Modificări

{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sf. Muceniță<br>Iuliana din Nicomidia|Imagine= [[ImagineFișier:Juliana_of_NicomediaJuliana of Nicomidia.jpg|right250 px|frame|'''Sfânta Muceniţă Sf. Muceniță Iuliana din Nicomidia''']]|nastere= sfârșitul secolului III|adormire= 304|localizare= [[Nicomidia]],<br>Imperiul Roman|recunoastere= panortodoxă|etnie= |tip= [[Mucenic|muceniță]]|canonizare= |calendar= [[21 decembrie]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]a [[Mucenic|MuceniţăMuceniță]] '''Iuliana din Nicomidia''' a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.). Era de fel din cetatea [[Nicomidia|Nicomidiei]] (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici). Se săvârșește de sabie A pătimit în timpul [[persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor împotriva creștinilor]], primind [[martir]]iul prin tăierea capului cu sabia în anul 304 <ref> [http://www.goarch.org/en/Chapel/saints.asp?contentid=347 Unele surse] dau anul 299 ca an al muceniciei sale. </ref>. <br />[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a ei se face în [[Biserica Ortodoxă]] la [[21 decembrie]], iar în [[Biserica Romano-Catolică]] la [[16 februarie]].<ref> Unii autori catolici o consideră una și aceeași persoană cu Sfânta Iuliana din Cumae, care a suferit mucenicia în aceeași perioadă și în condiții similare la Cumae. Nu există însă un acord în această privință. </ref>.

Sfânta Muceniţă Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.) în cetatea [[Nicomidia|Nicomidiei ]] (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgâni, într-o familie bogată. Când era încă foarte tânără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tânăr tot păgân <ref>În ''Sinaxar'' găsim scrie că era de 16 ani când a fost logodită, iar în ''Viețile Sfinților'' se spune că era doar de 9 ani la data logodnei.</ref>, un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amânată până ce [[Sfânt]]a avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie.

În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea [[Evanghelie]]i și în [[rugăciune]] către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei <ref> Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că jerfa jertfa adusă zeilor păgâni sau împăratului făcea parte din obligațiile civice ale capilor de familie din Imperiul Roman.</ref>. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh.

Văzând aceasta, fecioara i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgân. Iar logodnicul i-a spus totul tatălui ei. Atunci acesta a încercat, când cu blândețe și cu rugăminți, când cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mâna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane <ref>Martirizarea Sfintei Iuliana are loc în anul 304; era în perioada ultimelor [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor]].</ref>.

Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, cu ci răbda cu bucurie toate chinurile, rugându-se și slăvind pe Mântuitorul tuturor. Atunci, cu trupul astfel zdrobit, au aruncat-o în închisoare.

În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat [[diavol]]ul în chip de [[înger]] de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă [[închinarea la dumnezei străini|idol]]ilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În ''Viețile Sfinților'' ni se spune și că pe ispititorul ce i se arătase, cu putere minunată l-a legat sfânta și l-a bătut până dimineața, când, fiind din nou dusă spre judecată și chinuri, l-a abandonat pe diavol pe un maldăr de gunoi.

Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de bărbaţi bărbați și o sută treizeci de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sângelui și cununa muceniciei.

==Sfinte MoașteSfintele moaște==

Trupul ei a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia (sau Sephonia), care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o [[biserică]] în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici, cu cinste, sfintele sale [[moaştemoaște]]. În cursul Evului Mediu, moaștele Sfintei Mucenițe Iuliana au fost mutate de mai multe ori, astfel că acum mai multe biserici din Italia (mai ales din Como și Napoli) susțin că păstrează moaștele Sfintei sau părți din acestea.

:Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Țieție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. <ref> De [http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/tropare_de_obste.htm aici], Troparul de obște al Sfintelor mucenițe. </ref>

:Cu frumuseţile frumusețile fecioriei împodobindu-te, fecioară, şi și cu cununa muceniciei acum încununându-te, Iuliana, dăruieşti dăruiești tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi și boli şi și izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos izvorăşte izvorăște dumnezeiesc dar şi viaţa veşnicăși viața veșnică.

''[[Erminia picturii bizantine|Erminia]]'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, p.193 - 21 decembrie) reține doar că Sfânta Iuliana se săvârșește de sabie, fiind tânără. Se mai pot reprezenta și scenele din viața Sfintei, orientându-ne după regulile pe baza regulilor de reprezentare bizantine. Frecvent, în [[Iconografie|iconografia ]] occidentală, Sfânta Iuliana apare ținând un diavol înaripat legat cu un lanț, amintind de episodul din viața ei relatat mai sus.