Modificări

{{SfintiSfinți

|Imagine=[[Imagine:Sf ioan iacob.JPG|200 px|Sfântul Ioan Iacob de la NeamţNeamț]] |nastere= 23 iulie, 1913, Crăiniceni, judeţul Botoşanijudețul Botoșani|adormire= 5 august, 1960, Peştera Peștera Sf. Ana, Israel

|recunoastere= recunoscut de către BOR[[Biserica Ortodoxă Română]]

|tip= [[cuvios]]

|biserici= biserica Biserica seminarului teologic de la Mănăstirea NeamţNeamț

Sfântul '''[[Ioan ]] [[Iacov|Iacob ]] cel Nou (Hozevitul)''' este unul dintre cei mai recenţi recenți [[sfinţisfinți]] din [[Biserica Ortodoxă Română]], cu metania din [[Mănăstirea NeamţNeamț]], care s-a nevoit 24 de ani în [[Ţara Țara Sfântă]], atât pe valea Iordanului, cât şi și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de vieţuire viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credinţă şi credință și de vieţuire creştineascăviețuire creștinească, înscriindu-l în [[calendarul ortodoxcalendar]] ul ortodox la data de [[5 august]].

== Viaţa Viața ==S-a născut la [[23 iulie]] 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna PăltinişPăltiniș, judeţul Botoşanijudețul Botoșani, într-o familie de ţărani țărani foarte credincioşicredincioși, anume Ecaterina şi și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţipărinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "Iliuţă"„Iliuță”. La 6 luni de zile de la naşterenaștere, mama pruncului Ilie îşi își dă sufletul. După doi ani, moare şi și tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţiipărinții. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţeicredinței, învăţânduînvățându-l de mic cu rugăciunea, [[postul]], cercetarea bisericii şi și respectarea rânduielilor creştineşticreștinești. În 1923 a decedat şi și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi și lipsit de mângâierea părinţilor şi părinților și a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase șase copii.

Primii ani de şcoală școală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" „Mihail Kogălniceanu” la Lipcani-Hotin şi și liceul "Dimitrie Cantemir" „Dimitrie Cantemir” la Cozmeni-CernăuţiCernăuți, fiind cel mai bun elev din şcoalășcoală.

Dorul spre Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu şi și al vieţii vieții [[pustnicEremit|pustnicești]]eşti, după exemplul şi și pilda Părinţilor Părinților care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa viața monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de [[Teologie]] din CernăuţiCernăuți, ca să-l facă [[preot]]. Dar el, simţindusimțindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă viață mai înaltă, le-a spus: "Nu„Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" ” După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea„Mănăstirea!" ” Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şiși-a luat cărţile cărțile sfinte, crucea şi și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de [[Ziua Domnului|duminică]], şiși, călăuzit de [[Duhul Sfânt]], a intrat în obştea obștea Mănăstirii NeamţNeamț, unde face ascultare, la infirmerie şi și la biblioteca mănăstirii.

[[ImageImagine:John of Neamt.jpg|thumb|left|Ioan Iacob Hozevitul]]Între anii 1934-1935 îşi 1934–1935 își satisface stagiul militar la Dorohoi, în Regimentul 29 Infanterie. După terminarea stagiului militar, se reîntoarce la [[mănăstire]], continuând aceeaşi aceeași ascultare. La [[8 aprilie]] 1936, în [[Miercurea Mare]], [[rasoforTreptele_călugăriei#Rasoforul|rasoforul]]ul Ilie Iacob este tuns în monahism de [[arhimandrit]]ul [[Valerie Moglan]] (viitor arhiereu vicar la IaşiIași), în biserica mare a mănăstirii cu hramul [[Înălţarea Înălțarea Domnului]] – ctitorie a voievodului [[Ştefan Ștefan cel Mareși Sfânt]] – primind, potrivit pravilei călugăreşticălugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naş şi Naș și [[Duhovnic|părinte duhovnicesc]] i-a fost [[ieromonah]]ul [[Ioachim Spătarul]], egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuţii cunoscuții călugări moldoveni cu viaţă îmbunătăţităviață îmbunătățită.

Dorind viaţă viață [[pustnicEremit|pustnicească]]ească şi și arzând cu inima pentru Hristos şi și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi și a înviat Domnul nostru [[Iisus Hristos]], fericitul monah Ioan Iacob pleacă în [[Ţara Țara Sfântă]] împreună cu alţi alți doi monahi din lavră, Claudie şi și Damaschin, în noiembrie acelaşi același an. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi și sărută Crucea Golgotei şi și [[Mormântul Domnului]], cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii însoțitorii săi întorcându-se la [[Mănăstirea NeamţNeamț]], fericitul monah Ioan Iacob se nevoieştenevoiește, în continuare, în Mănăstirea [[Sfântul Lavra Sf. Savacel Sfințit]] de lângă [[Betleem]], timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi și încercări de la oameni şi și de la diavoli. Prima [[ascultare]] în obştea obștea Sfântul Sava a fost cea de [[paraclisier]]. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de [[Smerenia|smerenie]] şi și [[Mila|milă]] faţă față de toţitoți. Avea şi și ascultarea de infirmier al mănăstirii şi și îngrijea cu [[Iubirea|dragoste]] atât pe călugări, cât şi și pe numeroşii numeroșii arabi şi și beduini, bolnavi sau răniţi răniți în război, care erau aduşi aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şiși-l căutau atât unii, cât şi alţiiși alții.

Duhovnicul lui, [[ieroschimonah]]ul Sava, macedonean de neam, care cunoştea cunoștea limba română, era un mare povăţuitor povățuitor de suflete, şi și mărturisea pe toţi toți călugării români nevoitori în Ţara Țara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în [[chilie]] cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi și citiri din Sfânta [[Sfânta Evanghelie]] şi și din scrierile [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]]. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi și pe cei ce veneau la el. Avea şi și darul scrierii de învăţături şi învățături și versuri duhovniceştiduhovnicești, pe care le trimitea fraţilor fraților săi din Ţara Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 1939–1940 fericitul [[pustnicEremit|sihastru]] Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră peșteră din pustiul [[Qumran]], aproape de [[Marea Moartă]]. Aici a cunoscut pe [[monahCălugăr|monahul]]ul [[Ioanichie Pârâială]], care i-a rămas [[ucenic]] credincios până la obştescul sfârşitobștescul sfârșit. Obişnuia Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine pesmeți și puține fructe, răbdând multe [[ispităIspita|ispite]]. Între anii 1940-1941, din cauza războiului, [[Cuvios]]ul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din [[Ţara Sfântă]] într-un lagăr pe [[Muntele Măslinilor]]. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 este hirotonit [[diacon]]Între anii 1940–1941, la [[13 mai]]din cauza războiului, în [[Biserica Sfântului MormântCuvios]], ul Ioan a stat cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[Victorin Ursache]], superiorul Așezământului Românesc mai mulți călugări din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de [[Patriarhia RomânăȚara Sfântă]] egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de într-un lagăr pe [[valea IordanuluiMuntele Măslinilor]] (înfiinţat atunci de Patriarhia română). Fiind eliberat, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristosse reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe.

Timp de 5 aniÎn anul 1947 este hirotonit [[diacon]], cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbela [[13 mai]], în limba română[[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]], a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului [[pelerinVictorin Ursache]]i; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească superiorul Așezământului Românesc din schitIerusalim. În același an, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de suflet. Noaptea, însăarhiereul Irinarh, se nevoia singur, neştiut fiind numit de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[Maria EgipteancaBiserica Ortodoxă Română|Patriarhia Română]]. Nevoinţa lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până egumen la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea schitului şi odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârşea slujbele rânduite, spovedea închinătorii şi se retrăgea câteva ore la linişte într-o peşteră Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe malul [[Valea Iordanului]] (înființat atunci de Patriarhia română), iar dimineaţa se întorcea la schit cu chipul luminataproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru [[Iisus Hristos]].

Singurul său ucenic statornic era Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și [[monahPelerinaj|pelerini]]ul Ioanichie; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, precum şi câteva maici românce bătrânea înnoit chiliile și biserica schitului și, Melaniamai ales, Nataliaviața duhovnicească din schit, Galiniaostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, Casiana şi Magdalenape care îi spovedea, care îi erau fiice duhovniceşti şi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se aflau sub [[ascultare]]a sa. Arzând cu inima mai mult pentru Hristos şi iubind desăvârşit linşitea şi rugăciuneanevoia singur, fericitul stareţ Ioan s-a retrasneștiut de nimeni, fie în luna noiembrie 1952chilie, din fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei [[ascultareMaria Egipteanca]]a de [[egumen]] şi. Nevoința lui era aceasta: ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui și rostea neîncetat rugăciunea din inimă, împreună iar cu ucenicul său Ioanichiemâinile lucra la grădină, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[Hozeva]]la întreținerea schitului și odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Noaptea săvârșea slujbele rânduite, spovedea închinătorii și se retrăgea câteva ore la liniște într-o peșteră de pe valea pârâului Cherit (Horat)malul Iordanului, iar dimineața se întorcea la schit cu chipul luminat.

Din vara anului 1953Singurul său ucenic statornic era [[Călugăr|monahul]] Ioanichie, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peşteră din apropiereprecum și câteva maici românce bătrâne, Melania, numită Chilia Sfintei AnaNatalia, undeGalinia, după tradiţieCasiana și Magdalena, ea care îi erau fiice duhovnicești și se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un pruncaflau sub [[ascultare]]a sa. Alături de elArzând cu inima mai mult pentru Hristos și iubind desăvârșit liniștea și rugăciunea, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici fericitul stareț Ioan s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 aniretras, în rugăciuni neîncetateluna noiembrie 1952, în privegheri din [[ascultare]]a de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu [[înstrăinareegumen]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşterăși, unde împreună cu greu se ajungeaucenicul său Ioanichie, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul [[ucenicHozeva]]ul său, pe valea pârâului Cherit (Horat).

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neștiute, în cugetări și în doriri duhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferințe, lipsuri, lupte cu diavolii și cu [[înstrăinare]] totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte și prin [[ucenic]]ul său.  În sărbători mari şi și în posturi Sfântul Ioan săvârşea săvârșea [[Sfânta Liturghie]] în paraclisul peşterii [[peșterii Sfânta Ana]] şi și se împărtăşeau împărtășeau amândoi cu [[Euharistie|Trupul şi și Sângele lui Hristos]], mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi și în clipe de răgaz, ieşea ieșea în gura peşteriipeșterii, la lumină, unde scria versuri religioase şi și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţipesmeți, măsline, smochine şi și bea puţină puțină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi și suferea toate cu multă răbdare. SimţinduSimțindu-şi sfârşitul și sfârșitul aproape, miercuri [[4 august]], s-a împărtăşit împărtășit cu [[Sfintele Taine]], iar joi dimineaţa dimineața, [[5 august]] 1960, la orele 5 şiși-a dat sufletul [[suflet]]ul în mâinile lui [[Iisus Hristos]], la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie. Ştiuse Știuse mai dinainte data sfârşitului sfârșitului său, pe care şiși-a însemnat-o pe peretele peşteriipeșterii. A fost înmormântat în peştera peștera în care s-a nevoit şi și care s-a umplut, în timpul slujbei, de nenumărate păsărele, hrănite până atunci zilnic de cuviosul Ioan.

După 20 de ani, la [[8 august]] 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi și l-a numărat în ceata sfinţilorsfinților, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţitoți. La [[15 august]] 1980, acelaşi același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat așezat în ea, cu mare cinste, şi și l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând Sfintele [[MoaşteMoaște]] în biserica cu hramul Sfântul Ştefan Ștefan din incintă, unde se află şi moaştele și moaștele Sfântului [[Gheorghe Hozevitul]].

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşiortodocși, şi și chiar catolici, ca să se închine la moaştele moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi toți cei ce se roagă cu credinţăcredință, îl primesc. Această strămutare a moaştelor moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea [[patriarh]]ului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toţi ortodocşiitoți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara și Țara Sfântă.

[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române]], luând în considerare sfinţenia vieţii sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, şi și văzând cinstitele sale moaştemoaște, l-a trecut în rândul sfinţilorsfinților, la data de 20-20–[[21 iunie]], 1992, sub numele de "Sfântul „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul"Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire pe ziua de [[5 august]], data mutării lui la cele veşniceveșnice.

Chiar înainte de a fi procedat la "canonizare", adică la trecerea lui În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în rândul curtea Seminarului [[sfinţiVeniamin Costachi]]lor, chipul său de la Mănăstirea Neamț s-a fost zugrăvit construit o biserică în icoane, precum şi în catedrala Sfântului Gheorghe din Hama, în Siria; un cinstea sa (sfințită de către Sanctitatea Sa [[călugărBartolomeu I]]-, [[imnografPatriarhul Ecumenic]] din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar credincioşii care ajungeau în faţa [[moaşte]]lor sale, îl cinsteau ca pe un adevărat sfântanul 1996).

În numele Sfântului s-au zidit multe biserici. Astfel în curtea Seminarului [[Veniamin Costachi]] de la Mănăstirea Neamţ s-a construit o biserică în cinstea sa (sfinţită Sfântul Ioan Iacob este, de către Sanctitatea Sa [[Bartolomeu I]]asemenea, [[Patriarhul Ecumenic]] în anul 1996)și patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.

Sfântul Ioan Iacob este, de asemenea, şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi.  Trăgându-se de origine din părţile părțile Dorohoiului, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât ca Sfântul Ioan Iacob să fie protectorul şi și mijlocitorul elevilor, profesorilor şi și ostenitorilor acestei scoli teologice înaintea Bunului Dumnezeu.

*Sfantul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, "''Hrană Duhovnicească"'', Editura Lumină din Lumină, BucureştiBucurești, 2000, pag.624 p.*Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, ''Din Ierihon către Sion'', Ierusalim, Jerusalem 1999 , (conţine conține toate scrierile Sf. Ioan Iacob adunate de ucenicul Sfântului, părintele Ioanichie Pârâială, până la acea dată)

'''Canonisirea împiedicată de cei adormiţiadormiți'''

La un Preasfinţit Preasfințit Episcop <br>

cu năravul la beţiebeție.

Şi Și precum aceste plângeri<br>

s-a găsit de cuviinţă cuviință <br>

şi și cei mari să aibă ştireștire.

Preasfinţitul Preasfințitul la sfârşitsfârșit,<br>

[[ImageImagine:Foto14.jpg|right|thumb|300 px|Sf. Ioan Hozevitul]]

şi și scăpând din mână pana<br>

Cugetând puţin puțin bătrânul<br>

căci îi ţiuie țiuie urechea<br>

dar în clipa-aceea iarăşiiarăși<br>

şi și de frică Arhiereul<br>

Dar venindu-şi și iar în fire,<br>

şi și chemând pe cel cu vina,<br>cu blândeţe blândețe i-a grăit:

Iată, am aceste ştiriștiri,<br>

Preasfinţitul Preasfințitul meu stăpân,<br>mă înşel înșel cu băutura<br>şi și de rău cu drept mă ţințin!

slujba cum ţiți-o împlineştiîmplinești?<br>

şapte șapte ani să nu slujeştislujești!”

„Preasfinţite„Preasfințite, eu din ziua<br>întru care m-ai sfinţitsfințit,<br>

ca pe cei trecuţi trecuți din viaţă viață <br>

a-nţeles nțeles cine striga,<br>şi și rupând scrisoarea, zice:<br>

aş aș putea nedreptăţinedreptăți!

Cei din viaţă viață cer pedeapsă<br>

solitor te-au câştigatcâștigat!

[[Imagine:Moastele-Sf.-Ioan-Romanul2.jpg|right|thumb|350 px|Moaştele Moaștele Sf . Cuvios Ioan]]

Şi Ți să nu mă uiţi uiți pe mine<br>

(Extrasă din volumul: Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, ''Hrană duhovnicească'', ed. Lumină din Lumină, Bucureşti București, 2000, ppag. 140-142)

:Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi și patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos şi și în valea Iordanului, în peşteră peșteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.

:Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos şi și în valea Iordanului te-ai aşezat așezat spre nevoinţănevoință. Pentru aceasta şi și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

: Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi și în pustie locuind, cu liniştea liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi și cântare îţi îți aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

*[http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=6 Viaţa şi Viața și troparul Sf. Ioan Iacob Hozevitul], pe situl [[Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei|Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei]]

*[http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com Pagină dedicată Sf. Ioan Iacob Hozevitul] (conţine conține cartea cuviosului, ''Din Ierihon către Sion'', precum şi și imagini, articole, mărturii etc.) [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Preoți]][[Categorie:Monahi]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX]][[Categorie:Cuvioși]]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi româniJohn James the Chozebite]]