6.119 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
==Istorie==
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 476<ref>Sau 479, după cronologia lui Dimitrios G. Tsamis din: ''Patericul sinaitic'', Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 222.</ref> de sfântul [[Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte|Teodosie cel Mare]] pe locul peșterii unde, după [[tradiție]], s-au oprit să se odihnească și să înnopteze magii care veniseră să se închine lui Hristos, pe drumul lor de întoarcere ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 2, 12). Mănăstirea este închinată [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].
Pe drumul direct din antichitateAntichitate, mănăstirea se afla la doar 7 km de Betleem, și era o adevărată cetate evanghelică cu mai multe anexe: un arhondaric pentru călugării străini, un altul pentru primirea săracilor şi a localnicilor, un spital pentru bolnavi, un ospiciu pentru călugării bătrâni şi un azil pentru alienaţi. Aşezămintele erau atât de mari pentru acea vreme (peste 400 de membri de naţionalităţi diferite şi patru biserici : într-una Dumnezeu era lăudat în greceşte, în alta în siriacă, în alta în armeniană şi armeană, iar a patra era rezervată alienaţilor şi posedaţilor) încât, pentru a împlini toate nevoile, Domnul intervenea adesea prin minuni şi înmulţind pâinea şi celelalte necesare vieţii. Viață Viața lor călugărească era inspirată de din regulile monahale ale Sfântului [[Vasile cel Mare]], frații adunându-se de șapte ori pe zi la biserică pentru laude.
În timpul perioadei ei de maximă înflorire (secolele VI-VII), în mănăstire viețuiau peste 700 de [[călugăr]]i.
Mănăstirea a fost distrusă la invazia persană din 614, și refăcută în parte mai apoi.
În epoca dominației cruciate în Țara Sfântă, o biserică (care cuprinde și gropnița) a fost reconstruită peste peștera magilor, care cuprinde și gropnița.
La începutul secolului al XII-lea, egumenul Daniel, cel mai vechi pelerin rus în Țara Sfântă cunoscut, povestește că mănăstirea era vizibilă de la Ierusalim și că se afla la 6 mile (aprox. 10 km) de Ierusalim<ref>http://lib.pushkinskijdom.ru/Default.aspx?tabid=4934</ref>.
În secolul al XVI-lea , mănăstirea a fost din nou devastată de turci și locul a rămas pustiu pentru multă vreme.
==Posteritatea==
O mulțime de călugări și sfinți au trăit și s-au format de-a lungul timpului în mănăstirea sfântului Teodosie cel Mare. Între aceștia:
*sfSf. [[Ioan Moshu]], autorul ''Limonariului''
*Sf. [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie, patriarhul Ierusalimului]]
==Istoria recentă==
În 1898, Patriarhia Ierusalimului a cumpărat acest teren și a început reconstrucția construcția unui nou așezământ, care a durat între anii 1914-1952. Toate clădirile actuale datează din secolul XX, dar din vechime s-a păstrat peștera magilor, care este și gropnița vechii mănăstiri, în care se află mormintele mai multor sfinți: Teodosie cel Mare, [[Ioan Moshu]], mama sf. Sava cel Sfințit, mama sf. Teodosie , precum și a mormintele altor sfinți.
În biserica actuală a mănăstirii se păstrează multe [[moaște]] de [[sfinți]], între care și moaște ale sfinților părinți uciși de perși la marea invazie din anul 614.
Mănăstirea Sf. Teodosie este astăzi o mănăstire de maici, venite aici din România și din Bulgaria.
Mănăstirea se află într-un teritoriu arab adeseori ostil.
