2.112 modificări
Modificări
m
La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este [[călugăr]]it sub numele de ':''Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif'''erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, în catedrala episcopală din Buzăua câștigat cinstea celor mari, iar a doua zi este [[Hirotonire|hirotonit]] [[diacon]]. Ca ucenic al episcopului Chesarieridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, ierodiaconul Iosif Naniescu intră a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în 1836 seamă și a adus la [[seminar]]ul din BuzăuHristos pe mulți, care tocmai fusese înființatchiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care îl termină în 1840le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, iar între anii 1840-1847 urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureșticăci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.<ref name=crestinortodox/>''
Iosif Naniescu este numit, :''Când era în 1849puteri, egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului se cobora singur din județul Vâlceachilie, pe trepte, iar în noiembrie 1852 este înaintat la rangul mijlocul celor o sută de [[protosinghel]] săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de către Sf. [[Calinic năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la Cernica|Calinic]]puterea lumească, pe atunci episcop dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al Râmniculuitulburării. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea GăiseniCuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, din județul Dâmbovițapentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. Patru ani mai târziuEl se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, este înaintat la rangul de [[arhimandrit]] de către mitropolitul primat Nifonavând mare osârdie pentru cele sfinte.''
La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu a fost hirotonit [[arhiereu]], fiind ales, în ianuarie 1873, episcop de Argeș.=== Activitatea patriotică ===
La 10 iunie 1875 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]], instalarea sa la [[Iași]] având loc la 6 iulie 1875. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândețe și înțelepciune [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolia Moldovei]]. Aici a depus cea mai bogată a sa activitate duhovniceascăÎncă în timpul domniei lui Cuza, teologică, pastorală și socială, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. La [[26 ianuarie]] 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuricând era numai arhimandrit, pentru a sta în fața marelui Arhiereu sprijinit [[Iisus Hristos]].<ref name=crestinortodox/> Mormântul său se află în partea de sud a [[Catedrala mitropolitană din IașiReformele lui Alexandru Ioan Cuza|Catedralei mitropolitane din Iașireformele acestuia]], a cărui construcție a fost dusă la bun sfârșit sub păstorirea sa.
==Scrieri==O atitudine plină de demnitate și dragoste de neam a avut în timpul Războiului de independență din anii 1877—1878. Astfel, a adresat un apel călduros stareților și starețelor tuturor mănăstirilor din [[eparhie|eparhia]] sa, cu îndemnul de a trimite călugări și călugărițe în serviciul sanitar al armatei române. De asemenea, a trimis circulare [[protopop]]ilor și egumenilor cu îndrumarea de-a organiza colecte în parohii și mănăstiri pentru armată. Amândouă apelurile sale au avut rezultatul dorit. Din aceeași dragoste față de poporul său, și-a dăruit bogata sa bibliotecă Academiei Române.
Adăugare legătură
{{Sfinti
|nume=Sf. Ierarh<br>Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei
|Imagine=[[Fișier:Octav_Bancila_Gheorghe Tattarescu -_Mitropolitul_Iosif_NaniescuArhimandritul Iosif Naniescu.jpg|240px|Sf. Ierarh Iosif Naniescu,portret de Octav Băncilă Gheorghe Tattarescu (19001865)]]
|nastere= [[15 iulie]] 1818
|adormire= [[26 ianuarie]] 1902,<br>Iași
|biserici=
|site=
|}}La sfârșitul veacului al XIX-lea, ateismul socialist amenința Moldova dinspre răsărit, iar dinspre apus se năpustea ateismul darwinist. Împotriva acestor curente seculare, Biserica l-a primit pe '''Sf. Iosif Naniescu''' (n. [[15 iulie|15]]/[[27 iulie ]] 1818, Răzălăi, județul Bălți, azi în Republica Moldova - d. [[26 ianuarie]] 1902, Iași) a fost , mitropolit-cărturar al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] între 1875-1902, fost [[egumen]], [[arhimandrit]], profesor de religie, și director de [[seminar]].{{OrtodoxiaînRomânia}}Sf. De asemeneaIosif a înființat [[Începuturile presei bisericești românești|prima revistă de teologie de pe pământurile românești]], ''Revista Teologică'', el revistă pe care mitropolitul o dădea gratuit credincioșilor la slujbă pentru a fost un remarcabil cărturar român, membru -i proteja de rătăcirile venite din afară. Membru de onoare al Academiei Române (din 1888) al Academiei Române.<ref>[http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=N Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent], accesat 10 octombrie 2017</ref>, Iosif a donat o bibliotecă de peste 10.000 de cărți Academiei propășind o legătură strânsă între Biserică și Academie. Pe lângă aceste lupte, Iosif și-a dublat activitatea cărturărească printr-o înaltă viața duhovnicească: cu o iubire de [[psalm]]i înduioșătoare, o slujire a [[Dumnezeiasca Liturghie|Dumnezeieștii Liturghii]] în lacrimi, și o [[milă|milostenie]] care întrecea toți [[ierarh]]ii vremii, Iosif cel Milostiv a ajuns iubit de întreg neamul românesc, încrezător în acest păstor plin de [[har]].
Iosif Naniescu a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], în ședința din 5 octombrie 2017, cu numele '''''Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei'''''. [[Praznic|Prăznuirea]] sa anuală se face pe [[26 ianuarie]].<ref name="Basilica">[http://basilica.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-trei-sfinti-au-fost-adaugati-in-calendarul-bisericii-ortodoxe-romane/ Iulian Dumitrașcu, ''Noi hotărâri ale Sfântului Sinod. Trei sfinți au fost adăugați în calendarul Bisericii Ortodoxe Române''], Agenția de știri Basilica, 6 octombrie 2017.</ref>
==ViațaÎnainte de arhierie===== Tinerețe ===
Viitorul mitropolit Iosif Naniescu s-a născut la [[15 iulie]] (stil vechi) în satul Răzălăi din Basarabia. Părinții săi, preotul Anania (Nane) Mihalache și Teodosia, i-au pus numele de botez '''Ioan'''. Din nefericire, el a rămas orfan de tată de la vârsta de doi ani.<ref name=crestinortodox>[http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc/mitropolitul-iosif-naniescu-81728.html Mitropolitul Iosif Naniescu], ''Crestinortodox.ro'', accesat 9 octombrie 2017</ref>
În 1831, un unchi al său, ierodiaconul [[ierodiacon]]ul Teofilact, îl aduce pe Ioan la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași ca să învețe carte (scrisul, cititul, tipicul și [[Cântarea bizantină|muzica psaltică]]). Teofilact este numit [[egumen]], în 1834, la Mănăstirea Sf. Prooroc Samuil din Focșani, iar în 1835 ajunge [[eclesiarh ]] la [[EpiscopieArhiepiscopia Buzăului și Vrancei|EpiscopiaBuzăului]] Buzăului (sub vestitul [[Chesarie al Buzăului|episcopChesarie]] Chesarie), luându-l cu el în Țara Românească și pe nepotul său. === Viața călugărească === La [[23 ianuarie]] 1835 [[călugăr|rasoforul]] Ioan este călugărit sub numele de '''Iosif''', în catedrala episcopală din Buzău, iar a doua zi este [[Hirotonire|hirotonit]] ierodiacon de [[Chesarie al Buzăului]], care i-a dat numele dascălului său, [[Iosif Sevastias|primul episcop de la Argeș]]. Ca ucenic al episcopului Chesarie, ierodiaconul Iosif Naniescu intră în 1836 la [[seminar]]ul din Buzău, care tocmai fusese înființat, și pe care îl termină în 1840, iar între anii 1840-1847 urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București.<ref name=crestinortodox/> Iosif Naniescu este numit, în 1849, egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului din județul Vâlcea, iar în noiembrie 1852 este înaintat la rangul de [[protosinghel]] de către Sf. [[Calinic de la Cernica|Calinic]], pe atunci episcop al Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița. Ambele mănăstiri erau dependente de mănăstirea și spitalul Sfântul Pantelimon și administrate de Eforia Spitalelor Civile din București. Patru ani mai târziu, este înaintat la rangul de [[arhimandrit]] de către mitropolitul primat Nifon. În 1863, anul [[Secularizarea averilor mănăstirești|secularizării averilor mănăstirești]], devine egumen la Mănăstirea Sărindar din București. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din București, iar între anii 1870-1871 a fost director al Seminarului Central din București. == Perioada arhierească ===== Hirotonia ===La [[23 aprilie]] 1872 arhimandritul Iosif Naniescu a fost hirotonit [[arhiereu]] titular pentru [[scaun]]ul din [[Mira (Asia Mică)|Mira Lichiei]], iar în 1873 a fost ales episcop la [[Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului|Argeș]]. La [[10 iunie]] 1875 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]], instalarea sa la Iași având loc la [[6 iulie]] 1875. === Activitatea gospodărească === De numele lui ca [[întâistătător]] al Bisericii moldovene se leagă înălțarea actualei catedrale mitropolitane din Iași, începută sub [[Veniamin Costachi]] (1833—1839). La [[15 aprilie]] 1881, s-a pus cea de-a doua piatră fundamentală, lucrările de construcție continuând până în 1887. [[Târnosire|Sfințirea]] s-a făcut, în cadrul unor mari festivități, la [[23 aprilie]] 1887. Tot în cursul păstoririi sale, s-a început restaurarea bisericilor [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Sfinții Trei Ierarhi]] și Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. În ultimii ani de păstorire s-au ridicat clădiri noi în incinta Mitropoliei, pentru cancelaria și personalul slujitor de la Catedrală, care au dăinuit până în zilele de azi. O altă faptă de seamă a mitropolitului Iosif a fost aducerea Seminarului Veniamin de la mănăstirea Socola în Iași. În acest scop, a cumpărat palatul fostului domn Mihail Sturza, pe care l-a transformat în local de școală, adăugând și câteva clădiri noi. === Activitatea culturală === Pe tărâm cultural, trebuie amintit faptul că sub îndrumarea și cheltuiala sa a apărut la Iași „Revista Teologică”, între [[25 martie]] 1883 și [[18 ianuarie]] 1887. A fost redactată de doi profesori ai Seminarului Veniamin, Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu, mai târziu profesori la Facultatea de teologie din București. ''Revista Teologică'' era o „replică” la adresa ziarului pamflet ''Deșteptarea'', scos la Iași de un grup de preoți certați cu disciplina bisericească, sub îndrumarea lui George Mîrzescu, profesor la Facultatea de drept a Universității din Iași, în care se publicau numeroase atacuri împotriva membrilor Sfântului Sinod și mai ales împotriva mitropolitului Iosif. În cei patru ani de apariție, în paginile „Revistei Teologice” au fost publicate numeroase lucrări teologice și mai ales istorice, semnate de cei doi redactori, precum și de alți profesori ai Seminarului Veniamin. Mai este de amintit și faptul că mitropolitul însuși a scris câteva lucrări mărunte și a contribuit la editarea unor lucrări mai vechi (de ex. Viața Sfântului Nifon, a lui Gavriil Protul). === Activitatea pastorală === Mitropolitul Iosif a fost și un mare păstor de suflete. Pentru îmbunătățirea stării materiale a preoțimii de mir, și-a ridicat glasul în ședința Senatului țării. Pentru apărarea credinței ortodoxe, s-au pus bazele unei Asociațiuni Ortodoxe Române, la Iași, în 1885, sub președinția de onoare a mitropolitului. Un alt fapt care trebuie menționat este și acela că mitropolitul Iosif a fost primul ierarh din Biserica română care a îngăduit femeilor să cânte în cor, la rugămintea cunoscutului compozitor și dirijor al corului catedralei mitropolitane din Iași, [[Muzica_bisericească_românească#Gavriil_Musicescu|Gavriil Musicescu]] (1847—1903). Mitropolitul însuși era un cântăreț și liturghisitor de frunte, fapt pentru care slujitorii și predicatorii catedralei mitropolitane din Iași erau selecționați cu deosebită grijă ([[arhidiacon]]ul V. Marțian, [[protopsalt]]ul Dimitrie Suceveanu și alții). === Milostenia === În sfârșit, mila sa față de cei săraci aduce aminte de marele său înaintaș Veniamin Costachi și de episcopul Calinic de la Cernica. Zilnic primeau ajutoare oameni săraci, femei văduve, copii orfani de toate neamurile. După relatările din ''Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei''<ref>Viețile Sfinților. ''Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei'', Doxologia. URL: https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-iosif-cel-milostiv-mitropolitul-moldovei</ref>:
De asemenea, se cade să fie amintiți numeroșii studenți — în țară și peste hotare — sau elevi de liceu, seminar și la alte școli, întreținuți de mitropolitul Iosif. În 1863 devine egumen tot cursul anului școlar, le dădea masă la Mănăstirea Sărindar din BucureștiMitropolie, le plătea taxele și le dădea bani de cheltuială. Între anii 1864Dintre acești bursieri ai mitropolitului Iosif, s-1870au ridicat apoi oameni de seamă, arhierei, profesori, magistrați, comercianți. Printre ei se număra și elevul, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor apoi studentul de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din BucureștiKiev, [[Nicodim (Munteanu) al României|Nicolae Munteanu]], viitorul [[patriarh]] Nicodim, iar între anii 1870-1871 a fost director cel mai apropiat [[ucenic]] al Seminarului Central din Bucureștimitropolitului Iosif.
=== Adormirea ===
La [[26 ianuarie]] 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu [[Iisus Hristos]].<ref name=crestinortodox/> Mormântul său se află în partea de sud a [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedralei mitropolitane din Iași]], a cărui construcție a fost dusă la bun sfârșit sub păstorirea sa.
==Proslăvirea ca sfânt==
[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], întrunit în ședința din 5 octombrie 2017, sub președinția PF [[Daniel (Ciobotea)|PF Daniel]], a hotărât [[proslăvireaproslăvire]] a ca [[sfânt]] a mitropolitului Iosif Naniescu, cu numele ''Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei''.Proclamarea canonizării lui a avut loc la [[25 martie]] 2018, în [[Catedrala mitropolitană din Iași]].<ref>[http://basilica.ro/mitropolitul-iosif-naniescu-si-mosul-gheorghe-lazar-au-fost-proclamati-sfinti/ Sorin Ionițe, ''Mitropolitul Iosif Naniescu și Moșul Gheorghe Lazăr au fost proclamați sfinți''], 25 martie 2018, ''Agenția de știri Basilica''</ref>
[[Praznic|Prăznuirea]] lui anuală se va face pe data de [[26 ianuarie]].<ref name="Basilica"/>
==Note==
<references/>
==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
==Legături externe==
{{end box}}
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Sfinți româniMembri de onoare ai Academiei Române]][[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Ortodoxia în România]]
