Modificări

{{Traducere EN}}[[ImageImagine:AbbaMacariusTheGreat.jpg|thumb|right|Icoană coptă a Sfântului Macarie cel Mare]]Sfântul [[Macarie cel Mare]] (295-392 d. Hr.), cunoscut și ca '''Macarie Egipteanul''', a fost cel mai influent unul dintre [[Părinţii Părinții pustiei]] din Egiptegiptene cu cea mai mare autoritate, și fiind ucenic al sfântului [[Antonie cel Mare]]. Biserica Ortodoxă îl pomeneşte [[Praznic|pomenește]] pe [[19 ianuarie]]. [[Biserici Orientale Ortodoxe|Biserica Coptă]] îl pomeneşte pomenește pe [[5 aprilie]] (Baramhat 27 după calendarul copt) şi și pe [[25 august]] (19 Mesra), data întoarcerii [[moaştemoaște]]lor sale la mănăstirea sa din [[Schetia|pustia schetică]]. Biserica Romano-Catolică îl pomeneşte pomenește pe [[15 ianuarie]].

El nu trebuie confundat cu Sf. [[Macarie al Alexandriei]] ([http://www.copticcentre.com/copticsaints.html#Saint%20Macarius%20of%20Alexandria], [http://www.copticchurch.net/synaxarium/9_6.html#2]) sau cu Sf. Sfinţit Sfințit Mucenic [[Macarie de Edkao|Macarie, episcop de Edkao]] (lângă Assiut, în Egiptul de Sus) [http://www.copticchurch.net/synaxarium/2_27.html#1]. Moaştele Moaștele celor trei Sfinţi Sfinți Macarie se păstrează la Mănăstirea Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare din Schetia (Wadi Natrun).

Sf. Macarie, unul dintre întemeietorii [[monahism]]ului, s-a născut în satul ŞabşirŞabșir, Menuf, EgyptEgipt, aproximativ în anul 300 Ad.DHr. (după sinaxarul copt, Sfântul s-a născut în anul 295 d. Hr.), din părinţi drepţi şi credincioşipărinți drepți și credincioși. Tatăl său se numea Avraam, iar mama lui Sara şi și nu au avut multă vreme copii. Într-o noapte, tatălui său i s-a arătat un [[înger]] al Domnului, care i-a spus că Dumnezeu avea să îi dăruiască un fiu al cărui nume va fi cunoscut pe întreg pământul şi și care va avea o mulţime mulțime de fii duhovniceştiduhovnicești. La scurt timp după această vedenie, cei doi au avut un fiu pe care l-au numit Macarie („Fericitul”). Sf. Macarie era ascultător faţă față de părinţii părinții săi, iar [[har]]ul lui [[Dumnezeu]] era cu el încă din tinereţetinerețe. Când tatăl său a încercat să îl silească să se însoare, împotriva voinţei voinței lui, Macarie s-a prefăcut bolnav timp de câteva zile. Mai apoi l-a rugat pe tatăl său să îi îngăduie să iasă puţin puțin din oraş oraș ca să se linişteascăliniștească. A plecat în sălbăticie şi și s-a rugat Domnului [[Iisus Hristos]] să îl călăuzească pe drumul care Îi era bineplăcut Lui. Pe când era în sălbăticie, a avut o vedenie: i se părea că un [[Heruvim]] înaripat îl lua de mână şi și îl urca pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus şi și de la nord la sud şi și zicându-i: „Dumnezeu ţiți-a dat ţie şi ție și fiilor tăi drept moştenire moștenire această pustie”. Când s-a întors din pustie, a aflat că logodnica lui, care era încă fecioară, murise. Macarie I-a mulţumit mulțumit Domnului Hristos că îl ferise de o căsătorie pe care nu o dorea. La scurtă vreme, şi părinţii și părinții săi au adormit întru Domnul, iar el a dăruit tot ce avea săracilor şi nevoiaşilorși nevoiașilor. Când poporul din Shabsheer a văzut înfrânarea şi și inima sa curată, l-au dus la episcopul de Ashmun (Egipt), care l-a [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] pentru satul lor. Enoriaşii Enoriașii i-au construit o colibă în afara oraşului şi orașului și mergeau la el pentru a se [[spovedanie|spovedi]] şi și a primi de la el [[Sfintele Taine]].

Într-o vreme, o fată nemăritată care rămăsese grea l-a învinuit pe Sfântul Macarie că el era tatăl copilului ei. Sfântul nu a răspuns acuzaţieiacuzației; şiși-a asumat în linişte liniște învinuirea nedreaptă, pentru care a fost şi și bătut de săteni şi și de familia fetei, care i-au cerut să o susţină susțină financiar pe ea şi și pe copil. Macarie a făcut şi și acest lucru, împletind coşuri şi coșuri și vânzându-le, iar preţul prețul luat pe ele îl dădea părinţilor părinților fetei.

Când a venit vremea ca tânăra femeie să nască, a fost cuprinsă de dureri îngrozitoare. A strigat atunci că nu Macarie, ci un alt bărbat era tatăl copilului ei. Auzind acestea, sătenii s-au ruşinat rușinat de felul în care se purtaseră cu sfântul şi și au alergat să îi ceară iertare, însă când au ajuns la coliba Sfântului, au găsit-o goală. Sfântul Macarie, prinzând de veste că i se vădise nevinovăţianevinovăția, fugise de laudele lor. Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut şi a crescut pentru viaţa pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi iubind viaţa virtuoasă şi împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi darul înţelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească mâna, prin atingerea de el. După sfinţire Macarie s-a dedat la nevoinţe şi mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi la capătul hrubei şi-a săpat cu mâinile lui o peşteră. Când veneau mulţi oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă şi se ascundea în peşteră şi nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare şi băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârşită şi dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării şi zicând că nu există învierea morţilor, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort.

Sf. Sfântul Macarie era acum (ccaEgipteanul s-a născut și a crescut pentru viața pustnicească. 330 dDin fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună și iubind viața virtuoasă și împodobindu-se cu ea, a ajuns locaș dumnezeiesc al Duhului.Hr.) A dobândit atâta răbdare în drum spre Schetiaostenelile lui pentru fapta bună, unde încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă și darul înțelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple și era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoția, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi petreacă aproape toţi cei şaizeci și sfințească mâna, prin atingerea de ani din viaţă rămaşiel. A rămas undeva în adâncul pustieiDupă sfințire, Macarie s-a dedat la nevoințe și mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, în locul unde se afla Mănăstirea Sfinţilor Maxim şi Domadiu (astăzi Mănăstirea Coptă Ortodoxă întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, și la Elcapătul hrubei și-Baramous)a săpat cu mâinile lui o peșteră. S-a dus Când veneau mulți oameni să îl viziteze pe Sfântul [[Antonie cel Mare]]. Văzându-lcerceteze, Sfântul Antonie a zis despre el: "Iată israelitean intra în hrubă și se ascundea în care peșteră și nimeni nu -l afla. Cât despre mâncare și băutură, este vicleşugde prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârșită și dumnezeiască mărturisea aceasta." Sfântul Antonie Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării și zicând că nu există învierea morților, ca să-l-a îmbrăcat cu [[Marea Schimă]]înfrunte pe acest eretic, apoi Macarie s-cuviosul a întors la locul lui de vieţuireînviat pe un mort.

Când numărul [[monahImagine:St_Macarius_the_Great_with_Cherub.jpg|thumb|left|Sf. Macarie cel Mare cu un [[heruvim]]ilor din jurul său a crescut, a construit o biserică pentru aceştia. Relaţia ]]Sf. Macarie cu ceilalţi monahi era una deosebităacum (cca. Pentru ei, el era „bătrânul tânăr”, căci, deşi era tânăr, având doar treizeci de ani când a venit 330 d.Hr.) în drum spre Schetia, unde avea profunzimea şi înţelepciunea unei vârste mult mai avansate. Faima Sfântului Macarie a crescut şi ssă-a răspândit în întreaga ţară. Mulţi regi şi împăraţi au auzit și petreacă aproape toți cei șaizeci de [[minune|minunile]] pe care le Dumnezeu le înfăptuia prin elani din viață rămași. Astfel, el a vindecat-o şi pe fiica regelui Antiohiei, care era posedată de un duh necurat.Într-o ziA rămas undeva în adâncul pustiei, când credea că în lume nu locul unde se mai găseau oameni drepţi, un glas a venit afla Mănăstirea Sfinților Maxim și Domadiu (astăzi Mănăstirea Coptă Ortodoxă de la el din cer şi iEl-a zis: „În cetatea Alexandriei sunt două femei cu frică de Dumnezeu”Baramous). Luând cu el o cârjă şi câteva provizii, a mers până în oraşul Alexandria, căutânduS-le, până ce a ajuns la casa lordus să îl viziteze pe Sfântul [[Antonie cel Mare]]. Când a intrat, ele Văzându-l-au întâmpinat cu bucurie şi i-au spălat picioarele cu apă caldă. Apoi, când le-Sfântul Antonie a întrebat zis despre viaţa lor, una dintre ele i-a răspunsel: „Nu este între noi nici o legătură de rudenie, iar când ne-am măritat cu aceşti doi fraţi, i-am rugat să ne lase să mergem la mănăstire, dar ei n-au primit. Aşa că am hotărât ca întreaga viată să o petrecem postind până seara şi făcând multe rugăciuni. Când fiecare dintre noi a avut un fiu, când unul dintre ei plângea, oricare dintre noi îl lua „Iată israelitean în braţe şi îi purta de grijă, fie că era sau care nu fiul eieste vicleșug”. Avem aceeaşi viaţa, gândim amândouă la fel, iar soţii noştri sunt păstori de oi, suntem săraci şi păstrăm doar cele ce ne trebuie pentru pâinea zilnică, iar ce rămâne dăruim săracilor şi nevoiaşilor.” Când sfântul Sfântul Antonie l-a auzit aceste cuvinteîmbrăcat cu [[Marea Schimă]], a strigat, zicând: „Cu adevărat Dumnezeu priveşte la aplecarea inimilor şi dăruieşte Harul Sfântului Său Duh tuturor celor ce I se închină Lui!” Şi-a luat rămas-bun de la ele şi apoi Macarie s-a întors în pustiela locul lui de viețuire.

SCând numărul [[monah]]ilor din jurul său a crescut, a construit o biserică pentru aceștia. Relația Sf. Macarie cu ceilalți monahi era una deosebită. Pentru ei, el era „bătrânul tânăr”, căci, deși era tânăr, având doar treizeci de ani când a venit în Schetia, avea profunzimea și înțelepciunea unei vârste mult mai avansate. Faima Sfântului Macarie a crescut și s-a întâmplat răspândit în întreaga țară. Mulți regi și împărați au auzit de [[minune|minunile]] pe care le Dumnezeu le înfăptuia prin el. Astfel, el a vindecat-o dată că și pe fiica regelui Antiohiei, care era posedată de un monah iduh necurat.Într-a rătăcit pe mulţio zi, zicând când credea că în lume nu este înviere se mai găseau oameni drepți, un glas a venit la el din cer și i-a morţilorzis: „În cetatea Alexandriei sunt două femei cu frică de Dumnezeu”. Episcopul cetăţii Ossim din Egipt Luând cu el o cârjă și câteva provizii, a mers până în orașul Alexandria, căutându-le, până ce a ajuns la Sfcasa lor. MacarieCând a intrat, povestinduele l-au întâmpinat cu bucurie și i -au spălat picioarele cu apă caldă. Apoi, când le-a întrebat despre acestaviața lor, una dintre ele i-a răspuns: „Nu este între noi nici o legătură de rudenie, iar când ne-am măritat cu acești doi frați, i-am rugat să ne lase să mergem la mănăstire, dar ei n-au primit. Avva Macarie Așa că am hotărât ca întreaga viață să o petrecem postind până seara și făcând multe rugăciuni. Când fiecare dintre noi a avut un fiu, când unul dintre ei plângea, oricare dintre noi îl lua în brațe și îi purta de grijă, fie că era sau nu fiul ei. Avem aceeași viață, gândim amândouă la fel, iar soții noștri sunt păstori de oi, suntem săraci și păstrăm doar cele ce ne trebuie pentru pâinea zilnică, iar ce rămâne dăruim săracilor și nevoiașilor.” Când sfântul a auzit aceste cuvinte, a mers strigat, zicând: „Cu adevărat Dumnezeu privește la monahul acela şi aplecarea inimilor și dăruiește Harul Sfântului Său Duh tuturor celor ce I se închină Lui!” Şi-a luat rămas cu el până ce monahul -bun de la ele și s-a îndreptat, părăsind rătăcirea aceeaîntors în pustie.

Sfântul Macarie ştia şi să fie blând cu cei din afara comunităţii creştine. Ştia că asupra acestora au mai mare efect cuvintele blânde şi iubitoare decât cele aspre. Se spune S-a întâmplat o dată că odată, pe când călătorea împreună cu un monah mai tânăr, trecând i-a rătăcit pe lângă un preot păgânmulți, ucenicul l-zicând că nu este înviere a morților. Episcopul cetății Ossim din Egipt a întâmpinat cu cuvinte foarte aspremers la Sf. Însă Sfântul Macarie l, povestindu-a întâmpinat cu asemenea cuvinte iubitoare încât păgânul a întrebat de ce Macarie fusese atât de grijuliui despre acesta. Avva Macarie a răspuns că îi părea rău pentru toţi cei care nu ştiau că toate nevoinţele şi toată închinarea lor erau în zadar. Auzind acestea, păgânul mers la monahul acela și a fost atât de adânc mişcat încât a sfârşit prin a se converti şi a intra şi rămas cu el în mănăstirea avvei Macarie şi, ducând o viaţă cuvioasă, până ce monahul s-a adus la credinţă mulţi păgâniîndreptat, purtându-se cu ei cu aceeaşi dragoste şi grijă pe care le primise de la Sfântul Macariepărăsind rătăcirea aceea.

Cuviosul spunea că există două cete de demoni; una se luptă Sfântul Macarie știa și să fie blând cu oamenii prin patimi înspăimântătoare şi alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieşte ceata cei din urmă la fermecători şi la ereticiafara comunității creștine. Sfântul a proorocit urgia Domnului Ştia că asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor şi nu se pocăiaacestora au mai mare efect cuvintele blânde și iubitoare decât cele aspre. Se spune că odată, iar pentru aceasta s-a îmbolnăvit de lepră. Iar pe când călătorea împreună cu un alt ucenicmonah mai tânăr, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coşuri de pâine şi bea trecând pe lângă un vas mare de vinpreot păgân, ucenicul l-a făcut să mănânce numai trei bucăţi mici de pâineîntâmpinat cu cuvinte foarte aspre. Cuviosul Însă Sfântul Macarie l-a văzut şi pe diavol cum îşi purta meşteşugirile şi înşelăciunile întâmpinat cu asemenea cuvinte iubitoare încât păgânul a întrebat de ce Macarie fusese atât de grijuliu. Avva a răspuns că îi părea rău pentru toți cei care nu știau că toate nevoințele și toată închinarea lor erau în tigvuliţezadar. Pe Teopempt monahulAuzind acestea, cel înşelat păgânul a fost atât de diavol, l-adânc mișcat încât a sfârșit prin a îndreptat. El se converti și a auzit glas dintr-intra și el în mănăstirea avvei Macarie și, ducând o tigvă uscată viață cuvioasă, a unui preot al idoliloradus la credință mulți păgâni, purtându-se cu ei cu aceeași dragoste și grijă pe care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se uşurează puţin. A proorocit pustiirea aşezărilor călugăreşti le primise de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni şi iarăşi a poruncit de a adormit. Acestea şi mai multe minuni şi spuse ale Sfântului le găsim în [[Patericul egiptean]]Sfântul Macarie.

Sfântul Macarie cel Mare Cuviosul spunea că există două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare și alta, a luptat şi împotriva [[Arianism]]ului şi a fost trimis în surghiun într-o insulă îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduiește ceata din delta Nilului aproximativ în anul 374 d.Hrurmă la fermecători și la eretici.Sfântul a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor și nu se pocăia, iar pentru că era un susţinător al Sfântului [[Atanasie cel Mare]].. Pe când era acolo împreună cu Sf. Macarie al Alexandriei, fata unui preot păgân aceasta s-a început să aibă tot soiul îmbolnăvit de crize şi se credea că era posedată de diavollepră. Cei doi monahi au reuşit să o vindece, iar locuitoriiIar pe un alt ucenic, care împins de demon mânca în semn fiecare zi câte trei coșuri de pâine și bea un vas mare de recunoştinţăvin, au dărâmat templul idolesc, construind în locul său o biserică. Auzind acestea, autorităţile il-au trimis îndată înapoi la mănăstirile lor pe cei doi monahi. După acest incident, Sfa făcut să mănânce numai trei bucăți mici de pâine. Cuviosul Macarie sl-a întors văzut și pe diavol cum își purta meșteșugirile și înșelăciunile în pustia scheticătigvulițe. Pe Teopempt monahul, unde a continuat să lucreze la întemeierea vieţii monastice, lucrare începută de Sfântul Antonie cel Mare şi înșelat de Sfântul [[Pahomie cel Mare]]diavol, l-a îndreptat. Mănăstirea sa El a crescut şi auzit glas dintr-o tigvă uscată a înfloritunui preot al idolilor, dimpreună cu întreaga viaţă monastică din regiune. Actuala Mănăstire Coptă Ortodoxă a Sf. Macarie cel Mare (Ortodoxă Orientală) [http://www.stmacariusmonastery.org/] ([http://www.stmacariusmonastery.org/media/clips_1978.wmv video]) care se află găsea în Wadi Natrun, vechea pustie scheticăpustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se ușurează puțin. A proorocit pustiirea așezărilor călugărești de la 92 de kilometri de CairoSkit. Pe un mort l-a înviat, pe partea de vest ca să spună unde a drumului către Alexandria. Aceasta ascuns averea unor oameni și iarăși a fost întemeiată poruncit de Sfântul Macarie în anul 360, care a devenit părintele duhovnicesc a adormit. Acestea și mai mult de patru mii de monahi veniţi din toate părţile lumii – egipteni, greci, etiopieni, armeni, nubieni, asiatici, palestinieni, italici, gali şi iberimulte minuni și spuse ale Sfântului le găsim în [[Patericul egiptean]].

==Adormirea Sfântului şi moaştele sale==Sf. Sfântul Macarie cel Mare a trecut la Domnul luptat și împotriva [[Arianism]]ului și a fost trimis în surghiun într-o insulă din delta Nilului aproximativ în anul 390 (392 după sinaxarul copt) 374 d.Hr., având 97 de anipentru că era un susținător al Sfântului [[Atanasie cel Mare]]. În ziua adormirii sale, el i-a văzut pe Sfinţii Antonie şi Pahomie în ceata sfinţilor. Un manuscris din Şebin El-Kum (Egipt) aminteşte că Pe când era acolo împreună cu Sf. Pafnutie, ucenicul săuMacarie al Alexandriei, fata unui preot păgân a văzut sufletul lui Macarie ridicându-început să aibă tot soiul de crize și se la cer şi i-a auzit pe diavoli strigând: „Ne-ai învins, Macarie”, la care Sfântul a răspuns „Încă nu v-am biruit”credea că era posedată de diavol. Ajungând la porţile raiului, ei Cei doi monahi au strigat din nou: „O, Macarie, ne-ai biruit”. La care acesta a răspunsL „Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos care m-a scăpat din mâinile voastre”. Avva Macarie le-a poruncit ucenicilor săi reușit să îi ascundă trupulo vindece, însă câţiva locuitori din satul natal al acestuiaiar locuitorii, Şabşirîn semn de recunoștință, au venit şi i-au furat trupuldărâmat templul idolesc, construind în locul său o biserică în cinstea lui şi aşezându-. Auzind acestea, autoritățile i acolo trupul pentru aproximativ 160 de ano. Moaştele sale au fost mutate mai apoi mutate într-un alt oraş, unde au rămas timp de 440 de anitrimis îndată înapoi la mănăstirile lor pe cei doi monahi. După acest incident, până în vremea Papei-Patriarh al Alexandriei Mihail al V-lea, al 71Sf. Macarie s-lea papă copt al Alexandriei. Când papa Mihail a plecat întors în pustie pentru pustia schetică, unde a petrece perioada continuat să lucreze la întemeierea vieții monastice, lucrare începută de Sfântul Antonie cel Mare și de Sfântul [[postPahomie cel Mare]] la mănăstire, . Mănăstirea sa a suspinat şi crescut și a zis: „Cât îmi doresc ca Dumnezeu să ne ajute ca trupul Părintelui nostru avva Macarie să fie în mijlocul nostru!” Mai târziuînflorit, stareţul mănăstirii Sfântului Macarie a plecat pentru treburile mănăstirii împreună dimpreună cu mai mulţi bătrâni şi au vrut să aducă moaştele Sfântului la mănăstireîntreaga viață monastică din regiune. Locuitorii oraşului şi guvernatorul s-au împotrivit, însă peste noapte acestuia i s-Actuala Mănăstire Coptă Ortodoxă a arătat avva Sf. Macarie, cerându-i să dea trupul său monahilorcel Mare (Ortodoxă Orientală) [http://www.stmacariusmonastery.org/] ([http://www.stmacariusmonastery.org/media/clips_1978. Acesta a ascultat porunca sfântului şi bătrânii au purtat trupul Sfântuluiwmv video]) se află în Wadi Natrun, cu multă bucurievechea pustie schetică, înapoi la mănăstire, fiind petrecuţi 92 de o mare mulţime kilometri de oameni venţi să îşi ia rămas-bun Cairo, pe partea de la Sfântvest a drumului către Alexandria. Pentru amintirea acestei zile minunateAceasta a fost întemeiată de Sfântul Macarie în anul 360, Biserica Coptă care a devenit părintele duhovnicesc a instituit o zi specială mai mult de patru mii de pomeniremonahi veniți din toate părțile lumii – egipteni, greci, etiopieni, armeni, nubieni, asiatici, palestinieni, italici, gali și iberi.

*"Acesta este semnul creştinuluicreștinului, că oricât se nevoieşte şi nevoiește și oricât lucrează după dreptate, simte că n-a făcut nimic şiși, postind, zice "Acesta nu e post," iar în rugăciune stând, "Aceasta nu e rugăciune," şi și încă în stăruinţă stăruință la rugăciune [adaugă], "N-am arătat deloc stăruinţăstăruință, ci abia încep să mă străduiesc să lucrez"; şi și chiar drept fiind înaintea lui Dumnezeu, el zice "Nu, eu nu sunt drept, eu nu mă nevoiesc, ci doar pun început în fiecare zi."

*"Sufletul care-L iubeşte iubește cu adevărat pe Dumnezeu şi și pe Hristos, chiar de ar face şi și zece mii de lucruri drepte, se vede pe sine ca şi și cum n-ar fi lucrat nimic, din pricina râvnei sale de neostoit după Dumnezeu. Chiar când şiși-ar copleşi copleși trupul cu [[postupost]]ri şi uri și cu priveghere, el va privi la virtuţile virtuțile sale ca şi și cum nici măcar nu ar fi început să le lucreze."

*"Sufletele care iubesc adevărul şi și pe Dumnezeu, care tânjesc cu multă nădejde şi credinţă și credință să se îmbrace cu totul în Hristos nu au aşa așa mare nevoie să rămână în amintirea altora, nici nu rabdă, chiar şi și pentru puţină puțină vreme, să fie lipsite de râvna după cele cereşti şi cerești și de dragostea înflăcărată pentru Domnul; ci fiind în întregime şi și pe deplin răstigniţi răstigniți pe [[Cruce]]a lui Hristos, capătă în ei înşişi simţirea înșiși simțirea unei tot mai mari apropieri duhovniceşti duhovnicești de Mirele ceresc ."

*"Dumnezeu S-a [[smereniesmerenia|smerit]] pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuţiînsuți? Domnul ÎnsuşiÎnsuși, care este Calea şi și e Dumnezeu, după ce a venit, nu pentru Sine, ci pentru tine, ca să-ţi ți fie pildă în toate cele bune, priveşteprivește, a venit întru asemenea smerenie, „chip de rob luând” [ [[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#7 2,7] ], El care este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Împăratului... Ci nu dispreţui disprețui vrednicia Sa dumnezeiască, atunci când priveşti privești la El, care în cele din afară S-a smerit ca unul dintre noi. Pentru noi S-a arătat El astfel, nu pentru Sine... Când L-au scuipat peste faţă şi față și I-au pus pe cap o cunună de spini şi și L-au lovit, ce umilinţă umilință mai mare ar fi putut El să îndure?... Dacă Dumnezeu primeşte primește asemenea insulte şi suferinţe şi umilinţeși suferințe și umilințe, tu, care după fire eşti ești lut şi eşti și ești muritor, oricât de mult ai fi umilit, nu vei ajunge niciodată să faci ceva asemănător cu ce a făcut Stăpânul tău. Dumnezeu S-a smerit pe Sine pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuţiînsuți?!" -- ''Omilia 26, 25-26''.*Zis-a avva Macarie : de s-a făcut întru tine defăimarea ca lauda şi și sărăcia ca bogăţia şi bogăția și lipsa ca îndestularea, nu vei muri. Căci cu neputinţă neputință este ca cel ce crede bine şi și lucrează cu [[binecuvântare|blagoslovenie]] să cadă în necurăţia necurăția [[păcat|patimilor]] şi și în înşelăciunea înșelăciunea diavolilor. (Avva Macarie, Patericul egiptean)

:"Aş Aș vrea să vorbesc despre un lucru mai subtil şi și mai adânc pe cât voi putea de bine. De aceea, ascultaţi ascultați cu atenţieatenție. Dumnezeu Cel necuprins, de neatins şi și necreat a luat trup, şi și pentru bunătatea Sa nemăsurată şi și de nedescris, dacă pot spune aşaașa, S-a micşorat micșorat pe Sine, împuţinânduîmpuținându-şi și slava Sa cea de neatins ca să poată fi una cu creaturile Sale, ca ei să poată să ajungă sa ia parte la viaţa viața dumnezeiască ([[Epistola II a Sf. Apostol Petru|II Petru]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=1#4 1, 4]). Dumnezeu, Care e dincolo de orice limitare şi depăşeşte și depășește cu mult cuprinderea înţelegerii omeneştiînțelegerii omenești, prin bunătatea Sa, S-a micşorat micșorat pe Sine şi și a primit membrele trupului nostru omenesc, pe care El le-a înconjurat cu o slavă de neatins. Şi prin mila şi și iubirea Sa de oameni, luând El Însuşi Însuși trup, Se amestecă pe Sine şi și se face „un singur Duh” ([[Epistola I către Corinteni|I Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=6#17 6, 17]) cu ei, după mărturia lui [[Apostolul Pavel|Pavel]]. El se face un suflet, dacă pot spune aşaașa, într-un suflet, fire în fire pentru ca sufletul să poată să trăiască în Dumnezeu şi și să simtă viaţa viața cea fără de moarte şi și să devină părtaş părtaș la slava cea veşnicăveșnică." -- ''Omilia 4, 9-10''.

''A se vedea şiși'': [http://groups.yahoo.com/group/arbible/message/25833 Cuvinte alese ale Sf. Macarie] (lb. engleză)

:Locuitor pustiului şi și înger în trup şi și de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Macarie, cu postul, cu privegherea, şi și cu rugăciunea cereştile cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţăcredință. Mărire Celui ce ţiți-a dat putere, mărire Celui ce te-a încununat pe tine, mărire Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

:Viaţă Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilorfericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu; şi și locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim.

:În casa înfrânării Domnului cu adevărat te-a pus,ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinţilorpărinților, Macarie prea cuvioase.

==Note==<references/> ==Surse şi și detalii suplimentare==

==Related linksLegături externe==

[[Categorie:Părinţi Părinți ai pustiei]][[Categorie:Sfinţi Sfinți egipteni]]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:PreoţiPreoți]]