Modificări

{{În lucruArticol de calitate}}

|limba liturgică=[[limba română|română]]

}}[[Fișier:Manastirea Arbore-interior.jpg|thumb|270px|Fresca interioară (fragment)]]'''Mănăstirea Arbore''', cu [[hram]]ul [[Ioan Botezătorul|Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul]], este o veche [[mănăstire]] din România, [[ctitor]]ită în anul 1502 de către Luca Arbore, unul dintre cei mai importanți boieri de la curtea Sfântului Voievod [[Ștefan cel Mare]]. Este situată în satul Arbore, comuna Arbore, județul Suceava, la circa 10 km nord-vest de municipiul Suceava.

Satul Arbore este atestat pentru prima dată într-un document dat la 15 ianuarie 1418 de către voievodul [[Alexandru cel Bun]] (1400-1432). Aceast sat făcea parte din moșia Solca<ref name=dolinski>[httphttps://wwwarchive.crainou.rois/?module=displaystory&story_id=34608&format=html dGRW5 Gheorghe Dolinski, ''Între cer și pământ''], Revista „Crai nou”, 21 octombrie 2010</ref> Inițial, satul s-a numit Solca de Jos. Luca Arbore a cumpărat (la 7 martie 1502) satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horăeț și ai lui Șandru Gherman. În primele zile ale lunii aprilie 1502, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui vechi schit, fiind destinată și pentru a servi ca necropolă a familiei Arbore.<ref name=dolinski/> Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă [[Pisanie|pisania]] în [[limba slavonă]] aflată deasupra intrării în biserică::''Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29''.<refname=caprosu>Ioan Caproșu, ''Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore'', în volumul ''Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, ppp. 138-142.</ref>După cum arată o altă inscripție în limba slavonă, pictată deasupra ușii [[naos]]ului, în anul 1541 a fost refăcută parțial pictura interioară a bisericii. Cu această ocazie, Ana, fiica lui Luca Arbore, i-a comandat zugravului de biserici Dragosin (sau Dragoș), fiul popii Coman din Iași, să picteze și pereții exteriori.<ref name=caprosu/>

Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind în final distrusă de un incendiu. Biserica s-a degradat însă în secolele XVII-XVIII, iar din cauza stricării acoperișului, intemperiile au dus la deteriorarea picturii interioare.<ref name=scortariu>[http://www.obiectivdesuceava.ro/v2/local/biserica-din-arbore-in-paragina-dupa-mai-bine-de-20-de-ani-de-lucrari-de-restaurare/ Cristina Scorțariu, ''Biserica din Arbore, în paragină, după mai bine de 20 de ani de lucrări de restaurare''], 18 februarie 2011, ''Obiectiv de Suceava, accesat la 22 ianuarie 2022</ref> În anul 1867, a fost ridicat un [[Clopotniță|turn-clopotniță]] de piatră, cu etaj, situat la nord-vest de biserică. În decursul timpului, la Biserica Arbore s-au efectuat mai multe lucrări de reparații parțiale, de consolidare și de restaurare, care nu i-au alterat însă arhitectura inițială. În secolul XX s-au realizat lucrări de restaurare, în anii 1909-1914, 1936-1937, 1955-1956 și 1965-1970.<ref name= Arhitectură caprosu/> De asemenea, în perioada 1980-1993 s-au efectuat lucrări de consolidare a bisericii.<ref name=scortariu/> == Arhitectura ==[[Fișier:Turnul clopotnita Arbore.jpg|thumb|250px|Turnul-clopotniță]]Biserica Mănăstirii Arbore are un plan plan mixt, având o formă dreptunghiulară în exterior și o formă treflată în interior.<ref name=iacobescu1>Mihai Iacobescu (1979), ''Suceava. Ghid turistic al județului'', p. 111.</ref> Este un plan asemănător cu cel bisericii din Reuseni și cu cel al bisericii [[Mănăstirea Dobrovăț|Mănăstirii Dobrovăț]], ambele construite de [[Ștefan cel Mare]] în perioada 1503-1504. Este construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida. Dimensiunile ei sunt: lungime 22 m, lățime 9,10 m și înălțime 8,50 m. Biserica nu are turle, având un acoperiș în patru ape rotunjit spre răsărit din cauza curburii absidei, acoperiș sub care există o cornișă de piatră cioplită.<ref>Mihai Iacobescu (1979), ''Suceava. Ghid turistic al județului'', p. 138.</ref> Absida [[altar]]ului este de formă semicirculară în plan, fiind decroșată față de restul construcției. Biserica fiind de tip longitudinal, silueta construcției este accentuată prin prelungirea cu circa 2,50 m în exterior, spre vest, a zidurilor laterale legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis care apare aici pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această inovație a fost preluată ulterior și la biserica din Reuseni, având și rolul de [[clopotniță]].<ref name=caprosu/> Pereții bisericii sunt drepți, cu mari suprafețe netede. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești, conferă bisericii proporții elegante, făcând din aceasta o construcție de mare valoare arhitectonică. Ferestrele au dimensiuni relativ mici, cu ancadramente din piatră profilată. Intrarea în biserică este poziționată pe una din părțile laterale ale construcției, făcându-se printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, care are un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu.<ref name=crestin>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html Teodor Danalache, ''Mănăstirea Arbore''], CrestinOrtodox.ro, accesat 24 ianuarie 2022</ref> La interior, biserica este împărțită în cele trei spații specifice ortodoxiei: [[pronaos]], [[naos]] și [[altar]]. Pronaosul are formă dreptunghiulară, iar la partea superioară are o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate(patru longitudinale și patru transversale). Între pronaos și naos se află un zid gros, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe care conferă interiorului bisericii un plan pseudo-trilobat.<ref name=iacobescu1/> Biserica mănăstirii din Arbore a fost destinată încă de la ctitorire pentru a fi și necropolă a familiei Arbore. În pronaosul bisericii există mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde se află mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. În nișa din interiorul baldachinului se află un tablou votiv în care Luca Arbore este reprezentat alături de soție și doi copii. În colțurile celor două timpane ale arcului în acoladă din partea superioară a mormântului se află sculptate două scuturi cu stema familiei Arbore. Între scuturi există o inscripție în limba slavonă cu textul: „''Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29''”.<ref name=iacobescu1/> Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă parțial, putându-se citi doar: „''... roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci''”. Inscripțiile de pe celelalte morminte nu mai pot fi citite.<ref name=caprosu/> === Pictura interioară ===[[Fișier:Manastirea Arbore-interior.jpg|thumb|300px|Fresca interioară (fragment)]]Biserica Mănăstirii Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de mare valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul bisericii. Pictura interioară a fost realizată imediat după finalizarea construcției, în anii 1503-1504. Ea a fost însă grav afectată în urma distrugerilor din timpul campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538.<ref name=mi142>Mihai Iacobescu (1979), ''Suceava. Ghid turistic al județului'', pp. 141-142.</ref> Așa cum rezultă din inscripția în [[limba slavonă]], pictată deasupra ușii [[naos]]ului, pictura interioară a bisericii a fost refăcută în anul 1541, ocazie cu care, Ana, fiica lui Luca Arbore, i-a comandat zugravului de biserici Dragosin (sau Dragoș), fiul preotului Coman din Iași, să picteze și pereții exteriori.<ref name=mi142/> Pictura interioară a fost însă grav afectată în secolele XVII-XVIII, când sfântul lăcaș a rămas fără acoperiș, dar o mare parte a picturii încă se mai vede și în prezent suficient de clar. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: impresionează îndeosebi tablourile votive din [[pronaos]] și din [[naos]], care îl înfățișează pe ctitor și familia acestuia, în două ipostaze. Printre sfinții zugrăviți apare și Sf. [[Ioan cel Nou de la Suceava]], al cărui cult începuse din secolul al XIV-lea. Un loc important în iconografia bisericii îl ocupă Sfinții Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin]] și [[Elena Împărăteasa|Elena]], considerați încă din secolul al XV-lea printre sfinții protectori ai Moldovei. În pronaos se remarcă figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la [[Sinod Ecumenic|Sinoadele Ecumenice]] sau „Cavalcada împăratului Constantin cel Mare”, scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care mai apare în iconografia moldovenească doar la Biserica „Sfânta Cruce” din Pătrăuți și pe care unii critici de artă o consideră ca având un puternic mesaj antiotoman.<ref name=mi112>Mihai Iacobescu (1979), ''Suceava. Ghid turistic al județului'', p. 112.</ref> Întreaga pictură degajă un aer de sinceritate. Autorul principal al picturii, Dragoș Coman din Iași, nu este un [[cleric]], ci un exponent al lumii laice; acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin transparența culorii, asemănătoare unei acuarele și prin aspectul siluetelor umane, care uneori au gesturi și atitudini nu tocmai canonice.<ref name=crestin/> === Pictura exterioară ===[[Fișier:Manastirea Arbore-exterior.jpg|thumb|300px|left|Fresca de pe fațada sudică]]Pictura exterioară a bisericii Mănăstirii Arbore este de o mare valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat din cauza faptului că lăcașul de cult a avut acoperișul grav deteriorat o lungă perioadă. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic, afectat cel mai mult de intemperii. Ea s-a păstrat pe fațada sudică, pe cea vestică și parțial pe absida altarului.<ref name=mi112/> Printre scenele zugrăvite pe fațada sudică a bisericii se remarcă „Imnul Acatist”, pictat în stânga și deasupra ușii de intrare, „Asediul Constantinopolului” zugrăvit sub „Imnul Acatist” și „[[Judecata de Apoi]]” zugrăvită în dreapta ușii de intrare. Trebuie precizat faptul că „Asediul Constantinopolului” nu se referă la asediul otoman din 1453, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 de la Facerea Lumii). La scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: „''În 6035, Împăratul Chosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele [[Heraclie|Împăratului Heraclie]]. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia [[Panaghia|Panaghiei]] și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în mare''”. Pe partea sudică a absidei altarului este înfățișată scena „Rugăciunea tuturor sfinților”, compusă în întregime din [[:Categorie:Sfinți militari|sfinți militari]].<ref name=caprosu/>[[File:Manastirea Arbore-vest.jpg|thumb|245px|Fresca de pe fațada vestică]]Fresca de pe fațada de apus este și în prezent o mărturie pentru geniul pictorului: în spațiul semideschis dintre zidurile laterale, unde se fac de obicei [[parastas]]e, întregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat de unii critici de artă a fi cel mai bine realizat din toată pictura perioadei [[Ștefan cel Mare]] - [[Petru Rareș]]. Aici se află zeci de scene mici, constând dintr-o succesiune de teme referitoare la viața unui sfânt ([[Gheorghe purtătorul de biruință|Sf. Gheorghe]], [[Dimitrie, izvorâtorul de mir|Sf. Dimitrie]], [[Nichita Mărturisitorul|Sf. Nichita]], [[Parascheva de la Iași|Sf. Parascheva]]) sau la un episod din [[Biblie]] ([[Facerea|Facerea lumii]], viața primilor oameni etc.). Personajele au o mișcare firească, „trăind” parcă evenimentul. Artistul se dovedește curajos în a inova: de exemplu, la trecerea de pe un zid pe altul, pictează capul unui balaur într-o scenă și coada acestuia în alta. Pentru fondul frescelor, pe lângă verdele închis, caracteristic bisericii de la Arbore, pictorul a folosit și [[Mănăstirea Voroneț|albastrul de Voroneț]].

<small><references />{{reflist|2}}</small>