Modificări

{{Sfinți|nume= Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva, Românul |Imagine=[[SfântImagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la Neamț]]ul '''Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, județul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peștera Sf. Ana, Israel|localizare= România, Israel|recunoastere= [[sfinţiBiserica Ortodoxă Română]] pe care |etnie= română|tip= [[Bisericacuvios]] noastră i|canonizare= 20-a dat21 iunie, constituindu-se într-un model veritabil 1992|calendar= [[5 august]]|biserici= Biserica seminarului teologic de vieţuire în Hristos în era modernităţii contemporane.la Mănăstirea Neamț|site=|}}

== Viaţa ==SSfântul '''[[Ioan]] [[Iacov|Iacob]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenți [[sfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea Neamț]], care s-a născut la nevoit 24 de ani în [[23 iulieȚara Sfântă]] 1913 într-un sat de , atât pe malul Prutuluivalea Iordanului, Crăinicenicât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-o familie un model veritabil de ţărani foarte credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. La 6 luni de zile de la naştere, mama pruncului Ilie îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său viețuire în război, Hristos în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiiera contemporană. El este îngrijit Biserica l-a rânduit ca pildă vie de bunica sa, Maria Iacob, care credință și de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeiviețuire creștinească, învăţânduînscriindu-l în [[calendar]]ul ortodox la data de mic cu rugăciunea, [[postul5 august]], cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani== Viața ==S-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală. În 1924 are parte de o altă grea încercare, bunica sa trecând a născut la cele veşnice. Dorul spre [[Împărăţia lui Dumnezeu23 iulie]] şi al vieţii [[pustnic]]eşti1913 într-un sat de pe malul Prutului, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustieCrăiniceni, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Iliecomuna Păltiniș, la viaţa monahicească. În vara anului 1932județul Botoșani, rudele voiau săîntr-l dea la facultatea o familie de [[Teologie]] din Cernăuţițărani foarte credincioși, anume Ecaterina și Maxim Iacob, ca săfiind singurul copil la părinți. Din botez s-l facă [[preot]]. Dar ela chemat Ilie, simţindu-iar în familie i se chemat spunea „Iliuță”. La 6 luni de zile de Dumnezeu la o viaţă mai înaltănaștere, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" mama pruncului Ilie își dă sufletul. După un andoi ani, tânărul Iliemoare și tatăl său în război, pe când lucra la câmpîn toamna anului 1916, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmezerămânând orfan de amândoi părinții. Deodată a auzit un glas El este îngrijit timp de zece ani de susbunica sa, Maria Iacob, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu care de timpuriu i-a mai avut odihnă semănat în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului săutainele credinței, fericitul Ioan şiînvățându-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natalăl de mic cu rugăciunea, fiind în zi de [[duminicăpostul]], şicercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești. În 1923 a decedat și bunica, călăuzit lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de [[Duhul Sfânt]]mângâierea părinților și a bunicilor. De acum, a intrat copilul este luat în obştea Mănăstirii Neamţgrija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă șase copii.

Acesta urmează calea spre [[Mănăstirea Neamţ]] unde Primii ani de școală îi face ascultareîn satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” la infirmerie şi Lipcani-Hotin și liceul „Dimitrie Cantemir” la biblioteca mănăstiriiCozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.

Între anii 1934-1935 îşi satisface stagiu militar la DorohoiDorul spre Împărăția lui Dumnezeu și al vieții [[Eremit|pustnicești]], după exemplul și pilda Părinților care au trăit în Regimentul 29 Infanteriepustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viața monahicească. După terminarea stagiului militarÎn vara anului 1932, se reîntoarce rudele voiau să-l dea la facultatea de [[mănăstireTeologie]]din Cernăuți, continuând aceeaşi ca să-l facă [[ascultarepreot]]. La [[8 aprilie]] 1936Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, le-a spus: „Nu, în Miercurea Mareeu vreau să mă fac călugăr!” După un an, [[rasofor]]ul tânărul Ilie Iacob este tuns în [[monahism]] , pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la Iasi)sus, zicând: „Mănăstirea!” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în [[biserica]] mare suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie și-a mănăstirii cu hramul luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[Înălţarea Ziua Domnului|duminică]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan cel Mare]] – primind, potrivit pravilei călugăreşti, un nou numeși, cel călăuzit de Ioan. Naş şi [[părinte duhovnicescDuhul Sfânt]] i-, a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]]intrat în obștea Mănăstirii Neamț, egumenul schitului Pocrovunde face ascultare, unul din cunoscuţii [[călugăr]]i moldoveni cu viaţă îmbunătăţităla infirmerie și la biblioteca mănăstirii.

Dorind viaţă [[pustnic]]ească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru [[Sfintele Locuri]], unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul [[monah]] Imagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob pleacă în [[Ţara SfântăHozevitul]] împreună cu alţi doi monahi din lavrăÎntre anii 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, Claudie şi Damaschinîn Regimentul 29 Infanterie. După ce terminarea stagiului militar, se închină reîntoarce la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi [[Mormântul Domnuluimănăstire]], cei trei [[călugăr]]i se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanuluicontinuând aceeași ascultare. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la La [[Mănăstirea Neamţ8 aprilie]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte1936, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Sava]] de lângă [[BetleemMiercurea Mare]], timp de zece ani, răbdând grele [[ispiteTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]], boli şi încercări Ilie Iacob este tuns în monahism de la oameni şi de la [[diavolarhimandrit]]i. Prima ul [[ascultareValerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la Iași), în obştea Sfântul Sava biserica mare a fost cea de mănăstirii cu hramul [[paraclisierÎnălțarea Domnului]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de – ctitorie a voievodului [[iubireȘtefan cel Mare și Sfânt]]– primind, potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și [[smerenieDuhovnic|părinte duhovnicesc]] şi [[milă]] faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu i-a fost [[dragosteieromonah]] atât pe ul [[călugărIoachim Spătarul]]i, cât şi pe numeroşii arabi şi beduiniegumenul schitului Pocrov, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţiiunul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.

Dorind viață [[DuhovnicEremit|pustnicească]]ul luiși arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit și a înviat Domnul nostru [[ieroschimonahIisus Hristos]]ul Sava, macedonean de neamfericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Țara Sfântă]] împreună cu alți doi monahi din lavră, care cunoştea limba românăClaudie și Damaschin, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi în noiembrie același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și [[călugărMormântul Domnului]]ii români nevoitori , cei trei călugări se retrag să ierneze în obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la [[Ţara SfântăMănăstirea Neamț]]. Astfel, ziua era fericitul monah Ioan Iacob se nevoiește, în slujba obştii şi a bolnavilorcontinuare, iar noaptea se nevoia singur în [[chilieLavra Sf. Sava cel Sfințit]] de lângă [[Betleem]] cu multe rugăciuni , timp de tainăzece ani, cu metaniirăbdând grele ispite, lacrimi şi citiri din boli și încercări de la oameni și de la diavoli. Prima [[Sfânta Evanghelieascultare]] şi din scrierile în obștea Sfântul Sava a fost cea de [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţiparaclisier]]. Cunoscând bine limba greacăCuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Făcea prescuri, traducea unele pagini alese patristicemenținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la elde [[Smerenia|smerenie]] și [[Mila|milă]] față de toți. Avea şi darul scrierii și ascultarea de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din infirmier al mănăstirii și îngrijea cu [[Ţara SfântăIubirea|dragoste]] atât pe călugări, cât și pe numeroșii arabi și beduini, bolnavi sau le dădea pelerinilor români răniți în război, care veneau spre închinare erau aduși la [[Mormântul Domnului]]infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, cât și alții.

Între anii 1939-1940 fericitul Duhovnicul lui, [[sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un [[ucenic]] român într-o peşteră din pustiul [[Qumranieroschimonah]]ul Sava, aproape macedonean de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monah]]ul [[Ioanichie Pârâială]]neam, care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitcunoștea limba română, era un mare povățuitor de suflete, și mărturisea pe toți călugării români nevoitori în Țara Sfântă. Obişnuia să se roage noapteaAstfel, singurziua era în slujba obștii și a bolnavilor, hrănindu-iar noaptea se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe nevoia singur în [[ispitechilie]]. Între anii 1940-1941cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi și citiri din cauza războiului, Sfânta [[CuviosEvanghelie]]ul Ioan a stat cu mai mulţi și din scrierile [[călugărSfinții Părinți|Sfinților Părinți]]i . Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr care se hrănea atât pe sine, cât și pe [[Muntele Măslinilor]]cei ce veneau la el. Fiind eliberatAvea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, se reîntoarce pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţeMormântul Domnului.

În anul 1947 este hirotonit Între anii 1939–1940 fericitul [[diaconEremit|sihastru]], la Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul [[13 maiQumran]], în [[Biserica Sfântului Mormânt]], cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea [[Arhimandrit]]ului aproape de [[Victorin UrsacheMarea Moartă]], superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, [[Cuvios]]ul Ioan Iacob este hirotonit preot în Aici a cunoscut pe [[biserica Sfântului MormântCălugăr|monahul]] de [[arhiereuIoanichie Pârâială]]l Irinarh, fiind numit de [[Patriarhia Română]] care i-a rămas [[egumenucenic]] credincios până la [[Schit]]ul românesc Sfântul [[Ioan Botezătorul]] de pe [[valea Iordanului]]obștescul sfârșit. Obișnuia să se roage noaptea, singur, aproape de locul unde Shrănindu-a botezat Domnul nostru se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[Iisus HristosIspita|ispite]].

Timp de 5 aniÎntre anii 1940–1941, cât a dus această [[ascultare]]din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din [[Sfinţii Părinţi]] stat cu învăţături pentru [[călugăr]]i şi [[pelerin]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească mulți călugări din [[schitȚara Sfântă]], osteninduîntr-se mult pentru primirea [[pelerin]]ilor din ţară, un lagăr pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de [[sufletMuntele Măslinilor]]. Noaptea, însăFiind eliberat, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe [[valea Iordanului]], încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[Maria Egipteanca]]reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.

Singurul său În anul 1947 este hirotonit [[ucenicdiacon]] statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub la [[ascultare13 mai]]a sa. În luna noiembrie 1952, în [[CuviosBiserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]]ul Ioan , cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[SihastruVictorin Ursache]]l se retrage , superiorul Așezământului Românesc din Ierusalim. În același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[ascultareBiserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]]a egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe [[egumenValea Iordanului]] şi(înființat atunci de Patriarhia română), împreună cu [[ucenic]]ul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[HozevaIisus Hristos]], pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, fericitul Cuviosul Ioan se retrage Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu ucenicul la o peşteră din apropiereînvățături pentru călugări și [[Pelerinaj|pelerini]]; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, numită Chilia Sfintei Anaa înnoit chiliile și biserica schitului și, undemai ales, după tradiţieviața duhovnicească din schit, ea ostenindu-se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un pruncmult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Alături de elNoaptea, într-o altă peşterăînsă, se nevoia un [[monah]] cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul săusingur, timp neștiut de 7 aninimeni, fie în rugăciuni neîncetatechilie, în privegheri de toată noapteafie ieșind să se roage pe valea Iordanului, în postiri îndelungateîncercând să urmeze, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceştidupă putere, răbdând tot felul de Cuvioasei [[ispiteMaria Egipteanca]]. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, suferinţeiar cu mâinile lucra la grădină, lipsuri, lupte la întreținerea schitului și odihnea cu [[diavol]]ii şi cu [[înstrăinare]] totalădragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, aprinzânduspovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-se o peșteră de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterămalul Iordanului, unde cu greu iar dimineața se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând întorcea la schit cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin [[ucenic]]ul săuchipul luminat.

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, precum și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana și Magdalena, care îi erau fiice duhovnicești și se aflau sub [[Dumnezeiasca Liturghieascultare]] a sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, fericitul stareț Ioan s-a retras, în paraclisul peşterii luna noiembrie 1952, din [[Sfânta Anaascultare]] şi se împărtăşeau amândoi cu a de [[Trupul şi Sângele lui Hristosegumen]]și, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi în clipe de răgazîmpreună cu ucenicul său Ioanichie, ieşea intră în gura peşterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi traducea pagini patristice obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva orepustiul [[Hozeva]], pe o scândură, având o piatră drept perinăvalea pârâului Cherit (Horat).

În Din vara anului 19601953, era bolnav şi suferea toate fericitul Ioan se retrage cu multă răbdareucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. SimţinduAlături de el, într-şi sfârşitul aproapeo altă peșteră, miercuri [[4 august]]se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a împărtăşit nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu [[Sfintele Taine]]ucenicul său, timp de 7 ani, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristosrugăciuni neîncetate, la vârsta în privegheri de numai 47 de ani. După trei ziletoată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neștiute, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră cugetări și în doriri duhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferințe, lipsuri, lupte cu diavolii și cu [[egumenînstrăinare]]ul mănăstirii Sfântul Gheorghetotală, [[arhimandrit]]ul Amfilohieaprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, iar la [[8 august]] 1980unde cu greu se ajungea, trupul său a fost aflat întregpe o scară înaltă, nestricat de vremenu primea pe nimeni, răspândind bună mireasmăcomunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata prin unele scrieri sfinte și prin [[sfinţiucenic]]lor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământul său.

O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi. La În sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea [[15 augustSfânta Liturghie]] 1980, acelaşi în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu [[egumenEuharistie|Trupul și Sângele lui Hristos]] i-a pregătit raclă sculptată , mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei și în lemn clipe de chiparosrăgaz, l-a aşezat ieșea în eagura peșterii, cu mare cinstela lumină, şi l-a dus unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în procesiunezi, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de [[pelerin]]i care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnuluipesmeți, măsline, smochine și bea puțină apă, hramul acestei mănăstiriiar noaptea dormea câteva ore, depunând sfintele [[moaşte]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintăpe o scândură, unde se află şi moaştele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]]având o piatră drept perină.

De atunci[[Imagine:Ioan-iacob-hozevitul.jpg|thumb|right|300 px|Sfântul Părinte Ioan]]În vara anului 1960, vin zilnic pelerini ortodocşiera bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, şi chiar catolicimiercuri 4 august, ca să se închine la moaştele s-a împărtășit cu [[CuviosSfintele Taine]]ului, cerându-i ajutoruliar joi dimineața, pe care[[5 august]] 1960, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan sla orele 5 și-a făcut cu binecuvântarea dat [[suflet]]ul în mâinile lui [[patriarhIisus Hristos]]ului Benedict al Ierusalimului, la vârsta de numai 47 de ani. El este cinstit După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de toţi ortodocşiiegumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Știuse mai dinainte data sfârșitului său, darpe care și-a însemnat-o pe peretele peșterii. A fost înmormântat în peștera în care s-a nevoit și care s-a umplut, mai alesîn timpul slujbei, de cei din Românianenumărate păsărele, Grecia, Cipru şi [[Ţara Sfântă]]hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la [[Sfântul Sinod8 august]] al Bisericii Ortodoxe Române1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, luând semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în considerare sfinţenia vieţii [[Cuvios]]ului Ioan Iacobceata sfinților, şi văzând cinstitele pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toți. La [[moaşte15 august]]1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a așezat în ea, cu mare cinste, și l-a trecut dus în rândul [[sfinţi]]lorprocesiune, împreună cu câțiva arhierei de la data Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim și cu mii de 20-pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele [[21 iunieMoaște]], 1992, sub numele de "în biserica cu hramul Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ"Ștefan din incintă, fixându-i-unde se zi de prăznuire, află și moaștele Sfântului [[5 augustGheorghe Hozevitul]], data mutării lui la cele veşnice.

Cu ale De atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, ca să se închine la moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[patriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.  [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20–[[21 iunie]], 1992, sub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui sfinte rugăciunila cele veșnice. ==Recunoaștere== Chiar înainte de a fi procedat la „canonizare”, Doamne Iisuse Hristoaseadică la trecerea lui în rândul [[sfinți]]lor, Fiul lui Dumnezeuchipul său a fost zugrăvit în icoane, precum și în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, miluieşteîn Siria; un [[călugăr]]-ne [[Imnografie|imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioșii care ajungeau în fața [[moaște]]lor sale, îl cinsteau ca pe noiun adevărat sfânt. În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamț s-a construit o biserică în cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996). Amin Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.  Trăgându-se de origine din părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul și mijlocitorul elevilor, profesorilor și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

===Publicate===*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Dor de pustie, dor de cer'', Editura Trinitas *Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Hrană Duhovnicească'', Editura Lumină din Lumină, București, 2000, pag.624*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, 1999, (conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată) ===Fragmente==='''Canonisirea împiedicată de cei adormiți''' La un Preasfințit Episcop <br>au venit din eparhie<br>plângeri contra unui preot<br>cu năravul la beție. Și precum aceste plângeri<br>stăruiau necontenit,<br>s-a găsit de cuviință <br>să-l oprească de slujit. S-a alcătuit scrisoare<br>spre a lui canonisire,<br>ca prin asta parohia <br>și cei mari să aibă știre. Dar când dă să iscălească<br>Preasfințitul la sfârșit,<br>s-a făcut un vuiet mare, <br>mii de glasuri s-au pornit:[[Imagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]„Nu! Nu! Nu! Să nu faci asta!”<br>auzit-a din văzduh,<br>și scăpând din mână pana<br>tulburatu-s-a la duh. Cugetând puțin bătrânul<br>s-a gândit că-i o părere,<br>căci îi țiuie urechea<br>uneori de priveghere. Deci, apucă iar condeiul<br>ca să facă iscălire,<br>dar în clipa-aceea iarăși<br>se aude glăsuire! „Nu! Nu! Nu! Arată-i milă!”<br>se aude lămurit,<br>și de frică Arhiereul<br>a lăsat de iscălit. Dar venindu-și iar în fire,<br>vrea să termine de scris,<br>socotind acele glasuri<br>nălucire ca de vis. Dar a treia oară, mâna<br>a-nceput a-i tremura,<br>căci potopul cel de glasuri<br>mai năvalnic răsuna. Aruncând din mână pana<br>a lăsat neiscălit<br>și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândețe i-a grăit: „Preacucernice Părinte!<br>Iată, am aceste știri,<br>Adevăr ne scrie lumea,<br>Ori sunt goale uneltiri?” „Toate sunt adevărate,<br>Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înșel cu băutura<br>și de rău cu drept mă țin! De la alte patimi rele<br>Dumnezeu m-a izbăvit,<br>dar năravul băuturii<br>deseori m-a biruit.” „Dar, (îi zice lui Vlădica)<br>slujba cum ți-o împlinești?<br>căci de-acuma ai pedeapsă <br>șapte ani să nu slujești!” „Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfințit,<br>n-a rămas în parohie<br>nici un om nepomenit.

Chiar înainte de Auzind Vlădica asta<br>a fi procedat la "canonizare", adică la trecerea lui în rândul [[sfinţi]]lor, chipul său a fost zugrăvit în icoane, precum şi în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un [[călugăr]]-[[imnograf]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbănțeles cine striga, iar credincioşii care ajungeau în faţa [[moaşte]]lor sale<br>și rupând scrisoarea, îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt.zice:<br>„Mergi la parohia ta!

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] Eu asemenea persoane<br>nu le pot canonisi,<br>căci atunci pe mii de la [[Mănăstirea Neamţ]] s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]], [[Patriarhul Ecumenic]] în anul [[1996]]).duhuri<br>aș putea nedreptăți!

Sfântul Ioan Iacob este, de asemeneaCei din viață cer pedeapsă<br>după faptul arătat, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal <br>iară cei din Dorohoi. altă lume<br>solitor te-au câștigat!

Trăgându-se Am aicea zeci de origine plângeri<br>scrise doar ca să te cert,<br>dar din părţile Dorohoiuluiceruri, Sfântul Sinod al Bmii de glasuri<br>strigă astăzi să te iert![[Imagine:Moastele-Sf.O-Ioan-Romanul2.Rjpg|right|thumb|350 px|Moaștele Sf. a hotărât ca Sfântul Cuvios Ioan Iacob ]]Mergi la slujba ta în pace,<br>dar să fie protectorul şi mijlocitorul elevilor, profesorilor şi ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeunu mai faci sminteli.<br>Ți să nu mă uiți pe mine<br>la a slujbei rânduieli!”

În limba română*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei și Bucovinei]]*[http://poezie-crestina.tripod.com/id28.htmlPoezii] ale cuv. Ioan Iacob Hozevitul*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum și imagini, articole, mărturii etc.) [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]