Modificări

Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, [[ucigaş]] şi [[asupritor]] al celor nenorociţi, [[lăudăros]], [[ateu]] sau [[hulitor]] al Domnului, gura sa fiind plină de [[blesteme]] şi [[înşelătorii]](13)<ref>Ps10</ref>. Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este [[îmbuibat]], asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând(14).<ref>Ps73</ref>[[Psalmistul]] se roagă pentru pedepsirea trufaşilor(19)<ref>Ps 12.3, Ps 31. 18, Ps 94.2-4, Ps 119.21, Ps119.78, Ps 119.122</ref> [[Dumnezeu]] îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi(15)<ref>Ps138.6, 1Sam2.3-5</ref>, care ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune [[Ana]], una din soţiile lui [[Elcana]], în [[rugăciunea]] ei fierbinte(<ref>1Sam2.3-5).</ref>

[[Dumnezeu]] îi avertizează pe copiii lui [[Israel]] că va frânge mândria puterii lor. <ref>Lev26.13-19). </ref> [[Solomon]] ne încredinţează că Dumnezeu surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarul [[văduvei]] (<ref>Prov 15.25) </ref> şi că îşi va bate joc de cei batjocoritori în timp ce celor [[smeriţi]] le va da [[har(]]<ref>Prov3.34). </ref> [[Psalmistul]] ştie că Dumnezeu [[mântuieşte]] poporul care se smereşte şi smereşte privirile trufaşe (<ref>Ps 18.27) </ref> şi îi sfătuieşte pe cei lăudăroşi să nu mai vorbească cu atâta trufie.(<ref>Ps 75.4-6)</ref>. pentru că Dumnezeu mustră pe cei îngâmfaţi care au rătăcit de la [[poruncile]] lui Dumnezeu (<ref>Ps119.21)</ref>, pedepseşte aspru pe cei mândri<ref>Ps 31.23</ref>(Ps 31.23). şi frânge mândria domnitorilor (<ref>Ps 75.12). </ref> [[Ana]], una din soţiile lui [[Elcana]], necăjită de [[Penina]] pentru că era stearpă, îşi varsă sufletul înaintea Domnului recunoscând că Dumnezeu smereşte şi Dumnezeu înalţă şi până la urmă capătă rod, născându-l pe [[Samuel]], care avea să devină un mare [[prooroc]]. (<ref>1Sam2.7)</ref> . [[David]], rugându-se Domnului, spune:,,Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândri.<ref>2Sam 22.28</ref>(2Sam 22.28).

:Pe cei flămânzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mâinile goale’’. (Lc1.51-52 ). Isus critică slava deşartă după care umblau cărturarii şi fariseii careumblă după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi! Rabi!`, amintindu-le că numai Unul este învăţătorul şi că oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat. <ref>Mt23.11-12)</ref>, lucru aplicabil chiar la o masă când este bine să fim mutaţi de gazdă mai sus în loc să fim izgoniţi în mod ruşinos de pe locurile cele dintâi dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază. (<ref>Lc14.7-11).</ref> Sfântul [[apostol Petru]] le spune [[preoţilor]] să se îmbrace cu smerenie ştiind că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor [[smeriţi]] le dă [[har]] şi numai în acest fel smerindu-se sub mâna tare a lui dumnezeu, ei vor fi înălţaţi la vremea potrivită. (<ref>1Pet5.5)</ref>. Sfântul [[apostol Iacov]] citează şi el Scriptura care spune că : ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.`` când spune că Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi nu vrea cu gelozie pentru Sine şi că în schimb, ne dă un har şi mai mare(<ref>Iac4.6).</ref>El le stă împotrivă oamenilor mândri(16)<ref>Prov 15.25, Prov3.34, Iac4.6, 1Pet5.5</ref>, smerindu-le inima<ref>Ps 75.4-6, Ps 31.23, Ps 75.12, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10, Lc1.51-52, Mt23.11-12, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Tefania3.10-11 </ref>(17) prin [[suferinţă]] <ref>Ps 107.12 </ref> (18).

[[Cunoaşterea]] este una din pricinile de mândrie(20)<ref>1Cor8. 1</ref> [[Adam]] şi [[Eva]] au fost alungaţi din [[rai]] din pricina trufiei cunoaşterii<ref>Fac3.1-6</ref>(21). [[Lucifer]] a căzut din [[cer]] din pricina trufiei, devenind [[Satan]](duşmanul, [[diavolul]])<ref>Is14.12-14</ref>(22). [[Puterea]] şi [[bogăţia]] reprezintă a doua cauză de mândrie(23).