14.992 de modificări
Modificări
→Arhitectonica: completări
Biserica este construită în plan trilobat şi are cinci compartimente distincte: [[pridvor]], [[pronaos]], gropniţă, [[naos]] şi [[altar|sfântul altar]]). Pridvorul este deschis, ca la Mănăstirea Humor, spre deosebire de cele construite în vremea lui Ştefan cel Mare, iar în locul ferestrelor de tip gotic de la Mănăstirea Probota apar doar ancadramentele lor, realizându-se astfel o comuniune între natură şi sfântul lăcaş. Pronaosul este de dimensiuni mari. Turla de deasupra naosului este construită pe două baze stelate suprapuse, fiind circulară în interior şi octogonală în exterior. Bolta pronaosului este o calotă înălţată pe opt arcuri întretăiate, toată încăperea fiind iluminată de patru ferestre. Influenţa gotică se poate vedea mai ales la chenarele uşilor şi ferestrelor, dar apar uneori şi elemente renascentiste. Acoperişul bisericii este de şiţă, cu pante repezi şi streaşină lată.<ref name="Severin">Constantin Severin, ''Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei''. Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003. ISBN 973-593-860-X</ref>
Pictura interioară, realizată la cinci ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura [[Mănăstirea Voroneţ|Mănăstirii Voroneţ]], un excepţional document artistic al epocii de strălucire spirituală din vremea celor două domnii ale lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine şi prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic sunt trăsături proprii ale minunatelor fresce de la Moldoviţa, care şi-au păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor. <ref name="Severin"/>
În tabloul votiv, aflat pe peretele de apus, este reprezentat ctitorul Petru Rareş, împreună cu familia sa. Deşi păstrează caracterul unui portret oficial, acesta vădeşte preocuparea artistului anonim de a reda viaţa lăuntrică a personajelor reprezentate. Ctitorul apare cu o coroană mare împletită, îmbrăcat în haine lungi şi largi de brocart, cu flori de aur ţesute pe fond galben, alături de soţia sa, Elena şi doi dintre fiii săi, Iliaş şi Ştefăniţă.
Unul dintre punctele de atracţie de la Mănăstirea Moldoviţa îl constituie pictura exterioară (''al fresco''), mai ales cea de pe peretele sudic al bisericii care s-a păstrat în condiţii foarte bune. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe din goticul internaţional şi chiar din arta Renaşterii. Cei mai mulţi specialişti consideră că pictura de la Moldoviţa este realizată de zugravii coordonaţi de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş.<ref name="Severin"/>
Numele pictorilor de la Mănăstirea Moldoviţa nu s-au păstrat, ceeace se explică şi prin faptul că cei mai mulţi ucenici ai lui Toma de la Suceava erau [[călugăr]]i, care din [[smerenie]] nu şi-au înscris numele pe pereţii mănăstirii. Principalele culori ale frescelor de la Moldoviţa sunt roşu, verde şi galben, toate trei obţinute din argilă, la care se adaugă un albastru din azurit. Aceşti coloranţi naturali erau amestecaţi cu pigmenţi din plante sau din organe animale, pigmenţi folosiţi în special pentru conservare. Nu se cunosc încă toate secretele acestor extraordinare picturi exterioare, care au rezistat atâtea secole. Ruinele bisericilor mai vechi de la Humor şi Probota dovedesc faptul că primele fresce exterioare au fost realizate în timpul lui [[Alexandru cel Bun]].<ref name="Severin"/>
==Mănăstirea Moldoviţa în prezent==
