Modificări

'''Lista Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit''' cuprinde numele celor care au condus [[Imperiul Roman de Răsărit]] (Bizantin), precum și anii între care aceştia aceștia au domnit.

De-a lungul istoriei sale, Imperiul Roman s-a divizat de mai multe ori, începând de la împăratul Diocleţian Dioclețian (284-305). Constantin cel Mare a reuşit reușit reunificarea imperiului, dar după moartea sa (337) imperiul a fost din nou împărţit împărțit între fiii lui. Împărţirea Împărțirea definitivă a Imperiului Roman a avut loc în anul 395, când, la moartea lui [[Teodosie cel Mare]] imperiul a fost divizat între fiii acestuia: [[Arcadie]] a luat Imperiul Roman de Răsărit, iar Honorius Imperiul Roman de Apus.

Împăraţii Împărații Romani de Răsărit au fost, în majoritatea lor, adevăraţi adevărați stâlpi ai [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], unii dintre ei fiind [[proslăvire|proslăviţiproslăviți]] ca [[sfinţisfinți]].

==Lista Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit==

În 476, împăratul apusean, Romulus Augustulus, a fost forţat forțat să abdice, lăsându-l pe împăratul din răsărit, Zenon, ca singur împărat roman. Avea loc astfel sfârşitul sfârșitul Imperiului Roman de Apus, insemnele imperiale fiind trimise de la Roma la Constantinopol.<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi și a prăbuşirii prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1976</ref>

* Constantin şi și Heraklonas (641)

* Sf. şi și drept-credincioasa Împărăteasă [[Teodora a II-a]] (842 - 855); a restabilit cultul [[icoană|icoanelor]], [[Prăznuire|pomenită]] la [[11 februarie]]

* Alexie al V-lea ''MurţuflosMurțuflos'' („Încruntatul”) (1204)La [[12 aprilie]] 1204 [[Constantinopol]]ul a fost cucerit de către cruciaţicruciați. Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recucerirea Ierusalimului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Între 1204 şi și 1261, aici şiși-a avut capitala ''Imperiul Latin de Constantinopol''. Unele familii dinastice bizantine au reușit să se refugieze în diferite părți ale imperiului: familia ''Comnen'', care încă pretindea tronul, s-a refugiat în Trapezunt, unde, cu ajutorul Georgiei, a cucerit aproape toată coasta Mării Negre din Anatolia, familia ''Duca'' a ajuns în Epir, unde a creat Despotatul Epirului, iar familia ''Lascaris'' a ajuns la [[Niceea]], recucerind o parte din Asia Mică. Dintre aceste formaţiuni formațiuni statale, cea de la Niceea este considerată adevărata succesoare a Imperiului Bizantin, după 57 de ani Lascarizii reuşind reușind să elibereze Constantinopolul şi și să restaureze Imperiul Roman de Răsărit.

* [[Ioan Duca VataţisVatațis|Ioan al III-lea Duca Vataţis Vatațis ]]‎ (1222 - 1254)

La [[25 iulie]] 1261 oştile oștile bizantine au eliberat Constantinopolul, punându-l pe fugă pe Balduin al II-lea, ultimul împărat al ''Imperiului Latin de Constantinopol'', iar la [[15 august]] 1261 Mihail al VIII-lea Paleologul a fost încoronat în [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|catedrala Sfânta Sofia]], restaurând astfel Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin).<ref>Steven Runciman, ''The last byzantine Renaissance'', Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1970</ref>

La [[29 mai]] 1453 turcii, conduşi conduși de sultanul Murad al II-lea, au cucerit Constantinopolul, punând capăt existenţei existenței milenare a Imperiului Roman de Răsărit. Împăratul Constantin al XI-lea a murit ca un [[martir]] creştincreștin, apărând eroic zidurile cetăţiicetății.

* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C3%AEmp%C4%83ra%C8%9Bilor_bizantini Wikipedia.ro - Lista împăraţilor împăraților bizantini]