Modificări

|jurisdicţie= Mitropolia Munteniei şi și Dobrogei|tip=[[călugăr|călugăriţecălugărițe]]

|mărime aprox=30 [[călugăr|călugăriţecălugărițe]]|localizare= {{flag|Romania}} Oraşul Orașul Horezu, județul Vâlcea

|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]|schituri=Schitul [[Apostoli|Sfinţilor Sfinților Apostoli]]<br/>Schitul [[Apostolul Ştefan Ștefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului ŞtefanȘtefan]] |hramuri=[[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și]] [[Elena Împărăteasa|Elena]]<br>([[21 mai]])

|}}'''Mănăstirea Horezu''' (sau ''Hurezi''), cu hramul [[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și]] [[Elena Împărăteasa|Elena]], este o [[mănăstire]] din România, situată în oraşul orașul Horezu, judeţul județul Vâlcea. Este cea mai de seamă [[ctitor]]ie a voievodului [[martir]] [[Constantin Brâncoveanu]]. Sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690-1693, biserica cea mare a mănăstirii fiind târnosită la [[8 septembrie]] 1693.

Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (din anul 1993).<ref>[http://www.cnr-unesco.ro/ro/patrimoniu.php Monumentele istorice românești din Lista Patrimonului Mondial UNESCO], accesat 26 iunie 2013</ref>

Lucrările de construcţie construcție la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind Voievodul Ţării RomâneştiȚării Românești, [[Constantin Brâncoveanu]] (1688-1714). Amplasamentul sfintei mănăstiri se află valea râului Romanii de Jos, într-un colţ colț pitoresc de la poalele Munţilor CăpăţâniiMunților Căpățânii, în apropierea oraşului orașului de astăzi Horezu (judeţul județul Vâlcea). Conform tradiţieitradiției, numele „Hurezi” vine de la cuvântul „huhurezi”, păsări care existau în numar număr mare prin aceste locuri.

Voievodul a încredinţat încredințat supravegherea lucrărilor de construcţie şi construcție și decorare ale ansamblului lui Pârvu Cantacuzino, vărul său primar. După moartea acestuia, în anul 1691, este numit în locul lui, boierul Cernica Ştirbei.

Sinteză a „artei brâncoveneşti”brâncovenești”, mănăstirea a fost terminată în 1693, biserica mare a aşezământului așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Meşterii Meșterii care au creat această impozantă dar echilibrată construcţie construcție au fost: Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul şi și Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată complet abia la [[30 septembrie]] 1694, au fost zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi și Ichim.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>

Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se prin inteligenţă şi inteligență și mult echilibru politic, a înfiinţat înființat tipografii şi și a patronat tipărirea a numeroase cărţicărți. În timpul domniei sale mănăstirea Hurezi a devenit un puternic centru cultural al Ţării RomâneştiRomânești. Aici a înfiinţat înființat voievodul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de „''Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu''”, care mai numără şi și în prezent peste 4000 de volume. Aici se găseau importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel în 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite tot la Basel, în 1551), ''Novellae''-le adăugate de [[Iustinian cel Mare]] Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum şi și lucrări ale istoricilor bizantini Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, [[Ioan Zonaras]], Constantin Manasses.<ref>Nicolae Iorga, ''Byzance après Byzance. Continuation de l'„Histoire de la vie Byzantine”'', București, 1935, ([http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm online])</ref>

[[Imagine:Horezu_incinta.jpg|right|thumb|280 px|Mănăstirea Horezu - incinta chiliilor]]Ansamblul arhitectonic al mănăstirii, întins pe mai mult de 3 hectare, se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcaşe lăcașe de cult, construite în etape diferite şi și având [[ctitor]]i diferiţidiferiți:* [[Biserica]] principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul [[Constantin cel Mare|Sfinții Împărați Constantin și]] [[Elena Împărăteasa|Elena]], fiind ctitorie a Sfântului voievodul [[martir]] [[Constantin Brâncoveanu]] (1693).* „Biserica bolniţei”bolniței”, ctitorită de doamna Marica, soţia soția voievodului (1696), și zugrăvită de Preda Nicolae și Ianache.* [[Schit]]ul „[[Apostoli|Sfinţilor Sfinților Apostoli]]”, ctitorit de [[starestareț]]ul mănăstirii, Ioan Arhimandritul, la 1698, și zugrăvit de Iosif și Ioan la 1700.* Schitul „[[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]”, numit astfel dupa numele fiului cel mare al voievodului, ctitorit de acesta la 1703.și zugrăvit de Ianache, Istrate și Harinte. Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. De asemenea, Mănăstirea Horezu, în ansamblul ei, este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''VL-II-a-A-09894''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 10 octombrie 2012</ref>

[[Categorie:Mănăstiri]][[Categorie:Mănăstiri din România|Horezu]]