2.094 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
Dorind viață [[Eremit|pustnicească]] și arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit și a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]], fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Țara Sfântă]] împreună cu alți doi monahi din lavră, Claudie și Damaschin, în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și [[Mormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea Neamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoiește, în continuare, în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la oameni și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de [[Smerenia|smerenie]] și [[Mila|milă]] față de toți. Avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe călugări, cât și pe numeroșii arabi și beduini, bolnavi sau răniți în război, care erau aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, cât și alții.
Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoștea [[limba română]], era un mare povățuitor de suflete, și mărturisea pe toți călugării români nevoitori în Țara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi și citiri din Sfânta [[Evanghelie]] și din scrierile [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât și pe cei ce veneau la el. Avea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.
Între anii 1939–1940 fericitul [[Eremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[Călugăr|monahul]] [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obștescul sfârșit. Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[Ispita|ispite]].
*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.html Poezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul
*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.)
*[https://www.youtube.com/watch?v=cREsZVW4fxw Sfânt român în Țara Sfântă - Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț]
[[Categorie:Sfinți]]
