Modificări

Salt la: navigare, căutare

Lumină lină

1.473 de octeți adăugați, 28 octombrie 2023 23:39
Bibliografie
La vremea aceea, în [[Ierusalim]] o candelă rămânea pururea aprinsă în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|mormântul gol]] al Mântuitorului, strălucirea ei fiind un simbol al luminii vii a lui [[Hristos]]. Atunci când creștinii se adunau la [[rugăciune]] era cântat acest imn, iar la ceremonia numită a aprinderii luminilor, această candelă era scoasă din Mormânt, această singură lumină strălucitoare chemând Biserica să Îl cinstească pe Domnul Cel [[Învierea Domnului|înviat]] din morți.
Unii cred că acest imn a fost compus de [[Atinoghen]], un [[sfânt]] despre care nu se știe când a trăit, dar a cărui pomenire se face la [[16 iulie]], și care ar fi alcătuit această cântare în timp ce era dus spre a fi [[mucenic|martirizat]]. Sfântul este adesea reprezentat în chipul unui [[episcop]] bătrân, iar alături de el călăul cu un braț paralizat până ce acela va fi sfârșit cântarea. ''[[Martirologiul roman]]'' relatează: "În Pont, [este celebrată] ziua Sfântului Atinoghen, [care a fost] un teolog vârstnic, care, atunci când era pe cale să primească mucenicia prin foc, a cântat un imn de bucurie, pe care l-a lăsat în scris [[ucenic]]ilor săi". Este probabil unul și același cu episcopul care a pătimit în Sevastia Armeniei împreună cu zece ucenici ai săi, în vremea [[persecuții]]lor lui Dioclețian, pe data de [[16 iulie]], astfel că se poate aprecia că a trecut la Domnul în jurul anului 305 d.Hr.<ref>Părintele Macarie de la Simonos-Petras dinstinge în Sinaxarul său doi sfinți Antinoghen pe 16 iulie, unul de la începutul secolului al IV-lea și altul de la sfârșitul secolului al II-lea, despre care spune: „La mémoire de cet autre S. Athénogène, mort par le feu, peut-être en Égypte sous Septime Sévère (vers 196), a été introduite par S. Nicodème. Mais c’est à tort qu’on a attribué à ce saint la composition de l’hymne vespérale Lumière joyeuse, chantée ou récitée tous les jours aux vêpres. Le texte de S. Basile, sur lequel se fonde cette affirmation, distingue en effet clairement l’hymne « antique » du lucernaire, « dont personne ne connaît l’auteur », de l’hymne composée par le saint martyr Athénogène, « qu’il a laissée à ses disciples, comme un discours d’adieu, alors qu’il se hâtait déjà vers le bûcher » (Traité du Saint-Esprit 29, SC 17bis, 510). Certains historiens ont par ailleurs identifié ce second S. Athénogène avec l’Apologiste Athénagore, philosophe chrétien originaire d’Athènes, auteur d’une Supplique au sujet des chrétiens, adressée, vers 177, aux empereurs Marc Aurèle et Commode. Il est possible qu’il ait vécu et enseigné à Alexandrie, mais on ignore s’il mourut martyr.”</ref>.
Se crede că Sfântul [[Sofronie al Ierusalimului]] (634-638 d.Hr.), care a fost cunoscut ca [[imnograf]], a revizuit această cântare.
''O Gladsome Light of the holy glory of the Immortal Father, heavenly, holy, blessed Jesus Christ. Now we have come to the setting of the sun and behold the light of evening. We praise God: Father, Son, and Holy Spirit. For it is right at all times to worship Thee with voices of praise, O Son of God and Giver of Life, therefore all the world glorifies Thee.''
 
==Note==
<references />
==Articole înrudite==
*[[Vecernia]]
==SursaSurse==
*[[:en:Phos Hilaron|OrthodoxWiki:Phos Hilaron]], după [http://en.wikipedia.org/wiki/Phos_Hilaron Phos Hilaron] (Wikipedia) şi[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=61 Vespers] (siteul [[OCA]]).
 
==Bibliografie==
* [[Ene Braniște]], pr.prof.univ.dr., „Istoria şi explicarea Vecerniei”, în revista ''BOR'', nr. 5-6, București, 1966.
 
[[Categorie:Imnografie]]
 
[[en:Phos Hilaron]]
[[mk:Светлино тивка]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.262 de modificări

Meniu de navigare