Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Iacob Hozevitul

7.305 octeți adăugați, 6 februarie
m
Adăugare legătură
{{Sfinți|nume= Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, Românul |Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la Neamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel|localizare= România, Israel|recunoastere= [[SfântBiserica Ortodoxă Română]]ul |etnie= română|tip= [[cuvios]]|canonizare= 20-21 iunie, 1992|calendar= [[5 august]]|biserici= Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț|site=|}}Sfântul '''[[Ioan ]] [[Iacov|Iacob ]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi recenți [[sfinţisfinți]] pe care din [[BisericaOrtodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea Neamț]] noastră i, care s-a datnevoit 24 de ani în [[Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire viețuire în Hristos în era modernităţii contemporanecontemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendar]]ul ortodox la data de [[5 august]].
== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina și Maxim şi EcaterinaIacob, fiind singurul copil la părinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.
Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, apoi iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi și liceul „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoală. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând la cele veşnice. Dorul spre [[Împărăţia lui Dumnezeu]] şi al vieţii [[pustnic]]eşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din Cernăuţi, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[duminică]], şi, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obştea Mănăstirii Neamţșcoală.
Acesta urmează Dorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții [[Eremit|pustnicești]], după exemplul și pilda Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din Cernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, eu vreau să mă fac călugăr!” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea spre pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[Ziua Domnului|duminică]], și, călăuzit de [[Mănăstirea NeamţDuhul Sfânt]] , a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde face ascultare, la infirmerie şi și la biblioteca mănăstirii.
[[Imagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob Hozevitul]]Între anii 1934-1935 îşi 1934–1935 își satisface stagiu stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la [[mănăstire]], continuând aceeaşi [[aceeași ascultare]]. La [[8 aprilie]] 1936, în [[Miercurea Mare]], [[rasoforTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]]ul Ilie Iacob este tuns în [[monahism]] de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la IasiIași), în [[biserica]] mare a mănăstirii cu hramul [[Înălţarea Înălțarea Domnului]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan Ștefan cel Mareși Sfânt]] – primind, potrivit pravilei călugăreşticălugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii [[călugăr]]i cunoscuții călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităviață îmbunătățită.
Dorind viaţă viață [[pustnicEremit|pustnicească]]ească şi și arzând cu inima pentru Hristos şi și pentru [[Sfintele Locuri]], unde S-a născut, a pătimit şi și a înviat Domnul, fericitul nostru [[monahIisus Hristos]] , fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Ţara Țara Sfântă]] împreună cu alţi alți doi monahi din lavră, Claudie şi și Damaschin, în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi și sărută Crucea Golgotei şi și [[Mormântul Domnului]], cei trei [[călugăr]]i călugări se retrag să ierneze în obştea obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea NeamţNeamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieştenevoiește, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Lavra Sf. Savacel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele [[ispite]], boli şi și încercări de la oameni şi și de la [[diavol]]idiavoli. Prima [[ascultare]] în obştea obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de [[iubire]], de [[Smerenia|smerenie]] şi și [[Mila|milă]] faţă față de toţitoți. Avea şi și ascultarea de infirmier al mănăstirii şi și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe [[călugăr]]icălugări, cât şi și pe numeroşii numeroșii arabi şi și beduini, bolnavi sau răniţi răniți în război, care erau aduşi aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şiși-l căutau atât unii, cât şi alţiiși alții.
[[Duhovnic]]ul Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoştea cunoștea [[limba română]], era un mare povăţuitor povățuitor de suflete, şi și mărturisea pe toţi [[călugăr]]ii toți călugării români nevoitori în [[Ţara Țara Sfântă]]. Astfel, ziua era în slujba obştii şi obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi și citiri din Sfânta [[Sfânta Evanghelie]] şi și din scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi și darul scrierii de învăţături şi învățături și versuri duhovniceştiduhovnicești, pe care le trimitea fraţilor fraților săi din [[Ţara Țara Sfântă]] sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la [[Mormântul Domnului]].
Între anii 1939-1940 1939–1940 fericitul [[Eremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un [[ucenic]] român într-o peşteră peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monahCălugăr|monahul]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitobștescul sfârșit. Obişnuia Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[Ispita|ispite]]. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi [[călugăr]]i din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.
În anul 1947 este hirotonit [[diacon]]Între anii 1940–1941, la [[13 mai]], în [[Biserica Sfântului Mormânt]], cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea [[Arhimandrit]]ului [[Victorin Ursache]], superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi ancauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan Iacob este hirotonit preot în a stat cu mai mulți călugări din [[biserica Sfântului MormântȚara Sfântă]] de într-un lagăr pe [[arhiereuMuntele Măslinilor]]l Irinarh. Fiind eliberat, fiind numit de [[Patriarhia Română]] [[egumen]] se reîntoarce la [[Schit]]ul românesc Mănăstirea Sfântul [[Ioan Botezătorul]] de pe [[valea Iordanului]], aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Iisus Hristos]]Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.
Timp de 5 ani, cât a dus această În anul 1947 este hirotonit [[ascultarediacon]], la [[Cuvios13 mai]]ul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din [[Sfinţii PărinţiBiserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] , cu învăţături pentru [[călugăr]]i şi [[pelerin]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şiaprobarea Patriarhului României, mai ales, viaţa duhovnicească din la recomandarea Arhimandritului [[schitVictorin Ursache]], ostenindu-se mult pentru primirea [[pelerin]]ilor superiorul Așezământului Românesc din ţarăIerusalim. În același an, pe care îi spovedeaCuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare fiind numit de [[sufletBiserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]]. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe [[valea Valea Iordanului]](înființat atunci de Patriarhia română), încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Maria EgipteancaIisus Hristos]].
Singurul său Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și [[ucenicPelerinaj|pelerini]] statornic era monahul Ioanichie; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, precum şi câteva maici românce bătrânea înnoit chiliile și biserica schitului și, Melaniamai ales, Nataliaviața duhovnicească din schit, Galiniaostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, Casiana şi Magdalenape care îi spovedea, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub [[ascultare]]a saîmpărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. În luna noiembrie 1952Noaptea, însă, [[Cuvios]]ul Ioan [[Sihastru]]l se retrage din [[ascultare]]a nevoia singur, neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[egumenMaria Egipteanca]] şi. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, împreună iar cu [[ucenic]]ul său Ioanichiemâinile lucra la grădină, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]]la întreținerea schitului și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-o peșteră de pe valea pârâului Cherit (Horat)malul Iordanului, iar dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.
Din vara anului 1953Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiereprecum și câteva maici românce bătrâne, numită Chilia Sfintei AnaMelania, undeNatalia, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de elGalinia, într-o altă peşterăCasiana și Magdalena, care îi erau fiice duhovnicești și se nevoia un aflau sub [[monahascultare]] cipriota sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, anume Pavel. Aici fericitul stareț Ioan s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 aniretras, în rugăciuni neîncetateluna noiembrie 1952, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de din [[ispiteascultare]], suferinţe, lipsuri, lupte cu a de [[diavolegumen]]ii şi și, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[înstrăinareHozeva]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin [[ucenic]]ul săuvalea pârâului Cherit (Horat).
În sărbători mari şi în posturi Sfântul Din vara anului 1953, fericitul Ioan săvârşea [[Dumnezeiasca Liturghie]] în paraclisul peşterii [[Sfânta Ana]] şi se împărtăşeau amândoi retrage cu [[Trupul şi Sângele lui Hristos]]ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, mulţumind ea se ruga lui Dumnezeu pentru toatesă-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. În timpul zilei şi Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în clipe privegheri de răgaztoată noaptea, ieşea în gura peşteriipostiri îndelungate, la luminăîn lacrimi neștiute, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zicugetări și în doriri duhovnicești, pesmeţirăbdând tot felul de ispite, măslinesuferințe, smochine şi bea puţină apălipsuri, lupte cu diavolii și cu [[înstrăinare]] totală, iar noaptea dormea câteva oreaprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scândurăscară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, având o piatră drept perinăprin unele scrieri sfinte și prin [[ucenic]]ul său.
În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea [[4 augustSfânta Liturghie]], s-a împărtăşit în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu [[Sfintele TaineEuharistie|Trupul și Sângele lui Hristos]], iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile mulțumind lui Hristos, la vârsta de numai 47 de aniDumnezeu pentru toate. După trei zile, a fost înmormântat În timpul zilei și în aceeaşi peşteră clipe de [[egumen]]ul mănăstirii Sfântul Gheorgherăgaz, [[arhimandrit]]ul Amfilohieieșea în gura peșterii, iar la [[8 august]] 1980lumină, unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, trupul său a fost aflat întregpesmeți, nestricat de vrememăsline, răspândind bună mireasmăsmochine și bea puțină apă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata [[sfinţi]]loriar noaptea dormea câteva ore, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământo scândură, având o piatră drept perină.
O mare bucurie duhovnicească i[[Imagine:Ioan-iacob-hozevitul.jpg|thumb|right|300 px|Sfântul Părinte Ioan]]În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a cuprins pe toţi. La împărtășit cu [[15 augustSfintele Taine]] 1980, acelaşi iar joi dimineața, [[egumen5 august]] i1960, la orele 5 și-a pregătit raclă sculptată dat [[suflet]]ul în lemn mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de chiparosnumai 47 de ani. După trei zile, l-a aşezat fost înmormântat în eaaceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, cu mare cinstearhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, şi lpe care și-a dus însemnat-o pe peretele peșterii. A fost înmormântat în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de [[pelerin]]i peștera în care s-a nevoit și care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnuluis-a umplut, hramul acestei mănăstiriîn timpul slujbei, depunând sfintele [[moaşte]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintăde nenumărate păsărele, unde se află şi moaştele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]]hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.
De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşiDupă 20 de ani, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele [[Cuvios8 august]]ului1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, cerândusemn că l-i ajutorula preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primescpământ. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan sO mare bucurie duhovnicească i-a făcut cu binecuvântarea cuprins pe toți. La [[patriarh15 august]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de toţi ortodocşiichiparos, darl-a așezat în ea, mai alescu mare cinste, și l-a dus în procesiune, împreună cu câțiva arhierei de cei la Patriarhia Ortodoxă din RomâniaIerusalim și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, Greciahramul acestei mănăstiri, Cipru şi depunând Sfintele [[Moaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, unde se află și moaștele Sfântului [[Ţara SfântăGheorghe Hozevitul]].
[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe RomâneDe atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, luând în considerare sfinţenia vieţii [[Cuvios]]ului Ioan Iacobși chiar catolici, şi văzând cinstitele sale [[moaşte]]ca să se închine la moaștele Cuviosului, lcerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Această strămutare a trecut în rândul moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[sfinţipatriarh]]lor, la data ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de 20-[[21 iunie]]toți ortodocșii, 1992dar, sub numele de "Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ"mai ales, fixându-i-se zi de prăznuirecei din România, [[5 august]]Grecia, data mutării lui la cele veşniceCipru și Țara Sfântă.
Cu ale [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–[[21 iunie]], 1992, sub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veșnice. ==Recunoaștere== Chiar înainte de a fi procedat la „canonizare”, adică la trecerea lui sfinte rugăciuniîn rândul [[sfinți]]lor, Doamne Iisuse Hristoasechipul său a fost zugrăvit în icoane, Fiul lui Dumnezeuprecum și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, miluieşteîn Siria; un [[călugăr]]-ne [[Imnografie|imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioșii care ajungeau în fața [[moaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe noiun adevărat sfânt. Amin În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996). Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.  Trăgându-se de origine din părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul și mijlocitorul elevilor, profesorilor și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu. În 2012, a fost desemnat și ocrotitorul bibliotecarilor. Sfântul Ioan Iacob este primul român căruia Patriarhia Ierusalimului i-a proclamat canonizarea.
==Scrieri==
===Publicate===
*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Dor de pustie, dor de cer'', Editura Trinitas
*Sfantul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, "Hrana Duhovniceasca"''Hrană Duhovnicească'', Editura Lumina Lumină din LuminaLumină, București, 2000, pag.624*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată) ===Fragmente==='''Canonisirea împiedicată de cei adormiți''' La un Preasfințit Episcop <br>au venit din eparhie<br>plângeri contra unui preot<br>cu năravul la beție. Și precum aceste plângeri<br>stăruiau necontenit,<br>s-a găsit de cuviință <br>să-l oprească de slujit. S-a alcătuit scrisoare<br>spre a lui canonisire,<br>ca prin asta parohia <br>și cei mari să aibă știre. Dar când dă să iscălească<br>Preasfințitul la sfârșit,<br>s-a făcut un vuiet mare, <br>mii de glasuri s-au pornit:[[Imagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”<br>auzit-a din văzduh,<br>și scăpând din mână pana<br>tulburatu-s-a la duh. Cugetând puțin bătrânul<br>s-a gândit că-i o părere,<br>căci îi țiuie urechea<br>uneori de priveghere. Deci, apucă iar condeiul<br>ca să facă iscălire,<br>dar în clipa-aceea iarăși<br>se aude glăsuire! „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”<br>se aude lămurit,<br>și de frică Arhiereul<br>a lăsat de iscălit. Dar venindu-și iar în fire,<br>vrea să termine de scris,<br>socotind acele glasuri<br>nălucire ca de vis. Dar a treia oară, mâna<br>a-nceput a-i tremura,<br>căci potopul cel de glasuri<br>mai năvalnic răsuna. Aruncând din mână pana<br>a lăsat neiscălit<br>și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândețe i-a grăit: „Preacucernice Părinte!<br>Iată, am aceste știri,<br>Adevăr ne scrie lumea,<br>Ori sunt goale uneltiri?” „Toate sunt adevărate,<br>Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înșel cu băutura<br>și de rău cu drept mă țin! De la alte patimi rele<br>Dumnezeu m-a izbăvit,<br>dar năravul băuturii<br>deseori m-a biruit.” „Dar, (îi zice lui Vlădica)<br>slujba cum ți-o împlinești?<br>căci de-acuma ai pedeapsă <br>șapte ani să nu slujești!” „Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfințit,<br>n-a rămas în parohie<br>nici un om nepomenit.
==Recunoaştere==Mai cu seamă eu, smeritul<br>foarte mult mă sârguiesc<br>ca pe cei trecuți din viață <br>pururea să-i pomenesc.”
Chiar înainte de Auzind Vlădica asta<br>a fi procedat la "canonizare", adică la trecerea lui în rândul [[sfinţi]]lor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un [[călugăr]]-[[imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbănțeles cine striga, iar credincioşii care ajungeau în faţa [[moaşte]]lor sale<br>și rupând scrisoarea, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.zice:<br>„Mergi la parohia ta!
În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] Eu asemenea persoane<br>nu le pot canonisi,<br>căci atunci pe mii de la [[Mănăstirea Neamţ]] s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul [[1996]]).duhuri<br>aș putea nedreptăți!
Sfântul Ioan Iacob este, de asemeneaCei din viață cer pedeapsă<br>după faptul arătat, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal <br>iară cei din Dorohoi. altă lume<br>solitor te-au câștigat!
Trăgându-se Am aicea zeci de origine plângeri<br>scrise doar ca să te cert,<br>dar din părţile Dorohoiuluiceruri, Sfântul Sinod al Bmii de glasuri<br>strigă astăzi să te iert![[Imagine:Moastele-Sf.O-Ioan-Romanul2.Rjpg|right|thumb|350 px|Moaștele Sf. a hotărât ca Sfântul Cuvios Ioan Iacob ]]Mergi la slujba ta în pace,<br>dar fie protectorul şi mijlocitorul elevilor, profesorilor şi ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeunu mai faci sminteli.<br>Ți să nu mă uiți pe mine<br>la a slujbei rânduieli!”
(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, București, 2000, pag.140-142)
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
 
:Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos și în valea Iordanului, în peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.
 
Alt tropar, glasul al 8-lea:
 
:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
:Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.
==Legături externe==
În limba română*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.htmlPoezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.)*[https://www.youtube.com/watch?v=cREsZVW4fxw Sfânt român în Țara Sfântă - Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț] [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]
[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]
2.091 de modificări

Meniu de navigare