Modificări

În chilia ei citea vieţile sfinţilor, învăţănd învăţând de la Sfântul [[Arsenie cel Mare|Arsenie]] rugăciunea lungă de toată noaptea. Irina a cerut binecuvântare ca să se încumete la această rugăciune, iar stareţa, cunoscând smerenia Irinei, i-a dat acceptul îaninte înainte de terminarea primului an de noviciat. Irina era capabilă să stea de dimineaţa până noaptea cu mâinile ridicate, câteodată rămânând zile întregi nemişcată, spre marea uimire a stareţei.

După aceteaacestea, Irina nu mai trebuia decât să-şi facă [[Semnul crucii|cruce]] ca o apărare de nebiruit împotriva diavolului; cu toate acestea, odată, a fost atât de cuprinsă de îndoială încât s-a aruncat la pământ, vărsând lacrimi de [[rugăciune]] în faţa Domnului, a Sfintei Sale [[Maica Domnului|Maici]] şi a tuturor sfinţilor şi [[arhanghel]]ilor (cărora le era închinată mănăstirea).

După un timp, stareţa a slăbit şi i s-a apropiat sfârşitul. Vazând Văzând aceasta, obştea s-a întristat adânc, iar Irina a vărsat multe lacrimi. În ultima ei zi, s-au adunat mai multe măicuţe în chilia ei, dar Irina nu era cu ele; stareţa a băgat de seamă şi le-a spus::''Nu plângeţi plecarea mea pentru că în succesoarea mea aveţi un conducător mai înţelept decât am fost eu: Ascultaţi-o, pe această fică fiică a luminii, miel al lui Hristos şi vas al Duhului Sfânt. Să nu rpimiţi primiţi pe altcineva decât pe Irina.''

:''Doamne Iisuse Hristoase, Bunule Păstor al oilor Tale, ajută roabei Tale şi acestora, turma mea, pentru că numai de la noi nu avem putere să rezistăm aslturilor vrajmaşuluiasalturilor vrăjmaşului. Nu ne lipsi de mila Ta.''

Primind această poruncă, Irina şi-a dublat eforturile spirituale şi a primit o mare [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi revelaţii cum să-şi conducă turma. Cu tărie de la DumenezeuDumnezeu, ea a vorbit obştii:

Unul din darurile Irinei era înainte-vederea. Irina a cerut Domnului darul înainte-vederii pentru a cunoaşte încercările dificile ale surorilor şi astfel să fie în stare să le sfătuiască. Un [[înger]] păzitor a venit la ea, spunând ''Te salut, slujnică rodnică a lui DumenzeuDumnezeu, Domnul m-a trimis pentru că mulţi pot fi salvaţi de călăuzirea lor de către tine. Voi rămâne lângă tine şi îţi voi dezvălui viitorul.'' El a dispărut, dar a rămas cu ea, revelându-i mereu problemele ascunse ale măicuţelor şi ale tuturor care-i căutau sfatul. Irina a fost capabilă să-şi folosească acest har pentru a îndrepta spovedaniile, niciodată pentru a mustra sau umilii. Aducând mulţumire Domnului, indiferent de câţi îi căutau sfatul, ea a crescut în smerenie.

O fată tânără şi frumoasă a venit la mănăstirea Hrisovalant şi a devenit novice. Pentru a o face să renunţe, diavolul l-a instigat pe fostul ei logodnic să caute ajutorul unui vrăjitor din Capadocia. Vrăjile acestuia au făcut ca novicea să-şi piardă minţile şi să ameninţe că se va înnecaîneca. Irina şi-a deplâns neglijenţa şi a primit puterea să-l desfidă pe demonul responsabil de această luptă.Adunând obştea laolaltă, ea le-a explicat situaţia şi a dispus o săptămână întreagă de [[post]], 100 de mătănii zilnic, şi rugăciune neîntreruptă pentru aflarea voii lui Dumnezeu. În cea de a treia noapte, Sfântul [[Vasile cel Mare|Vasile]] i-a apărut Irinei, sfătuind-o să o ia pe novice la adunarea de la Vlaherne, unde Maica Domnului o va vindeca. Luând şi două maici în vârstă cu ea, la sosire au adormit în timpul primei nopţi întregi de [[priveghere]] datorită epuizării.

Viziunile Irinei au continuat în timp ce dormea: o procesiune de pelerini în haine albe şi aurii i-a apărut, strălucind de o lumină ciudată şi nepământeană, împrăştiind flori şi tămâie în drumul lor. Irina i-a întrebat de ce fac aceasta, ca să i se spună că Maica Domnului trebuie să sosească.Maica Domnului a sosit acolo, înconjurată de grupuri de îngeri, atât de strălucitoare încât nimeini nimeni nu se putea uita la ea; ea a mers la bolnavă, apoi a venit la Irina care s-a aruncat pe jos cu mare frică. În timp ce era prosternată, Irina a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i Sfântului [[Vasile cel Mare|Vasile din Cezareea]] să o vindece pe tânăra dn din Cezareea, spunând: ''Fiul Meu şi Dumnezeu ţi-au dat această putere.'' Irina s-a trezit apoi cu acest mesaj: ''Întoarce-te la adunare şi în trei zile novicea ta va fi vindecată.'' Ea le-a dezvăluit companioanelor sale această viziune şi ele au plecat înapoi cu mare bucurie, ajungând la timp pentru [[Vecernie|vecernia]] de vineri.

De [[sărbători]]le mari Irina avea obiceiul să vegheze în curtea mănăstirii, aducând mulţumiri pentru fumuseţea neasemuită a creaţiei. În timpul unei astfel de privegheri, una din măicuţe, care nu putea dormi, şi-a părăsit chilia şi a mers în curte. Măicuţa a fost binecuvântată să o vadă pe Irina nemişcată, cufundată în rugăciune şi ridicată la un metru deasupra pamântuluipământului, cu doi chiparoşi aplecaţi până la pământ înaintea ei. După ce Irina şi-a încheiat rugăciunea, ea a binecuvântat copacii şi ei s-au îndreptat.

În [[Săptămâna Mare|Vinerea Mare]], în timpul cântării [[imn]]urilor [[Patimi]]lor, Irina a vut avut o vedenie cu nenumărate fiinţe angelice intrând în biserică: unii cu instrumente cu coarde, cântând imnuri minunate lui DumenzeuDumnezeu; altele cu cupe cu mir, pe care îl turnau pe masa [[Sfântul Altar|Sfântului Altar]], ceea ce a umplut mănăstirea cu o mireasmă minunată. Printre aceste fiinţe se afla şi un om deosebit de maiestuos, cu faţa strălucind ca soarele, care era privit cu evlavie. El s-a apropiat de altar, şi luând învelitoarea oferită lui de celelalte fiinţe, a acoperit altarul înmiresmat.

Irina avea o rudă nobilă care a fost condamnată pe nedrept pentru conspiraţie împotriva împăratului, care atunci i-a condamnat ruda la înnecare înecare în mare. Prieteni şi rude ale celui condamnat au alergat la Irina pentru intervenţie. Ea i-a alinat şi le-a spus să se întoarcă acasă şi să aibă credinţă în Dumnezeu. A mers apoi în chilia ei pentru a mijloci pentru cel condamnat pe nedrept.

Dumnezeu i-a îngăduit Irinei şă să îi apară împăratului în vis. Irina l-a ameninţat pe împărat, spunându-i "Rege, scoală-te imediat şi eliberează prizonierul condamnat din gelozie. Dacă nu mă asculţi o să-i cer Regelui Regilor să îţi ceară sufletul şi să dea trupul tău fără valoare animalelor sălbatice." Împăratul, mânios, a întrebat cine l-a ameninţat; ea i-a răspuns: "Sunt stareţa din Hrisovalant, Irina este numele meu" şi l-a lovit atât de tare încât s-a trezit iar ea a dispărut. Împăratul le-a cerut gărzilor explicaţii despre cum a reuşit femeia să scape. Gărzile şi-au apărat nevinovăţia iar el a realizat că avusese o viziune.

În ziua următoare, condamnatul a fost anchetat şi şi-a dovedit loialitatea spre satisfacţia împăratului. Împăratul l-a întrebat dacă cunoaşte o Irina din Hrisovalant. "Sigur", a fost răspunsul. "Este rudă cu mine, o stareţă foarte virtuoasă şi cu frică de DumenzeuDumnezeu, atât de smerită încât niciodată nu părăseşte mănăstirea şi doar arareori primeşte vizitatori."

Împăratul şi-a trimis nobilii împreună cu un artist, să meargă la mănăstirea Hrisovalant, astfel încât artistul să-i facă Irinei portretul după intrarea în mănăstire; toate acestea i-au fost revelate Irinei.După Utrenie ea s-a reîntors în biserică îmoreună împreună cu obştea, spunându-le să –i aducă pe vizitatori imediat. Când ei au ajuns la ea, a devenit atât de strălucitoare încât ei s-au aruncat la pământ, incapabili să reziste la o aşa prezenţă. Irina le-a spus imediat: "Nu vă temeţi. Şi eu sunt o cretură creatură supusă greşelii. Dar de ce v-a pus în încurcătura aceasta scepticul vostru stăpân? Spuneţi-i să facă cum îi spun şi să elibereze prizonierul, căci altfel toate acele profeţii pe care le-am făcut se vor împlini." Nobilii au căzut de acord să îi transmită împăratului acestea, dar au cerut să mai stea cu ea, în mod oficial că să o asculte, dar şi ca să îi poată face portretul.

Artistul i-a pictat portretul, dar când i l-a arătat împăratului toată suita a fost copleşită de o lumină mare. Orbit, împăratul a recitat începutul [[Psalm]]ului 50, şi spre marea lui uimire, orbirea i-a trecut. Apoi a privit portretul şi şi-a dat seama că era aceeaşi persoană cu cea din visul lui. Prizonierul a fost eliberat cu mari onoruri, iar Irinei i-a fost trimis un mesaj de mulţumire pentru intervenţia ei. El i-a cerut săvină să vină la palat să îl binecuvinteze pe el şi pe împărăteasă., dar ea a răspuns:"Mulţumeşte-I lui DumenzeuDumnezeu, care nu doreşte moartea păcătosului, ci să se pocăiască. Nu-mi mulţumi mie, slăveşte-L pe El", şi "Nu este bine nici pentru tine, maiestate, să vii la mănăstire şi nici pentru mine să te vizitez. Nu ai nevoie de binecuvântarea unei femei păcătoase când îi ai pe sfântul patriarh şi pe călăuzitorii spirituali ai marilor mănăstiri să te povăţuiască. Fă cum îţi spun ei şi vei cârmui imperiul cu înţelepciune. Ţine de ceea ce ţi-am zis şi fie ca mâna dreaptă a Domnului să vegheze asupra ta."

După aceste venimenteevenimente, casa regală, cât şi familia fostului prizonier, urmau exemplul şi învăţăturile mănăstirii Hrisovalant; drept mulţumire pentru acestea, mănăstirea a primit numeroase daruri. Printre multe altele, Irina a devenit cunoscută pentru darul ei de a prezice moartea. Folosindu-şi darul de la Dumnezeu, ea a fost capabilă să întărească multe persoane în ceasurile lor ultime.

:"Astăzi, copiii mei, Voi pleca din lumea aceasta şi nu mă veţi mai vedea. Pentru că a sosit vremea să trecîn trec în viaţa eternă. De aceia vă aleg ca maică superioară pe Sora Maria, pentru că ştiu că ea a fost deja aleasă de Dumnezeu. Ştiu că vă va conduce urmând Voia Domnului şi o să vă ţină pe calea îngustă astfel încât să ajungeţi să mergeţi pe străzile largi ale Raiului. Urâţi lumea şi tot ce este al ei, pentru Domnul şi Stăpânul a spus: 'Nu iubiţi lumea sau cele ale lumii. Dacă cineva iubeşte lumea, nu este dragoste pentru Tatăl în el' (Ioan I 2:15), pentru că toate lucrurile trecătoare sunt inutile. Niciodată nu urmaţi calea trupului ci numai Voia Domnului pentru că El este cel care va dat toate lucrurile pe care apoi voi puteţi să i le înapoiaţi în acea zi."

:"Domane Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, Bunule Păstor care ne-ai salvat şi hrănit cu Preascump Sângele Tău, pun în Preasfintele Tale Mâini această mică turmă. Ascundea cu umbra aripilor Tale (Psalmul 90), apărăapăr-o de ispitele demonilor pentru că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava şi Ţie îţi mulţumim în vecii vecilor."