceea că, pe Cruce fiind, Domnul a încredințat-o pe preasfânta Sa Maică Sfântului Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]] (Ioan [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19#26 19, 26]). Pare o atitudine foarte practică, dar trebuie să ne amintim că Legea mozaică ar fi stabilit ca ea să fie încredințată copiilor ei naturali, întrucât întâiul-născut era pe moarte. Hristos, care a împlinit mereu Legea în chip desăvârșit nu ar fi încălcat-o sub nici un aspect. Astfel că atunci când a încredințat-o pe mama Sa ucenicului Său, a făcut aceasta numai pentru că nu avea alți copii care să o ia în casa lor, dar dat fiind că Sf. Iosif murise de mai multă vreme.

Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie "Fecioară" sau "Pururea Fecioară" dacă tu te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.  În plus, în cele mai timpurii [[Sfânta Liturghie|Liturghii]] ale Bisericii, Ea este mereu numită "''Pururea Fecioara"''. Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca [[Petru I al Alexandriei|Petru al Alexandriei]], [[Epifanie de Salamina]], [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], [[Didim cel Orb]], [[Ieronim]], [[Chiril al Alexandriei]], [[Leon cel Mare]], [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie al Ierusalimului]], [[Ioan Damaschin]], [[Ioan Casian]], [[Efrem Sirul]] și în capitulele [[Sinodul V Ecumenic|celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic]] (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. [[Ambrozie al Milanului]]: "Fecioara „Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii" .” (A se vedea ''Scrisoarea 63''; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știu știe că Maica Domnului este adesea numită "Fecioara" și "Pururea Fecioara". [[Ipolit|Hipolit]] era un învățat, [[episcop]] și [[mucenic]] care a trăit în sau lângă Roma „Fecioara” și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare„Pururea Fecioara”.

[[Ipolit Romanul|Ipolit]] era un învățat, [[episcop]] și [[mucenic]] care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare. Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:

Observați Se observă că Hipolit o numește pe Maria preasfântă „preasfântă și pururea-fecioarăfecioară”. Dat fiind că spune aceasta doar în treacăt, putem fi siguri este sigur că nu introducea aici nici o învățătură nouă, așa încât putem se poate considera că a se referi la Maica Domnului în acești termeni era un lucru comun încă dinainte de momentul în care scria Hipolit.

:Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni..." (Un discurs despre sfârșitul lumii)

Hipolit Ipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Putem Se poate presupune că acesta este echivalentul termenului "''Theotokos" '' din limba greacă, termen care se traduce prin "''Purtătoare de Dumnezeu" '' sau, în traducerea comună, "Maica „Maica lui Dumnezeu" Dumnezeu” (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]].

:Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea "binecuvântată „binecuvântată între femei"femei”, blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri."

Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) și ''Meter Theou'' (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, "Omul„Omul-Dumnezeu" Dumnezeu” (''Theanthropos'' în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim ''Theotokos'', deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească ''Theotokos'', preferând să îi spună ''Christotokos'' (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între ''[[Logos]]ul'' divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că "Dumnezeu „Dumnezeu S-a făcut om"om”, după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim ''Theotokos''.

====Mărturii ale reformatorilor protestanţi protestanți despre Maica Domnului====Deşi Deși Biserica Ortodoxă nu urmează învăţăturile învățăturile reformatorilor protestanţiprotestanți, modul în care văd ei pururea-fecioria Maicii Domnului este unul din punctele pe care aceştia aceștia le au în comun cu Ortodoxia. Unii dintre fondatorii Reformei protestante credeau în pururea-fecioria Maicii Domnului.

:El afirmă că [Maria lui Cleopa] era sora mamei lui Iisus şiși, astfel, adoptă terminologia ebraică, conform căreia verii şi și alte rude sunt desemnaţi şi desemnați și ei cu cuvântul folosit pentru ''fraţifrați'' - – Jean Calvin, ''Comentariu la Evanghelia după Ioan'', referitor la pasajul: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19 Ioan 19, 25].

:Cuvântul ''fraţifrați'' pe care l-am menţionat menționat mai înainte se foloseştefolosește, conform limbii ebraice, pentru a indica orice fel de rude; şi și astfel Helvidius dovedeşte dovedește o nemăsurată ignoranţă ignoranță atunci când ajunge la concluzia că Maria trebuie să fi avut mulţi mulți copii, fiindcă "fraţii" „frații” lui Hristos sunt menţionaţi menționați uneori. - – Jean Calvin, ''Comentariu asupra concordanţei Evangheliştilor concordanței Evangheliștilor Matei, Marcu şi și Luca'', vol. II, p. 215 (asupra pasajului: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=13 Matei 13, 55]).

[Notă: Helvidius a fost un creştin creștin din secolul al V-lea care a negat pururea-fecioria Mariei, care a fost admonestat şi și ale cărui idei au fost demontate de Fericitul [[Ieronim]] în tratatul său ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf206.vi.v.html Asupra pururea fecioriei Maicii Domnului, împotriva lui Helvidius]''.]

:Să dau un exemplu: învăţaţiînvățați, prin lumina credinţeicredinței, că Hristos S-a născut dintr-o fecioară, ştim știm că acest lucru este adevărat, şi și nu avem nici un dubiu că acei care au încercat să considere această afirmaţie afirmație drept o figură de stil se înşelau înșelau în mod categoric, şi și declarăm absurde lucrurile pe care Helvidius şi alţii și alții le-au inventat despre pururea-feciorie. - – Huldrych Zwingli. "Friendly Exegesis, that is, Exposition of the Matter of the Eucharist to Martin Luther, February 1527", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Volume Two, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.275.

:Apoi, mintea evlavioasă găseşte găsește minunate bucurii în căutarea motivelor pentru care Mielul a ales să se nască dintr-o pururea-fecioară; dar în ceea ce priveşte privește acest lucru [Zwingli se referă la Prezenţa Prezența reală a lui Hristos în Euharistie], se îngrozeşteîngrozește. - – Huldrych Zwingli. "Subsidiary Essay on the Eucharist, August 1525", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Vol. 2, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.217.

:A fost pusă în circulaţie circulație o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi și prin scris, aş aș fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere naștere lui Hristos, ci că aş aș fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi și că ar fi avut mai mulţi mulți copii după aceasta. - – Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.

:Forma de exprimare folosită de [[Apostolul Matei|Matei]] este cea comună, cum aş aș zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea RoşieRoșie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Tot astfel, atunci când Matei spune că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce nu L-a născut pe Fiul. Și iarăşiiarăși: Marea Roşie Roșie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit reușit mai târziu să treacă Marea RoşieRoșie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii relații cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. - – Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.

:Cred că El S-a făcut om, alăturând natura divină şi și pe cea umană într-o singură persoană; că a fost zămislit prin lucrarea deosebită a Sfântului Duh, şi și născut din binecuvântata Fecioară Maria care a rămas fecioară nestricată şi și neîntinată atât înainte cât şi și după ce I-a dat naştere naștere (lui Hristos). - – John Wesley, ''Scrisoare către un romano-catolic''.

Protestanţii Protestanții care neagă pururea-fecioria Maicii Domnului se găsesc în dezacord cu propriii lor învăţători învățători în materie de credinţăcredință.

* "Ea „Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă." (” – [[Mitropolit]] [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]]* „Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, șezând între Dumnezeu și oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu.” – [[Nicodim Aghioritul|Sfântul Nicodim Aghioritul]]* „Căci așa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existență, tot așa și Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existența fericită.” – Sfântul Teofan al Niceei* „Maica Domnului este și cauză a celor dinaintea ei, și patroană a celor de după ea, și procurătoare a celor veșnice. Ea este tema profeților, obârșia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creații. Ea este început, izvor și rădăcină a bunătăților negrăite. Ea este pisc și desăvârșire a tot ce-i sfânt.” – [[Grigorie Palama|Sfântul Grigorie Palama]]* „Când te rogi în biserică ori acasă, străduiește-te ca în rugăciune să îți înfățișezi toate cuvintele și chipurile — chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinților sau oamenilor de pe pământ pentru care te rogi — la modul ideal, adică așa cum sunt ele în esența lor sau așa cum ar trebui să fie (arhierei, preoți, diaconi și ceilalți, fiecare după cinul lor): să ți-i înfățișezi sfinți, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc, sau material, sau păcătos, și îți va fi rugăciunea ta întru bucurie.” – [[Ioan din Kronstadt|Sfântul Ioan din Kronstadt]]* „Femeia trebuie prețuită, să știți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăția cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ți-e și frică să vorbești comparând-o pe ea cu oamenii.” – [[Arsenie Papacioc|Părintele Arsenie Papacioc]]* „Așadar deci fecioria ne propune ca model al ei, viața Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria își privește frumusețea ei și virtuțile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul ci și cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru fățărnicie nici pentru falsitate... Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu își punea nădejdea în bogățiile trecătoare ci în rugăciunile săracilor. Nu ieșea afară decât pentru a merge la templu și atunci însoțită de părinți sau cunoscuți.” – [[Ambrozie al Milanului|Sfântul Ambrozie al Milanului]]* „În Maica Domnului avem în cer o inima de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.” – [[Dumitru Stăniloae|Părintele Dumitru Stăniloae]]* „Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos.” – [[Cleopa Ilie|Părintele Cleopa Ilie]]* „Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele — una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naștere, în naștere și după naștere.” – [[Nicolae Velimirovici|Sfântul Nicolae Velimirovici]]* „Era ascuns în neamul acesta al poporului evreu un mare destin: desăvârșirea prin el a tainei celei din veac ascunse și de îngeri neștiute. Trebuia, era scris în istoria nevăzută, ca la plinirea vremii, să răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară, Maica Domnului.” – [[Arsenie (Boca)|Părintele Arsenie Boca]]* „Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea.” (Dicton patristic)

*<gallery mode="Cât poate Dumnezeu traditional">Fișier:Maica-Domnului-Prodromita-Athos.jpg|Maica Domnului Prodromita, Muntele AthosFișier:Maica-Domnului-Vindecatoarea.jpg|Maica Domnului VindecătoareaFișier:Maica-Domnului-Binecuvantand.jpg|Maica Domnului binecuvântândFișier:Maica-Domnului-Theotokos.jpg|Maica Domnului TheotokosFișier:Maica-Domnului-nasterea-Domnului.jpg|Nașterea Domnului Iisus HristosFișier:Maica-Domnului-Trandafir.jpg|''necunoscută''Fișier:Burning Bush - Icon of Mother of God-2.jpg|Maica Domnului, icoană rusească (Rugul aprins)Fișier:Panagia Spiliani.jpg|Fecioara Maria a Peșterilor (Spiliani)Fișier:Maica-Domnului-2.jpg|''necunoscută''Fișier:Church icon Berat, Albania.JPG|Fecioara Maria și Pruncul, Berati (Albania)Fișier:Maica-Domnului.jpg|''Eleous Theotokos'', cu putereascene din viața Maicii Domnului, poate şi sec.XVIIIFișier:Icoana_Dalhauti.jpg|Icoana [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]] de la [[Mănăstirea Dălhăuți]]Fișier:Ierosolimitissa.jpg|Maica Domnului cu rugăciunea''Ierosolimitissa'' ([[Ierusalim]])Fișier:Our Lady of Kazan.jpg|Maica Domnului, Kazan (Rusia)Fișier:Panag Chrysafitissa.jpg|Panagia ChrysafitissaFișier:Theotokos of Czestochowa.jpg|Theotokos din CzestochowaFișier:PanagiaPantanassa." jpg|Icoana Maica Domnului „Pantanassa” (Împărăteasa tuturor); [[Mănăstirea Vatopedi (Dicton patristicMuntele Athos) |Mănăstirea Vatopedi]], [[Muntele Athos]]</gallery>

==A se vedea şiși:== 

*Monahia Semfora GAFTONGafton, ''Maica Domnului în Biserica Ortodoxă'', ed. Sophia, București, ISBN: 973-98327-6-8 ([http://www.sophia.ro/Maica-Domnului-in-Biserica-Ortodoxa-de-Monahia-Semfora-Gafton-carte-ro-33.htm]).*Pr. Michel-Philippe LAROCHELaroche, ''Theotokos. Maica Domnului în trăirea duhovnicească a Bisericii Ortodoxe'', traducere din limba franceza de Dora Mezdrea, ed. Sophia, București, 2004, ISBN: 973-7740-19-X ([http://www.sophia.ro/Theotokos.-Maica-Domnului-in-trairea-duhovniceasca-a-Bisericii-Ortodoxe-de-Pr.-Michel-Philippe-Laroche-carte-ro-147.htm]).*Protosinghel Nicodim MĂNDIȚĂMăndiță, ''Minunile Maicii Domnului'', Editura Bunavestire, Bacău, 1994 (fragmente disponibile [http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/minuni.htm aici]).*Pr. Dr. Cornel-Mihail MILITARUMilitaru, ''Învățătura despre Maica Domnului înainte de Sinodul de la Efes: perspectiva hristologică'', ed. Emia, 2006?*Monah TEOCLIT Teoclit Dionisiatul, ''MAICA DOMNULUI în teologia și imnografia Sfinților Părinți'', ed. Bizantină, București, s.a. (www.editurabizantina.ro).*[http://sfioanmaximovici.wordpress.com/category/cinstirea-maicii-domnului/ Sf. Ioan Maximovici - , ''Cinstirea Maicii Domnului in Traditia Ortodoxaîn Tradiția Ortodoxă'']

*Pr. Alex KISELEVKiselev, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia'', ed. Bunavestire, Bacău, s.a.*Arhim. Teofilact MARINAKISMarinakis, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Sfântul Munte Athos'', ed. Bunavestire, Bacău, 2002.

===Interviuri (audio)===*[http://www.ortodoxmedianistea.com/dn/0056-Pr-Teofil__Maica-Domnului-in-gandirea-si-evlavia-ortodoxa_1theotokos2.mp3 Părintele html Arhimandrit Teofil Pârâian despre Părăian – Cine este Maica Domnului - partea 1pentru mine?]*[http://www.ortodoxmediasfaturiortodoxe.comro/dnpcleopa/0057-Pr-Teofil__Maica-Domnului-in-gandirea-si-evlavia-ortodoxa_228cinstireamd.mp3 htm Părintele Teofil Pârâian despre Maica Cleopa – Cinstirea Maicii Domnului - partea 2]*[http://www.ortodoxmedia.com/dn/0058-Pr-Teofil__Maica-Domnului-in-gandirea-si-evlavia-ortodoxa_3.mp3 Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului - partea 3]*[http://www.ortodoxmedia.com/dn/0059-Pr-Teofil__Maica-Domnului-in-gandirea-si-evlavia-ortodoxa_4.mp3 Părintele Teofil Pârâian despre Maica Domnului - partea 4]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți din Noul Testament]][[Categorie:SfinţiSfinți]]

[[Categorie:Maica Domnului| ]]