Modificări

'''Macedonie al II-lea al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învăţătura învățătura [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca.

==ViaţaViața==Se ştiu puţine știu puține lucruri despre tinereţea tinerețea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obţinut obținut depunerea din treaptă a patriarhului [[Eufimie al Constantinopolului|Eufimie]], sub acuzaţia acuzația de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului duşmanilor dușmanilor acestuia. Un [[sinod]] format din [[episcop]]i obedienţi obedienți a acceptat [[excomunicare]]a şi și depunerea din treaptă a lui Eufimie şi și alegerea ca patriarh a lui Macedonie.

Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut [[diacon]]ului său să îl dezbrace de [[omofor]]ul de curând primit şi și să îl îmbrace în [[veşminteveșminte]] de simplu [[preot]], "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deţinătorului deținătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuţiidiscuții, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obţinute obținute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică.

Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic şi și a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunţe pronunțe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obţină obțină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viaţăviață; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună.

Împăratul şiși-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un [[sinod ecumenic]] prezidat de [[episcop]]ul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat şi și mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care şiși-l luase la încoronare de a păstra intactă învăţătura învățătura de credinţă credință a Bisericii şi și de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis [[monah]]i şi și [[cler]]ici, precum şi diferiţi magistraţi și diferiți magistrați ai oraşului orașului ca să-l hărţuiască hărțuiască cu acuzaţii şi acuzații și insulte publice. În faţa fața acestei atitudini scandaloase, poporul şiși-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat şi și a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraş oraș în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminţii rugăminții lui Anastasie de a veni să discute cu el, şi și i-a reproşat reproșat împăratului suferinţele şi persecuţiile suferințele și persecuțiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să îşi își schimbe convingerile.

Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop [[Eutihie|eutihian]] să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzaţii acuzații mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credinţă credință în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credinţă credință decât cea a Părinţilor Părinților de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] şi și [[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol]] şi și că îi anatemizase atât pe [[Nestorie]] cât şi și pe [[Eutihie]] şi și pe toţi toți cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoşi Hristoși sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărţitedespărțite. Văzând că nu reuşise reușise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de [[nestorianism]] şi și să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o [[epistolă]] a Sf. Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor.

În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat şi și a ascuns documentul sub [[altar]]ul [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Marii Biserici]]. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopţii nopții la Calcedon, iar de acolo la [[w:Euchaita|Evhaita]] (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat şi și predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie. În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept. O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie și comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul și toți episcopii trimiși în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu și-a ținut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la [[w: Çanikri |Gangra]] (azi Çanikri, Turcia).