Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Macarie cel Mare|Imagine=[[ImageFișier:AbbaMacariusTheGreat.jpg|thumb|rightcenter|220px|Icoană coptă a Sfântului Sf. Macarie cel Mare]]|nastere= 295 d.Hr.<br/>Șabșir, Egipt|adormire= 392<br/>[[Schetia]], Egipt|localizare= [[Schetia]], Egipt|recunoastere= panortodoxă|etnie=|tip= [[monah]]<br/>[[Părinții pustiei|părinte al pustiei]]|canonizare=|calendar= [[19 ianuarie]]|biserici= |site=|}}Sfântul [[Macarie cel Mare]] (295-392 d.Hr.), cunoscut și ca '''Macarie Egipteanul''', a fost unul dintre [[Părinții pustiei]] egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfântului [[Antonie cel Mare]]. Biserica Ortodoxă îl [[Praznic|pomenește]] pe [[19 ianuarie]]. [[Biserici Orientale Ortodoxe|Biserica Coptă]] îl pomenește pe [[5 aprilie]] (Baramhat 27 după calendarul copt) și pe [[25 august]] (19 Mesra), data întoarcerii [[moaște]]lor sale la mănăstirea sa din [[Schetia|pustia schetică]]. Biserica Romano-Catolică îl pomenește pe [[15 ianuarie]].

 Sfântul [[Macarie cel Mare]] (295-392 d. Hr.), cunoscut și ca '''Macarie Egipteanul''', a fost unul dintre [[Părinţii pustiei]] egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfântului [[Antonie cel Mare]]. Biserica Ortodoxă îl [[prăznuire|pomeneşte]] pe [[19 ianuarie]]. [[Biserici Orientale Ortodoxe|Biserica Coptă]] îl pomeneşte pe [[5 aprilie]] (Baramhat 27 după calendarul copt) şi pe [[25 august]] (19 Mesra), data întoarcerii [[moaşte]]lor sale la mănăstirea sa din [[Schetia|pustia schetică]]. Biserica Romano-Catolică îl pomeneşte pe [[15 ianuarie]]. El nu trebuie confundat cu Sf. [[Macarie al Alexandriei]] ([http://www.copticcentre.com/copticsaints.html#Saint%20Macarius%20of%20Alexandria], [http://www.copticchurch.net/synaxarium/9_6.html#2]) sau cu Sf. Sfinţit Sfințit Mucenic [[Macarie de Edkao|Macarie, episcop de Edkao]] (lângă Assiut, în Egiptul de Sus) [http://www.copticchurch.net/synaxarium/2_27.html#1]. Moaştele Moaștele celor trei Sfinţi Sfinți Macarie se păstrează la Mănăstirea Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare din Schetia (Wadi Natrun).

Sf. Macarie, unul dintre întemeietorii [[monahism]]ului, s-a născut în satul ŞabşirȘabșir, Menuf, EgyptEgipt, aproximativ în anul 300 Ad.DHr. (după sinaxarul copt, Sfântul s-a născut în anul 295 d. Hr.), din părinţi drepţi şi credincioşipărinți drepți și credincioși. Tatăl său se numea Avraam, iar mama lui Sara şi și nu au avut multă vreme copii. Într-o noapte, tatălui său i s-a arătat un [[înger]] al Domnului, care i-a spus că Dumnezeu avea să îi dăruiască un fiu al cărui nume va fi cunoscut pe întreg pământul şi și care va avea o mulţime mulțime de fii duhovniceştiduhovnicești. La scurt timp după această vedenie, cei doi au avut un fiu pe care l-au numit Macarie („Fericitul”). Sf. Macarie era ascultător faţă față de părinţii părinții săi, iar [[har]]ul lui [[Dumnezeu]] era cu el încă din tinereţetinerețe. Când tatăl său a încercat să îl silească să se însoare, împotriva voinţei voinței lui, Macarie s-a prefăcut bolnav timp de câteva zile. Mai apoi l-a rugat pe tatăl său să îi îngăduie să iasă puţin puțin din oraş oraș ca să se linişteascăliniștească. A plecat în sălbăticie şi și s-a rugat Domnului [[Iisus Hristos]] să îl călăuzească pe drumul care Îi era bineplăcut Lui. Pe când era în sălbăticie, a avut o vedenie: i se părea că un [[Heruvim]] înaripat îl lua de mână şi și îl urca pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus şi și de la nord la sud şi și zicându-i: „Dumnezeu ţiți-a dat ţie şi ție și fiilor tăi drept moştenire moștenire această pustie”. Când s-a întors din pustie, a aflat că logodnica lui, care era încă fecioară, murise. Macarie I-a mulţumit mulțumit Domnului Hristos că îl ferise de o căsătorie pe care nu o dorea. La scurtă vreme, şi părinţii și părinții săi au adormit întru Domnul, iar el a dăruit tot ce avea săracilor şi nevoiaşilorși nevoiașilor. Când poporul din Shabsheer Șabșir a văzut înfrânarea şi și inima sa curată, l-au dus la episcopul de Ashmun (Egipt), care l-a [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] pentru satul lor. Enoriaşii Enoriașii i-au construit o colibă în afara oraşului şi orașului și mergeau la el pentru a se [[spovedanie|spovedi]] şi și a primi de la el [[Sfintele Taine]].

Într-o vreme, o fată nemăritată care rămăsese grea l-a învinuit pe Sfântul Macarie că el era tatăl copilului ei. Sfântul nu a răspuns acuzaţieiacuzației; şiși-a asumat în linişte liniște învinuirea nedreaptă, pentru care a fost şi și bătut de săteni şi și de familia fetei, care i-au cerut să o susţină susțină financiar pe ea şi și pe copil. Macarie a făcut şi și acest lucru, împletind coşuri şi coșuri și vânzându-le, iar preţul prețul luat pe ele îl dădea părinţilor părinților fetei.

Când a venit vremea ca tânăra femeie să nască, a fost cuprinsă de dureri îngrozitoare. A strigat atunci că nu Macarie, ci un alt bărbat era tatăl copilului ei. Auzind acestea, sătenii s-au ruşinat rușinat de felul în care se purtaseră cu sfântul şi și au alergat să îi ceară iertare, însă când au ajuns la coliba Sfântului, au găsit-o goală. Sfântul Macarie, prinzând de veste că i se vădise nevinovăţianevinovăția, fugise de laudele lor.

Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut şi și a crescut pentru viaţa viața pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi și iubind viaţa viața virtuoasă şi și împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş locaș dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi și darul înţelegeriiînțelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi și era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţiapreoția, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească și sfințească mâna, prin atingerea de el. După sfinţire sfințire, Macarie s-a dedat la nevoinţe şi nevoințe și mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi și la capătul hrubei şiși-a săpat cu mâinile lui o peşterăpeșteră. Când veneau mulţi mulți oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă şi și se ascundea în peşteră şi peșteră și nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare şi și băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârşită şi desăvârșită și dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării şi și zicând că nu există învierea morţilormorților, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort.

[[imageImagine:St_Macarius_the_Great_with_Cherub.jpg|thumb|left|Sf. Macarie cel Mare cu un [[heruvim]] ]]Sf. Macarie era acum (cca. 330 d.Hr.) în drum spre [[Schetia]], unde avea să-şi și petreacă aproape toţi toți cei şaizeci șaizeci de ani din viaţă rămaşiviață rămași. A rămas undeva în adâncul pustiei, în locul unde se afla Mănăstirea Sfinţilor Sfinților Maxim şi și Domadiu (astăzi Mănăstirea Coptă Ortodoxă de la El-Baramous). S-a dus să îl viziteze pe Sfântul [[Antonie cel Mare]]. Văzându-l, Sfântul Antonie a zis despre el: "Iată „Iată israelitean în care nu este vicleşugvicleșug”." Sfântul Antonie l-a îmbrăcat cu [[Marea Schimă]], apoi Macarie s-a întors la locul lui de vieţuireviețuire.

Când numărul [[monah]]ilor din jurul său a crescut, a construit o biserică pentru aceştiaaceștia. Relaţia Relația Sf. Macarie cu ceilalţi ceilalți monahi era una deosebită. Pentru ei, el era „bătrânul tânăr”, căci, deşi deși era tânăr, având doar treizeci de ani când a venit în Schetia, avea profunzimea şi înţelepciunea și înțelepciunea unei vârste mult mai avansate. Faima Sfântului Macarie a crescut şi și s-a răspândit în întreaga ţarățară. Mulţi Mulți regi şi împăraţi și împărați au auzit de [[minune|minunile]] pe care le Dumnezeu le înfăptuia prin el. Astfel, el a vindecat-o şi și pe fiica regelui Antiohiei, care era posedată de un duh necurat.Într-o zi, când credea că în lume nu se mai găseau oameni drepţidrepți, un glas a venit la el din cer şi și i-a zis: „În cetatea Alexandriei sunt două femei cu frică de Dumnezeu”. Luând cu el o cârjă şi și câteva provizii, a mers până în oraşul orașul Alexandria, căutându-le, până ce a ajuns la casa lor. Când a intrat, ele l-au întâmpinat cu bucurie şi și i-au spălat picioarele cu apă caldă. Apoi, când le-a întrebat despre viaţa viața lor, una dintre ele i-a răspuns: „Nu este între noi nici o legătură de rudenie, iar când ne-am măritat cu aceşti acești doi fraţifrați, i-am rugat să ne lase să mergem la mănăstire, dar ei n-au primit. Aşa Așa că am hotărât ca întreaga viață să o petrecem postind până seara şi și făcând multe rugăciuni. Când fiecare dintre noi a avut un fiu, când unul dintre ei plângea, oricare dintre noi îl lua în braţe şi brațe și îi purta de grijă, fie că era sau nu fiul ei. Avem aceeaşi viaţăaceeași viață, gândim amândouă la fel, iar soţii noştri soții noștri sunt păstori de oi, suntem săraci şi și păstrăm doar cele ce ne trebuie pentru pâinea zilnică, iar ce rămâne dăruim săracilor şi nevoiaşilorși nevoiașilor.” Când sfântul a auzit aceste cuvinte, a strigat, zicând: „Cu adevărat Dumnezeu priveşte privește la aplecarea inimilor şi dăruieşte și dăruiește Harul Sfântului Său Duh tuturor celor ce I se închină Lui!” Şi-a luat rămas-bun de la ele şi și s-a întors în pustie.

S-a întâmplat o dată că un monah i-a rătăcit pe mulţimulți, zicând că nu este înviere a morţilormorților. Episcopul cetăţii cetății Ossim din Egipt a mers la Sf. Macarie, povestindu-i despre acesta. Avva Macarie a mers la monahul acela şi și a rămas cu el până ce monahul s-a îndreptat, părăsind rătăcirea aceea.

Sfântul Macarie ştia şi știa și să fie blând cu cei din afara comunităţii creştinecomunității creștine. Ştia Știa că asupra acestora au mai mare efect cuvintele blânde şi și iubitoare decât cele aspre. Se spune că odată, pe când călătorea împreună cu un monah mai tânăr, trecând pe lângă un preot păgân, ucenicul l-a întâmpinat cu cuvinte foarte aspre. Însă Sfântul Macarie l-a întâmpinat cu asemenea cuvinte iubitoare încât păgânul a întrebat de ce Macarie fusese atât de grijuliu. Avva a răspuns că îi părea rău pentru toţi toți cei care nu ştiau știau că toate nevoinţele şi nevoințele și toată închinarea lor erau în zadar. Auzind acestea, păgânul a fost atât de adânc mişcat mișcat încât a sfârşit sfârșit prin a se converti şi și a intra şi și el în mănăstirea avvei Macarie şiși, ducând o viaţă viață cuvioasă, a adus la credinţă mulţi credință mulți păgâni, purtându-se cu ei cu aceeaşi aceeași dragoste şi și grijă pe care le primise de la Sfântul Macarie.

Cuviosul spunea că există două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare şi și alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieşte rânduiește ceata din urmă la fermecători şi și la eretici. Sfântul a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor şi și nu se pocăia, iar pentru aceasta s-a îmbolnăvit de lepră. Iar pe un alt ucenic, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coşuri coșuri de pâine şi și bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăţi bucăți mici de pâine. Cuviosul Macarie l-a văzut şi și pe diavol cum îşi își purta meşteşugirile şi înşelăciunile meșteșugirile și înșelăciunile în tigvuliţetigvulițe. Pe Teopempt monahul, cel înşelat înșelat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se uşurează puţinușurează puțin. A proorocit pustiirea aşezărilor călugăreşti așezărilor călugărești de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni şi iarăşi și iarăși a poruncit de a adormit. Acestea şi și mai multe minuni şi și spuse ale Sfântului le găsim în [[Patericul egiptean]].

Sfântul Macarie cel Mare a luptat şi și împotriva [[Arianism]]ului şi și a fost trimis în surghiun într-o insulă din delta Nilului aproximativ în anul 374 d.Hr., pentru că era un susţinător susținător al Sfântului [[Atanasie cel Mare]].. Pe când era acolo împreună cu Sf. Macarie al Alexandriei, fata unui preot păgân a început să aibă tot soiul de crize şi și se credea că era posedată de diavol. Cei doi monahi au reuşit reușit să o vindece, iar locuitorii, în semn de recunoştinţărecunoștință, au dărâmat templul idolesc, construind în locul său o biserică. Auzind acestea, autorităţile autoritățile i-au trimis îndată înapoi la mănăstirile lor pe cei doi monahi. După acest incident, Sf. Macarie s-a întors în pustia schetică, unde a continuat să lucreze la întemeierea vieţii vieții monastice, lucrare începută de Sfântul Antonie cel Mare şi și de Sfântul [[Pahomie cel Mare]]. Mănăstirea sa a crescut şi și a înflorit, dimpreună cu întreaga viaţă viață monastică din regiune. Actuala Mănăstire Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare (Ortodoxă Orientală) [http://www.stmacariusmonastery.org/] ([http://www.stmacariusmonastery.org/media/clips_1978.wmv video]) se află în Wadi Natrun, vechea pustie schetică, la 92 de kilometri de Cairo, pe partea de vest a drumului către Alexandria. Aceasta a fost întemeiată de Sfântul Macarie în anul 360, care a devenit părintele duhovnicesc a mai mult de patru mii de monahi veniţi veniți din toate părţile părțile lumii – egipteni, greci, etiopieni, armeni, nubieni, asiatici, palestinieni, italici, gali şi și iberi.  ==Adormirea Sfântului şi moaştele sale==Sf. Macarie cel Mare a trecut la Domnul în anul 390 (392 după sinaxarul copt), având 97 de ani. În ziua adormirii sale, el i-a văzut pe Sfinţii Antonie şi Pahomie în ceata sfinţilor. Un manuscris din Şebin El-Kum (Egipt) aminteşte că Sf. Pafnutie, ucenicul său, a văzut sufletul lui Macarie ridicându-se la cer şi i-a auzit pe diavoli strigând: „Ne-ai învins, Macarie”, la care Sfântul a răspuns „Încă nu v-am biruit”. Ajungând la porţile raiului, ei au strigat din nou: „O, Macarie, ne-ai biruit”. La care acesta a răspuns: „Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos care m-a scăpat din mâinile voastre”. Avva Macarie le-a poruncit ucenicilor săi să îi ascundă trupul, însă câţiva locuitori din satul natal al acestuia, Şabşir, au venit şi i-au furat trupul, construind o biserică în cinstea lui şi aşezându-i acolo trupul pentru aproximativ 160 de ani. Moaştele sale au fost mutate mai apoi mutate într-un alt oraş, unde au rămas timp de 440 de ani, până în vremea Papei-Patriarh al Alexandriei Mihail al V-lea, al 71-lea papă copt al Alexandriei. Când papa Mihail a plecat în pustie pentru a petrece perioada de [[post]] la mănăstire, a suspinat şi a zis: „Cât îmi doresc ca Dumnezeu să ne ajute ca trupul Părintelui nostru avva Macarie să fie în mijlocul nostru!” Mai târziu, stareţul mănăstirii Sfântului Macarie a plecat pentru treburile mănăstirii împreună cu mai mulţi bătrâni şi au vrut să aducă moaştele Sfântului la mănăstire. Locuitorii oraşului şi guvernatorul s-au împotrivit, însă peste noapte acestuia i s-a arătat avva Macarie, cerându-i să dea trupul său monahilor. Acesta a ascultat porunca sfântului şi bătrânii au purtat trupul Sfântului, cu multă bucurie, înapoi la mănăstire, fiind petrecuţi de o mare mulţime de oameni veniţi să îşi ia rămas-bun de la Sfânt. Pentru amintirea acestei zile minunate, Biserica Coptă a instituit o zi specială de pomenire.

*"Acesta este semnul creştinuluicreștinului, că oricât se nevoieşte şi nevoiește și oricât lucrează după dreptate, simte că n-a făcut nimic şiși, postind, zice "Acesta nu e post," iar în rugăciune stând, "Aceasta nu e rugăciune," şi și încă în stăruinţă stăruință la rugăciune adaugă, "N-am arătat deloc stăruinţăstăruință, ci abia încep să mă străduiesc să lucrez"; şi și chiar drept fiind înaintea lui Dumnezeu, el zice "Nu, eu nu sunt drept, eu nu mă nevoiesc, ci doar pun început în fiecare zi."

*"Sufletul care-L iubeşte iubește cu adevărat pe Dumnezeu şi și pe Hristos, chiar de ar face şi și zece mii de lucruri drepte, se vede pe sine ca şi și cum n-ar fi lucrat nimic, din pricina râvnei sale de neostoit după Dumnezeu. Chiar când şiși-ar copleşi copleși trupul cu [[post]]uri şi și cu priveghere, el va privi la virtuţile virtuțile sale ca şi și cum nici măcar nu ar fi început să le lucreze."

*"Sufletele care iubesc adevărul şi și pe Dumnezeu, care tânjesc cu multă nădejde şi credinţă și credință să se îmbrace cu totul în Hristos nu au aşa așa mare nevoie să rămână în amintirea altora, nici nu rabdă, chiar şi și pentru puţină puțină vreme, să fie lipsite de râvna după cele cereşti şi cerești și de dragostea înflăcărată pentru Domnul; ci fiind în întregime şi și pe deplin răstigniţi răstigniți pe [[Cruce]]a lui Hristos, capătă în ei înşişi simţirea înșiși simțirea unei tot mai mari apropieri duhovniceşti duhovnicești de Mirele ceresc ."

*"Dumnezeu S-a [[smerenia|smerit]] pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuţiînsuți? Domnul ÎnsuşiÎnsuși, care este Calea şi și e Dumnezeu, după ce a venit, nu pentru Sine, ci pentru tine, ca să-ţi ți fie pildă în toate cele bune, priveşteprivește, a venit întru asemenea smerenie, „chip de rob luând” Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#7 2,7] ], El care este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Împăratului... Ci nu dispreţui disprețui vrednicia Sa dumnezeiască, atunci când priveşti privești la El, care în cele din afară S-a smerit ca unul dintre noi. Pentru noi S-a arătat El astfel, nu pentru Sine... Când L-au scuipat peste faţă şi față și I-au pus pe cap o cunună de spini şi și L-au lovit, ce umilinţă umilință mai mare ar fi putut El să îndure?... Dacă Dumnezeu primeşte primește asemenea insulte şi suferinţe şi umilinţeși suferințe și umilințe, tu, care după fire eşti ești lut şi eşti și ești muritor, oricât de mult ai fi umilit, nu vei ajunge niciodată să faci ceva asemănător cu ce a făcut Stăpânul tău. Dumnezeu S-a smerit pe Sine pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuţiînsuți?!" -- ''Omilia 26, 25-26''.*Zis-a avva Macarie : de s-a făcut întru tine defăimarea ca lauda şi și sărăcia ca bogăţia şi bogăția și lipsa ca îndestularea, nu vei muri. Căci cu neputinţă neputință este ca cel ce crede bine şi și lucrează cu [[binecuvântare|blagoslovenie]] să cadă în necurăţia necurăția [[păcat|patimilor]] şi și în înşelăciunea înșelăciunea diavolilor. (Avva Macarie, Patericul egiptean)

:"Aş Aș vrea să vorbesc despre un lucru mai subtil şi și mai adânc pe cât voi putea de bine. De aceea, ascultaţi ascultați cu atenţieatenție. Dumnezeu Cel necuprins, de neatins şi și necreat a luat trup, şi și pentru bunătatea Sa nemăsurată şi și de nedescris, dacă pot spune aşaașa, S-a micşorat micșorat pe Sine, împuţinânduîmpuținându-şi și slava Sa cea de neatins ca să poată fi una cu creaturile Sale, ca ei să poată să ajungă sa ia parte la viaţa viața dumnezeiască (II Petru [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=1#4 1, 4]). Dumnezeu, Care e dincolo de orice limitare şi depăşeşte și depășește cu mult cuprinderea înţelegerii omeneştiînțelegerii omenești, prin bunătatea Sa, S-a micşorat micșorat pe Sine şi și a primit membrele trupului nostru omenesc, pe care El le-a înconjurat cu o slavă de neatins. Şi prin mila şi și iubirea Sa de oameni, luând El Însuşi Însuși trup, Se amestecă pe Sine şi și se face „un singur Duh” (I Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=6#17 6, 17]) cu ei, după mărturia lui [[Apostolul Pavel|Pavel]]. El se face un suflet, dacă pot spune aşaașa, într-un suflet, fire în fire pentru ca sufletul să poată să trăiască în Dumnezeu şi și să simtă viaţa viața cea fără de moarte şi și să devină părtaş părtaș la slava cea veşnicăveșnică." -- ''Omilia 4, 9-10''.

''A se vedea şiși'': [http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/25833 Cuvinte alese ale Sf. Macarie] (lb. engleză)

:Locuitor pustiului şi și înger în trup şi și de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Macarie, cu postul, cu privegherea, şi și cu rugăciunea cereştile cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţăcredință. Mărire Celui ce ţiți-a dat putere, mărire Celui ce te-a încununat pe tine, mărire Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

:Viaţă Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilorfericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu; şi și locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim.

:În casa înfrânării Domnului cu adevărat te-a pus,ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinţilorpărinților, Macarie prea cuvioase.

==Note==<references/> ==Surse şi și detalii suplimentare==

==Alte legături utileLegături externe==

[[Categorie:SfinţiSfinți]]