Modificări

[[ImageFișier:Simonospetra1.jpg|right|thumb|250px|Mănăstirea Simonos Petra]] '''Mănăstirea Simonos Petras''' sau '''Simonos Petra''' (în greceştegrecește: Σιμωνόπετρα, Simon al Pietrei, nu Simon Petru) este una din cele douăzeci de mănăstiri din [[Muntele Athos]]. Este închinată [[Naşterea Nașterea Domnului|Naşterii Nașterii Domnului]] şi și ocupă locul al treisprezecelea în ordinea ierarhică a [[Mănăstire|mănăstirilor]] atonite. Mănăstirea Simonopetra este situată pe latura de sud-vest a peninsulei Athos, pe vârful unei stânci la 230 metri deasupra mării.

În ultima parte a primului mileniu au fost înfiinţate înființate primele aşezări așezări de [[pustnic]]i în Muntele Athos. Comunităţile Comunitățile [[monah|monahale]] organizate se găseau cu precădere în zona Halkidiki, acestea menţinând menținând legături strânse cu Athosul. Pe măsură ce numărul călugărilor din Athos a crescut, a început să fie folosită expresia "muntele sfânt". Această expresie era folosită şi și pentru multe alte zone unde se formau comunităţi comunități importante de [[călugăr]]i. Prima recunoaştere recunoaștere oficială a comunităţilor comunităților atonite şi și din împrejurimi îi aparţine aparține împăratului Vasile I ''Macedoneanul'', care a acordat în anul 867 privilegii imperiale comunităţilor călugăreşticomunităților călugărești, acestea fiind protejate de colectorii de taxe. Împăratul Romanos I ''Lecapenos'' a introdus în anul 941 subvenţii subvenții anuale pentru călugării din Athos. În secolul al X-lea a crescut şi și sprijinul imperial acordat comunităţilor comunităților subordonate Athosului. La trecerea dintre milenii, Muntele Athos era o comunitate extinsă şi și puternică economic, cu influenţă şi influență și prestigiu la [[Constantinopol]].

[[Cuvios]]ul Simeon a venit în Sfântul Munte pe la 1257, pustnicindu-se într-o peșteră care se vede şi și astăzi.

Legenda spune că mănăstirea a fost zidită printr-o minune dumnezeiască pe la mijlocul sec. al XIV-lea. Se spune că stând la rugăciune cuviosul Simeon, ctitorul ei, o stea s-a lăsat din cer în noaptea de Crăciun, arătând locul unde trebuie să zidească mănăstirea. De aceea s-a numit Noul Bethleem. Apoi, un înger s-a coborât din cer cu o sfoarăfrânghie, şi și apucând sfântul de un capăt şi și îngerul de celălalt capăt au înconjurat stânca şi și au tras retezând vârful stâncii pentru a se putea construi mănăstirea.

Informaţiile Informațiile despre Mănăstirea Simonopetra din Muntele Athos de dinainte de implicarea prinţului prințului sârb Ioan Ugleş Ugleș se bazează pe lucrarea ''Viaţa Viața lui Simon cel Binecuvântat'' şi și pe scrieri ale Episcopului Porfirie (Porphirios) Uspensky. Acestea vorbesc despre existenţa existența "Mănăstirii lui Simon" în Muntele Athos în secolele al X-lea şi și al XI-lea. Nu există alte informaţii informații despre această mănăstire în afară de câteva referiri la "Mănăstirea lui Simon" construită pe ''stânca lui Simon'' şi și de câteva informaţii informații conjuncturale pe baza similarităţii similarității de nume despre Simon cel Binecuvântat. Se ştie știe că mănăstirea Simonopetra a fost terminată în anul 1257 iar reputaţia reputația acesteia a atras mulţi mulți călugări.

În anii care au urmat, mănăstirea a decăzut până în momentul în care prinţul prințul sârb Ioan UgleşUgleș, impresionat de reputaţia reputația lui Simeon cel Binecuvântat a trimis o petiţie petiție lui Chiril Lucaris, Patriarhul de Constantinopol cerându-i să reactiveze mănăstirea. Cu permisiunea acordată, Ugleş Ugleș a construit imediat o întreagă mănăstire, urmând o perioadă scurtă de prosperitate. Apoi, odată cu ascensiunea turcilor otomani în această zonă, Athosul şi și mănăstirea au intrat într-o perioadă dificilă. Majoritatea înregistrărilor din această perioadă au fost distruse de marele incendiu din anul 1580. Până atunci, mănăstirea funcţionase funcționase fără întrerupere. În [[11 decembrie]] 1580 (sau 1581), mănăstirea a suferit o distrugere totală datorită unui incendiu care a ucis şi mulţi și mulți călugări. Cu toate acestea, supravieţuitoriisupraviețuitorii, în frunte cu egumenul Eugeniu, au reuşit reușit să salveze cuferele mănăstirii care, se pare, conţineau conțineau valori importante, deoarece călugării de la Simonopetra au putut cumpăra bunurile şi și administrarea unei mănăstiri vecine, [[Mănăstirea Xenofont (Athos)|Mănăstirea Xenofont]] ca domiciliu temporar. Deoarece reconstruirea mănăstirii cerea fonduri considerabile, [[stareţstareț]]ul Evienios, a călătorit în Ţara Românească în 1587 pentru a strânge bani. Înainte de acestea, în 1566, Marele Postelnic Gherman din Ţara Românească donase ca metoc către Simonopetra, Mănăstirea Sfântul Nicolae din suburbiile BucureştiuluiBucureștiului. Reconstruirea mănăstirii a continuat în această perioadă, astfel încât în 1586 călugării s-au putut reîntoarce în mănăstirea lor. Între 1593-1601 Mihai Viteazul a ajutat-o cu bani (anual) şi și i-a trimis ca dar o [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] îmbrăcată în argint si poleită cu aur, precum si două cruci de lemn sfânt. I-a închinat şi și mănăstirea sa din Bucureşti București (Mihai-Vodă), cu [[schit|schiturile]] ei: Beşteleu Beșteleu din judeţul Argeş şi județul Argeș și Isvoranul din judeţul județul Buzău.

În [[8 iunie]] 1622, Simonopetra a trecut printr-un al doilea incendiu. TotuşiTotuși, acesta a provocat doar distrugeri minore, iar în 1623, stareţul starețul Timotei a târnosit ''[[catolicon]]ul restaurat''. După aceasta, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin. Până în 1745, populaţia populația scăzuse la cinci vieţuitoriviețuitori. Apoi în 1762, mănăstirea a fost închisă şi și preluată de administraţia administrația centrală a Muntelui Athos pentru a-i împăca pe creditori. Între timp, Părintele Ioasaf din Mitilene a reuşit reușit să adune suficiente fonduri ca să răscumpere metocurile mănăstirii şi și să restaureze unele părţi părți din mănăstire. Însă, revitalizarea a fost însoţită însoțită de unele nereguli financiare ale Părintelui Calinic, care au dus în cele din urmă la numirea unui nou [[stareţstareț]], Dionisie.

Perioada de haos a continuat când mişcarea mișcarea de independenţă independență a grecilor a provocat ocuparea Muntelui Athos de către turci. Deşi Deși mănăstirea a continuat să funcţionezefuncționeze, taxele foarte mari impuse de turci şi și jafurile au dus la plecarea tuturor călugărilor în 1823. După plecarea turcilor, în 1830, viaţa viața din mănăstire s-a reîntors, dar a fost caracterizată printr-o permanentă dezordine, până la incendiul din [[27 mai]] 1891. Prin eforturile stareţului starețului Neofit şi și cu ajutorul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe a Rusiei]], Simonopetra a fost din nou restaurată, iar la trecerea în secolul XX avea deja o viaţă viață înfloritoare.

În prima jumătate a secolului XX, Simonopetra a continuat să se depopuleze, până când, în 1973, un grup numeros de călugări sub conducerea Stareţului Starețului [[Emilianos (Vafeidis)|Emilianos Vafeidis]] au venit aici de la Mănăstirea Schimbării la Faţă Față din Meteora. În consecinţăconsecință, au fost restabilite unele metocuri ale mănăstirii, inclusiv trei noi metocuri în FranţaFranța. În [[14 august]] 1990, a pornit un incendiu de pădure care a durat 14 zile, în Muntele Athos, care a pus la grea încercare călugării din Simonopetra, dar mânăstirea a fost salvată.

==Sfinte MoaşteMoaște==Sfinte [[moaştemoaște]] care se găsesc la Mănăstirea Simonos Petra:

*Părticele de la Sf. Varvara, Sf. Evdochia, Sf. Trifon, Sf. [[Eftimie cel Mare|Eftimie]], Sf. [[Iacov Persul]] şi și Sf. Naum.

==Sfinţi şi Părinţi duhovniceştiSfinți și Părinți duhovnicești==

Image:Aimilianos.jpeg|Fostul stareţ stareț [[Emilian (Vafeidis)|Arhimandritul Emilian Vafeidis]]