Modificări

=== Atitudinea faţă de propria mânie ===

Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i [[invidia|pizmuiască]] pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia nu au niciun viitor, cum spune Solomon, că vor fi cosiţi iute ca iarba şi se vor veşteji ca verdeaţa, fiind nimiciţi la vremea [[judecată|judecăţii]], cum spune psalmistul <ref>Prov24.19-20, Ps 37.1,2,7,9</ref>. Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi. Cugetaţi în paturile voastre şi apoi tăceţi” spune psalmistul.<ref>Ps4.4 </ref>„Să n-apună soarele peste mânia voastră”, pentru a nu da [[diavol|Celui-Rău]] prilej să profite de ea, învaţă apostolul Pavel.<ref>Efes4.26-27</ref><ref name="Concordanţă"/>

==Bibliografie==