Modificări

{{Traducere EN}}[[ImageImagine:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Sf. Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în Roman, mozaic din din secolul al şaseleaVI-lea]]Sfântul şi și drept-credinciosul împărat Împărat '''Iustinian I''' ''cel Mare'' (n. [[11 mai]], 483 – d. [[13 14 noiembrie]]/14, 565) a fost Împărat al Imperiului condus [[Imperiul Roman de Răsărit ]] de la [[1 august]] 527, și până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia Soția sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi importanți conducători ai antichităţii antichității târzii şi și o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi și un campion apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei şi ]] și un mare [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[BizanţImperiul Bizantin]]ul a câştigat câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi și Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigotepopoarele germanice (vandalii din Africa și ostrogoții din Italia)<ref>De fapt în acea perioadă vandalii și ostrogoții se creștinaseră, dar căzuseră în [[Erezie|erezia]] [[Arianism|arianistă]], ca și vizigoții din Spania.</ref>. Iustinian este cunoscut şi și sub numele de "ultimul „ultimul împărat roman"roman”, fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilorostrogoților. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte [[Praznic|prăznuiește]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „Istoricul Evagrie Scolasticul (''Hist. ecclés.'' IV, 39, PG 86, 2781), binecunoscut pentru antipatia lui față de Iustinian, afirmă că, spre sfârșitul vieții, împăratul ar fi publicat un decret în favoarea aftartodochetismului, învățătura potrivit căreia, trupul lui Hristos fiind nestricăcios datorită unirii sale cu firea Sa dumnezeiască, Iisus ar fi suferit doar în aparență, în mod miraculos, din proprie voință. Am putea să ne mirăm totuși ca împăratul-teolog să fi căzut într-o formă de [[monofizism]] atât de grosier, având în vedere că toate scrierile publicate în numele său proclamă exact contrariul. Pare așadar mai plauzibil să credem că politica sa de reconciliere cu monofiziții i-a făcut pe dușmanii săi să îl acuze că ar fi căzut în erezie [cf. relatarea despre Sf [[Eutihie de Constantinopol]], [[6 aprilie|6 apr]].]. Această teză a aftartodochetismului împăratului, general acceptată în rândul istoricilor, a început de altfel să fie repusă în discuție, din perspectiva unor cercetări recente, cf. A. Grillmeier, ''Le Christ dans la tradition chrétienne'', t. II/2, "L’Église de Constantinople au VIe s.", Paris, 1993, 612-620. Doar dacă nu cumva împăratul ar fi publicat într-adevăr un asemenea decret pentru a-i atrage de partea sa pe armeni, care erau adepții lui Iulian din Halicarnas. Tocmai din pricina acestei reputații a lui Iustinian, unele sinaxare, între care cel al Sf. Nicodim, care îl pomenește pe 15, au înlocuit pomenirea acestuia cu cea a lui Iustin (518-527). Este pomenit și pe [[2 august]]. Cât despre Teodora, este dovedit faptul că arăta o mare simpatie față de Sever al Antiohiei, cel mai marcant dintre teologii monofiziți. Tocmai din acest motiv, atunci când împărăteasa i-a cerut Sf. [[Sava cel Sfințit|Sava]], aflat în misiune la Constantinopol, să se roage pentru ea, ca să poată avea un copil, acesta a refuzat. Dar nu putem totuși deduce din aceasta că ea ar fi împărtășit neapărat ideile monofiziților.” (traducere citat: Orthodoxwiki)</ref>.

==ViaţaViața==[[Imagine:JustinianStVitale.jpg|thumb|left|300px|Iustinian cel Mare și sfetnicii săi,<br>mozaic din Bazilica San Vitale, Ravenna, sec. VI]]Numele întreg al lui Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune despre el că a fost cu descendenţă slavă, si avea origini trace sau daco-trace și că s-a născut probabil într-un mic orăşel orășel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi (actuala actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483, din Vigilantia. Mama lui, Vigilantia, a fost sora mult stimatului general împăratului [[IustinI]], cel care s-a ridicat din rândurile armatei , după o îndelungată carieră militară, pentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat şi pe Iustinian și a asigurat educaţia educația băiatului. Iustinian a fost foarte bine educat în jurisprudenţădomeniile jurisprudenței, [[teologie]] şi istorie romanăi și istoriei romane. Cariera sa militară s-a caracterizat printr-o avansare rapidă deschisă , care s-a deschis pentru el în 518, când [[Iustin I|Iustin]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcţiona funcționa practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la împărăţie, tronul imperial pe data de [[1 aprilie]] 527.

Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic la moartea lui Iustin. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epocă distinctă în istoria imperiului bizantin şi Imperiului Bizantin și a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobisnuită neobișnuită de muncă (uneori era numit "împăratul „împăratul care nu doarme niciodată"niciodată”) şi și poseda un caracter temperat, afabil şi și vioi, dar era în egală măsură şi și fără scrupule şi și viclean când era nevoie. El a fost ultimul împărat care a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de care s-a bucurat sub [[Teodosie I]].

S-a înconjurat de bărbaţi şi bărbați și femei cu talent extraordinar, "oameni noi" aleşi „oameni noi”, aleși nu neapărat din rândurile aristocraţieiaristocrației, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era curtezană de meserie curtezană (sau actriţă, sau actriță de la circ, după mai multe surse) şi și era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului [[Procopie]]Procopiu din Cezareeea, notoriu lucrare notorie pentru ura sa atitudinea calomnioasă faţă față de cuplul regalimperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea şi și o gâscă dresată jucau ''Leda şi și lebăda'', o piesă care a reuşit reușea să batjocorească mitologia geacă şi greacă și moralitatea creştină creștină în acelaşi același timp. Iustinian fusese incapabil nu putuse să se căsătorească cu ea mai înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii împărații care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au căsătorit putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţăinteligență, înţelepciunea înțelepciune simplă şi și de bun simţsimț, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător susținător al lui Iustinian.

Teodora a murit în 548; Iustinian i-a supravieţuit supraviețuit încă aproape 20 de ani, murind pe [[13 noiembrie|13]] sau [[14 noiembrie]] 565.

==Realizări legislative şi și militare==[[Imagine:Byzantium550.png|left|thumb|300 px|Extinderea Imperiului Bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Iustinian a reuşit reușit să obţină obțină o influenţă influență durabilă pentru reformele sale juridice, în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Iustinian l-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcină, şi și a emis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' pe data de [[7 aprilie]] 529, în trei părţipărți: ''DigestaDigeste'' (sau ''Digest'' sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), şi și ''Codex''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenţei jurisprudenței latine (incluzând codul canonic ecleziasticbisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte trăiește sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea supraviețuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi și în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne a rămas influentă până în zilele noastre.

[[Image:Byzantium550.png|left|thumb|Extinderea Imperiului bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut succes în generalsucces; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi și a unor părţi părți ale Occidentului. Ca şi și predecesorii săi romani şi și succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat iniţial inițial în război împotriva Persiei sassanide, în războaiele dintre romani şi perşi. TotuşiTotuși, ambiţiile ambițiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a îndreptat lansat un atac pentru a recuceri părţi părți din teritorii ale teritoriile vechiului imperiu Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răzmeriţei răscoalei ''Nika '' de la Constantinopol(532), din cauza cărora Iustinian a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraş numai datorită sfătuirii lui de către Teodora oraș doar la sfatul Teodorei (după Procopie). În anul 533 , Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia şi și Italia, recapturând Roma (536) şi și capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul goticcu goții''.<div style="clear:left;"></div>

==Iustinian şi și Ortodoxia==[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian a fost un mare susținător și apărător al Ortodoxiei]]Iustinian s-a considerat ca fiind noul [[Constantin cel Mare]]. El a crezut într-o ordine politică, religioasă și economică creștină în toată regiunea Mediteranei, unită și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creștin. În acest sens el și-a direcționat războaiele și colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandalii, herulii și, îndeosebi, ostrogoții).

Un eveniment remarcabil a avut loc în anul 529 când Academia din Atena (renumită prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către Platon), care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene, a fost trecută sub controlul statului din ordinul lui Iustinian și apoi închisă. [[Image:OrthodoxCrossPăgânism]]ul a fost înlăturat.jpg|right|thumb|Iustinian Venerarea lui Ammon de la Augila din deșertul libian a fost un mare susţinător şi apărător al Ortodoxieiabolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt și cei care nu s-au pocăit, au fost executați în [[Constantinopol]]. Iustinian s-a considerat ca fiind noul trimitea adesea [[Constantin cel Maremisionar]]i care au convertit numeroase triburi. El a crezut într-o ordine politicăNumai în Asia Mică, Ioan, religioasă şi economică creştină în toată regiunea Mediteranei[[episcop]] al Efesului, unită şi condusă de la Constantinopol a convertit 70.000 de un singur împărat creştin. În acest sens el şi-a direcţionat războaiele şi colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice ale triburilor germanicepăgâni.

Probabil că cel mai remarcabil eveniment Iustinian a avut loc o poziție foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor [[erezii]] în anul 529 când Academia din Atena (renumită timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către lege credința în [[Sfânta Treime]] și în [[PlatonÎntrupare]]) și a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toți cei care perturbă ortodoxia. El a fost trecută sub controlul statului făcut din ordinul lui Iustinian, înăbuşind efectiv această şcoală [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] simbol unic al bisericii și a elenismuluiacordat forță juridică [[canoane]]lor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca suveranului, [[Păgânismal cincilea Sinodul Ecumenic]]ul a fost înlăturat. Venerarea stabilit să aibă loc în anul 553, pentru condamnarea învățăturilor lui Ammon [[Origen]] și afirmarea definițiilor stabilite în [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]] de la Augila din deşertul libian [[Calcedon]]. De asemenea, el a fost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt, şi cei care nu sîncercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-au pocăit, au fost executaţi în Constantinopolcalcedonienii. Iustinian trimitea adesea misionari şi El a convertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, Ioannumit-o pe Teodora, o convertită de la [[episcopmonofizitism]] al Efesului, ca trimis special pentru a convertit 70trata cu cei care au respins învățăturile de la Calcedon.000 În afara monofizitismului, apăruseră și alte tensiuni eclesiastice între est și vest: controversa celor „Trei Capitole” ajuneses cap de păgânilistă (a se vedea legăturile externe).

Iustinian a avut o poziţie foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor erezii în timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin lege credinţa în [[Imagine:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta Treime]] şi în [[ÎntrupareSofia așa cum a fost proiectată inițial, fără minarete.]], şi Împăratul a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toţi cei care perturbă ortodoxiaînălțat multe biserici. El a făcut poruncit construirea a peste 90 de biserici pentru noii convertiți și a sprijinit cu generozitate construcția de biserici în cadrul Imperiului. Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[Crezul Niceo-ConstantinopolitanSinai]] simbol unic al bisericii şi a acordat forţă juridică și [[canoaneSfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]]lor din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele patru mai multe biserici construite au fost dedicate [[Sinoade EcumeniceMaica Domnului|Maicii Domnului]]. La porunca suveranuluiAvând o vastă educație, Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educația [[al cincilea Sinodul Ecumeniccler]] ului și a fost stabilit [[călugăr]]ilor, cerându-le să aibă loc fie instruiți în anul 553retorică, filozofie și teologie. Nu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii și a clerului, pentru cenzurarea învăţăturilor lui protejarea și extinderea [[Origenmonahism]] şi afirmarea definiţiilor stabilite în ului: codurile sale de legi conțineau multe decrete privind donațiile, fundațiile, și administrarea proprietăților bisericești; alegerile și drepturile [[al patrulea Sinod Ecumenicepiscop]] de la ilor, [[Calcedonpreot|preoților]]. De asemenea, el și a încercat să asigure unitate religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-calcedonienii. El a numit-o pe Teodora, o convertită de la [[monofizitismstareț]]ilor; [[Monahism|viața monahală]], ca trimis special pentru a trata cu cei care au respins învăţăturile de la Calcedon. În afara monofizitismuluiobligațiile rezidențiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, apăruseră şi alte tensiuni eclesiastice între est şi vest: controversa celor "Trei Capitole" a ajuns cap de listă (a se vedea linkurile externe)și jurisdicția episcopală.

[[Image:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Hagia Sophia aşa cum a fost proiectată iniţial, fără minarete.]]Împăratul a fost instrumentat construirea multor biserici. El a dat ordin pentru a se construi 90 de biserici pentru noii convertiţi şi a sprijinit cu generozitate construcţia de biserici în cadrul Imperiului său. Cele mai frumoase structuri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea Standardizarea Sfintei Liturghii de la [[Sinai]] şi [[Biserica Sfânta Sofia]] din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate lui [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Având o vastă educaţie, către Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educaţia [[cler]]ului şi a inclus [[călugărHeruvicul]]ilor, cerându-le să fie instruiţi iar tradiția îi atribuie două cântări frecvent utilizate în retorică, filozofie şi teologie. Nu a neglijat nicio oportunitate pentru asigurarea drepturilor Bisericii şi a clerului, pentru protejarea şi extinderea [[monahism]]ului: codurile din legile sale conţineau multe decrete privind donaţiile, fundaţiile, şi administrarea proprietăţilor ecleziale; alegerile şi drepturile [[episcop]]ilor, [[preoţi]]lorBiserică, şi a [[stareţUnule Născut]]ilor; și [[viaţa monahalăLumină lină]], obligaţiile rezidenţiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, şi jurisdicţia episcopală.

Standardizarea Sfintei Liturghii de către În viața personală, Sfântul Iustinian a inclus [[Heruvicul]], şi două tropare des utilizate ale Bisericiiera extrem de evlavios, și [[Unule Născut, Fiulepost]] şi ea adesea. În timpul [[Lumină linăPostul Mare|Postului Mare]]nu mânca pâine și nu bea vin, care sunt tradiţional acreditate lui Iustinianci trăia doar cu apă și legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de „simfonie” între biserică și stat.

În viaţa personalăTotuși, Sfântul Iustinian era extrem este adesea criticat de evlavios, şi postea adeseacătre unele surse seculare ca fiind un despot. În timpul [[Postul Mare|Postului Mare]] nu mânca pâine şi nu bea vinDe exemplu, ci trăia doar cu apă şi legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de "simfonie" între biserică şi stat. hagiografia Sfântului Eutihie zugrăvește un portret mai complicat al împăratului:

Totuşi:„După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune și, arătând cu degetul înspre Eutihie, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Chiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [și nu însuși împăratul Iustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), în care [[Sfinții Părinți]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau și le-au anatemizat. Totuși, după câțiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. De exempluSfântul Eutihie a denunțat vehement această erezie, hagiografia Sfântului Eutichie zugrăveşte un portret mai complicat al spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-și mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldații l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veșmintele patriarhale și l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565).” ^{[http: //ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

:"After the death of the holy [[Patriarch]] MenasTotuși, the [[Apostle Peter]] appeared in a vision to the emperor pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian and, pointing his hand at Eutychius, said, cel Mare: Împăratul și Sfântul'Let him be made your [[bishop]].' At the very beginning of his patriarchal service, St Eutychius [not Justinian himself] convened the [[Fifth Ecumenical Council]] (553), at which the [[Church Fathers|Fathers]] condemned the heresies cropping up and anathematized them. However, after several years respinge afirmația că Iustinian a new heresy arose in the Church: Aphthartodocetism [asartodoketai] or "imperishability" which taught that the flesh of Christ...[was] not capable of suffering. St Eutychius vigorously denounced this heresy, but the emperor căzut în ultimii săi ani de viață în ''Justinianaftartodochetism'' himself inclined toward it. Este în unanimitate acceptat faptul că, and turned his wrath upon the saintdupă o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupețit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziți înapoi la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiți de bătrânul împărat. By order of the emperorAstfel, soldiers seized the saint in the churcheste acceptat faptul că Iustinian a aderat la erezia aftartodochetistă, removed his patriarchal vestmentscare a fost inițial o formă extremă a monofizismului, and sent him into exile to an Amasean monastery (565)."^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewerși l-a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învățături.asp?FSID=101008]}

HoweverPresupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a păstrat, Father Asterios Gerostergios in his book ''Justinian the Great: The Emperor and Saint''iar singura sursă contemporană care face referire la acest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. Majoritatea istoricilor au acceptat informația lui Evagrie ca fiind adevărată, motivând prin faptul că Iustinian fie se convertise la erezie înainte de sfârșitul vieții sale, refutes the assertion that Justinian succumbed in his last years to the heresy of aphthartodocetismfie a sucombat datorită senilității. It is commonly accepted thatAcești istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a lui Eutihie, after cât și a lengthy reign in which Justinian spared no effort to try to bring the Monophysites back into the fold of the Orthodox Churchlui Anastasie, people were weary of the aged emperor[[patriarh]]ul Antiohiei. Thus, it is commonly asserted that Justinian adhered to the aphthartodocetist heresy, which was essentially an extreme form of Monophysitism, and deposed Patriarch Eutychius of Constantinople for his supposed refusal to conform to this teachingPr. Gerosterios spune:

Justinian:Că ei au fost depuși din cauza refuzului lor de a accepta edictul pe care noi nu-l considerăm a fi adevărat din următoarele motive: :1. Episcopul Africii de Nord, Victor, un dușman al împăratului, menționează depunerea lui Eutihie în ''Cronica'' sa, dar nu redă nici un motiv pentru aceasta. Dacă acesta ar fi știut cu adevărat ceva despre un nou edict, și dacă, și mai mult, ar fi știut de acceptarea de către Iustinian a ereziei aftartodochetiste, nu numai că ar fi amintit aceasta, dar ar fi subliniat evenimentul, pentru a-l defăima pe Iustinian care l-a exilat și trimis la închisoare. :2. Dacă Eutihie fusese depus din acest motiv, succesorul său, Ioan Scolasticul, ar fi trebuit să accepte un astfel de decret. Nu avem absolut nicio informație privind acceptarea edictului de către acesta, și nici o mărturie că el a acceptat erezia. Din contră, viitorul papă, Sf. [[Grigorie cel Mare]], care era atunci reprezentantul papal la Constantinopol, îl laudă pe noul patriarh, Ioan, pentru sfințenia sa și pentru credința lui ortodoxă. :3. Același Grigorie îl laudă pe Iustinian pentru credința lui ortodoxă și nu face nicio referire la edict. Acesta spune că Patriarhul Eutihie era origenist. Din acest motiv, W.H. Hutton și A. Knecht au susținut că aceasta a fost cauza pentru depunerea lui Eutihie. :4. Când Patriarhul Eutihie s-a reîntors pe tronul său din Constantinopol în 577, nu a menționat motivele detronării sale. :5. Episcopul Ioan al Efesului, spre deosebire de Evagrie, nu face nicio referire la ceea ce s supposed decree imposing aphthartodocetism was not preserved-a aflat în Antiohia privind depunerea lui Anastasie.:Pentru toate motivele de mai sus, putem doar să tragem concluzia că Iustinian nu a emis niciodată sau nu a planificat să emită un edict care să impună aftartodochetismul. Un astfel de act ar fi fost în antiteză cu toată lucrarea sa teologică anterioară, și este clar că nu ar fi ajutat scopului principal de unificare. În plus, o astfel de schimbare radicală la o vârstă atât de avansată, and the only contemporary source that refers to it is the testimony of the historian Evagriuscredem că este o gândire total nenaturală. Most historians have accepted the information of Evagrius as trueÎn ceea ce privește depunerea celor doi Patriarhi menționați, credem că nu are nicio legătură cu un astfel de edict, reasoning that Justinian had either converted to the heresy at the end of his life or had succumbed to senilitydeoarece nu există nicio bază din sursele contemporane pentru o astfel de concluzie. These scholars thus relate the decree to the depositions of both Eutychius and AnastasiusNoi suntem de părere că depunerea lor s-a datorat altor motive, patriarch of Antiochprobabil nesupunerea la ordinele împăratului. Father Gerostergios states^{[http://www.orthodoxinfo.com/ibmgs/lives.html]}

înainte= [[Iustin I]]|titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin)]]|

după=[[Iustin al II-lea]]}}

==Surse şi legături externeNote==<small><references/></small>

[[Categorie:Sfinți]][[CategoryCategorie:Împăraţi romaniSfinți bizantini]][[CategoryCategorie:SfinţiÎmpărați romani]]